5,257 matches
-
nimeni, să ne fie clar, aș puteam să-mi arunc hainele în capul vostru, aș putea să vă scuip... niș’ nimeni... - Cucoană, dă-te jos, lasă... intervine agentul de pază. Cosmopolita își înfige ghearele în părul lui, trăgând cu putere. - Habar n-aveți de nimic, merde..., cu un accent cvasi-parizian. Conținutul paharului zboară pe pantalonii criticului literar. - Vacă! pronunță acesta limpede. Scriitorul proaspăt prezentat publicului se lasă într-un genunchi în fața criticului și începe să-l șteargă cu batista. Un ziarist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rupă, revin încet la loc. Râde și ea, mă știe de fapt bine. - Nu vreau să plec chiar acum... - Știu... Te pun să-mi spui povești dacă tot ai apărut! De mult nu mi-a mai spus nimeni povești... - Sara, habar n-am de ce-am venit, m-am trezit undeva în stradă, fără nici o direcție, mie-mi fac bine discuțiile astea... dar nu știu... - Nu te mai scuza, eu am vorbit serios cu poveștile! - Afurisito! - Trebuie, Voievoade, altfel ne cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și, pare-se, iremediabila lui urîțenie. De ce nu Îl azvîrliseră Într-o fîntînă Încă de cînd se născuse, dînd astfel Încă din prima zi pierzării suferințele viitoare, asta era o Întrebare la care nu găsise niciodată răspuns, după cum nu avea habar din ce pricină cei care Îi dăduseră viață și i-o menținuseră În pofida oricărei logici Îl abandonaseră mai apoi, lăsîndu-l În grija sorții taman cînd avea mai mare nevoie de ei. Se mai Întreba, de asemenea, dacă vreodată, măcar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tare, tare departe, unde cel mai probabil nu aveau să se mai Întoarcă niciodată. Pentru Oberlus, care se apropia tot mai mult, printre pietre și bălării, asemenea evocări sentimentale erau cu totul lipsite de valoare, pentru că el nu avusese niciodată habar care era țara lui de baștină, nici ce semnificație ar fi putut avea acel dor, dar cu toate astea fu străbătut, la un moment dat, de ceva extrem de asemănător unui fior, un fior justificat, poate, mai degrabă de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
marea care trecea pe sub chilă sau de norii care alunecau deasupra velelor. Iar el, Oberlus, „Regele Insulei Hood” și stăpînul a tot ce intra În raza lui vizuală În toate direcțiile, era victima aleasă de acea turmă de scrofuloși, care habar n-aveau, fără Îndoială, că din ziua În care Îl ciomăgiseră multe lucruri importante se Întîmplaseră pe acea insulă. Și multe altele aveau să se Întîmple. Lăsă ceasurile să se scurgă, liniștit ca o stîncă printre alte stînci, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Noua Guinee sau Melanezia, dacă, prin cine știe ce miracol, ar fi reușit să rămînă În viață pînă atunci. Avea nevoie de un vapor cu vîsle și velă pentru a ieși de pe Insula Hood, dar nu putea nici măcar să viseze la așa ceva, habar neavînd că propriul său călău, Iguana Oberlus, ascunsese barca de rezervă recuperată de pe María Alejandra Într-un golf mic și adăpostit de vînt. Sălbatică, stîncoasă și săracă În vegetație, insula nu oferea prea multe ascunzători pe lîngă mare, pricină pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Cottrell. Evie stă la jumătatea scărilor uriașe din holul vilei, goală pe sub ce-a mai rămas din rochia de nuntă, cu pușca încă-n mână. Cât despre mine, eu mă aflu, dar numai într-un sens fizic, în capătul scărilor. Habar n-am la ce-mi zboară mintea. Nimeni nu-i încă mort de tot, dar să zicem că ceasul se apropie. Nu că vreo persoană din drama asta enormă ar fi cu adevărat vie. Afli totul despre lookul lui Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dată când am mers împreună cu autobuzul la Brumbach, i-a dat șoferului cardul de credit și i-a cerut un scaun la geam. Își făcea probleme că bagajul ei de mână era prea mare. Eu cu Manus sau ea singură, habar n-aveai care dintre noi o ducea mai rău acasă. Dar la Brumbach, eu și Evie trăgeam câte-un pui de somn în oricare din cele o duzină de dormitoare perfecte. Ne îndesam vată între degetele de la picioare și, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pus tubul de spray în tomberon. Au zis că-i „neglijență“. Fotograful zice: — Și dacă ne regrupăm și luminăm carcasele din spate? — Efect stroboscopic prea mare când trec, zice directorul de imagine. Evie zice: — De ce-a crezut poliția asta? — Habar n-am, zic. Cineva le tot dădea telefoane anonime. Fotograful zice: — Putem opri lanțul? Directorul de imagine zice: — Numai dacă putem opri oamenii să mănânce carne. Mai aveam câteva ore până să luăm o pauză pe bune, și Evie zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
intră prin geamurile-hublou într-un unghi jos, jos, și oficiul poștal se va închide curând. Mai trebuie să ridic banii de asigurare ai lui Evie. Cel puțin jumătate de milion de dolari, cred. Ce-ai putea face cu atâta bănet, habar n-am, dar sunt sigură că voi descoperi. Brandy a căzut într-o stare gravă de urgență tricologică, așa că o scutur. Ochii Aubergine Dreams ai lui Brandy tremură, clipesc, tremură, se mijesc. Părul ei, părul i s-a turtit complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu strugurel pe buza de sus și-apoi pe buza de jos, își usucă buzele pe-un șervețel de hârtie, și aruncă uriașul sărut Plumbago în vasul de veceu sub formă de cochilie. Brandy zice cu noile ei buze: — Ai habar cum se trage apa? Am șezut ore în șir pe bideu, și nu, n-am priceput cum se trage apa. Pășesc afară pe coridor, așa încât, dacă Brandy vrea să mai bată din gură, să fie nevoită să mă urmeze. Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o publicitate prea mare. "Chestiunea Cocoș" intra în această categorie. Iar, el, Leonard Bîlbîie, era făcut pentru a lămuri o astfel de confuzie. Așa judecase Mihai Mihail și nu avea cum să-l contrazică, nici cum să se opună, cu toate că habar nu avea cum trebuie să procedeze în concret. Acum, cînd în fiecare dimineață, cu ziarele așezate cu grijă pe birou, lîngă telefonul său, își plimba încetișor privirea peste titlurile de-o șchioapă, știind prea bine pînă unde pot să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doisprezece ani din bianco ai Banfi, primise Hariton și un lădoi cu vinuri de Albi și Laon, cît despre Moselle, acestea veneau cu regularitate datorită unui aranjament făcut în numele firmei Mott de către Leonard Bîlbîie, aranjament despre care cei de la firmă habar nu aveau. De asta îi și plăcea lui Radul Popianu de Leonard Bîlbîie, putea și făcea mult mai multe decît arăta figura lui domoală și clăpăugă, timiditatea oarecum afișată, de asta își dăduse seama la timp, un aer de adormire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
destul de multe lucruri, în acea clipă de nebănuit, de neînchipuit, Leonard Bîlbîie nu știa nimic despre inginerul Cezar Stoicescu, l-a urmărit cu privirea: amuzat, "ca doi cățelandri, Corvino și celălalt, după Balbo. Gloria altuia te orbește și te strivește. Habar nu are că admirîndu-l pe macaronar își taie propriile aripi, propriile ambiții. Vor vrea să fie ca el și nu vor mai putea fi ei. Iar ca el nu mai putea fi nimeni. Absolut nimeni. Locui e ocupat." Tocmai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare putere, care impune respect. Dacă acolo a fost posibil, domnilor, și știți la ce mă refer, la dezbinare, la orgoliu, la diferența înspăimîntătoare de la un capăt la altul al țării, aici, unde avem un popor învățat cu sacrificiile, care habar nu are ce este acela orgoliu, care trăiește la fel, vorbește la fel, gândește la fel în orice colț al țării, aici de ce să nu reușim?" Bîlbîie simți că din piept se desprinde o undă de căldură care urcă încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
specializate, Poliția, Chestura, Siguranța, Serviciul militar de informații, Jandarmeria, mai erau câteva Birouri speciale, o mulțime de ochi și de urechi, încîlcindu-se, încurcîndu-se. Ridică din umeri a naivitate declarată. "Știu, știu cu precizie. În fond sînt niște amatori în problemă. Habar n-au să-și țină gura, să conspire, distribuie insigne, precis că au adeziuni semnate, fac propagandă pe față și-și bat gura încîntați de ceea ce le-a trecut prin cap. Și cu toate acestea n-am auzit de la nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scot plini de "respect" pălăria cînd trece prin dreptul dughenei lor, ba îi mai și aude "să trăiți cu respect, domnule adjutant", nu pentru că îl respectă, ci pentru că le e teamă, de el. N-au băut împreună, n-au conversat, habar nu au cine și ce face Radul Popianu, de fapt Radul Popianu nici nu există pentru ei. Pentru ei nu există decît uniforma și puterea pe care o are această haină, ar trebui să o dea la curățat sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
felul de dascăli de țară, popi ori agitatori politici cu priviri tulburi, îmbrăcați ostentativ în sumane și ițari. Se putea foarte bine ca Basarab Cantacuzino să nu aibă nici o legătură cu complotul militarilor din Aeronautică și Arsenal, să nu aibă habar de Comitetul de la Vladia, iar totul să nu fie decît produsul unor deducții construite pe o premisă falsă. De va fi așa, vizita asta îl va costa mai mult chiar decît își putea imagina, pentru că Basarab Cantacuzino nu era omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cantacuzino. Chemă șoferul de serviciu cu o voce pe care nu și-o recunoscu. "După ce se încheie afacerea asta trebuie să-mi iau un răgaz, o săptămână la Călimănești sau la Slănic. Și pe săracul Leonard o să-l învoiesc, cu toate că habar nu are pe ce calcă. Fericiți cei neștiutori..." * Basarab Cantacuzino aștepta de mai bine de două luni telefonul acesta. Încă de cînd îl văzuse pe Șerban Pangratty apărînd la recepția dată în onoarea lui Italo Balbo însoțit de un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și devotament. Un telefon și într-o oră Capitala ar fi fost paralizată, guvernul arestat, fără victime, nimeni nu ridică arma împotriva camarazilor, mai ales cînd se prezintă cu ordin scris, cunoscînd parola de zi. Două-trei zile de dictatură, Broșteanu habar nu are că va fi dictator trei zile în viața lui, și, după aceea, o paradă ca în basme. Artificii, defilare, mici, bere. O palmă deschisă, răsfirată, care apoi încetul cu încetul se va strînge, se va închide, devenind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Stat Major al oștirii H. Cihoski, deci nimic nu i-ar fi oprit să-l treacă și pe prințul Basarab Cantacuzino. Nu putea fi vorba de prudență, nu prudența îi dădea afară din casă, ci pur și simplu nu aveau habar de el în relație cu acțiunile și planurile lor. Probabil că tinerilor complotiști nici nu le surîdea să se bazeze ori să apeleze la un prinț aflat pe linie moartă și care ar putea crea complicații cu pretențiile sale atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
recunoștință. Doar nu au fost mulți prinții care i-au luat în seamă, care i-au invitat în casa lor și, mai ales, care au făcut asemenea gesturi publice tocmai pentru că vedeau ceva în ei, în viitorul lor Nu aveau habar de rolul prințului în complot, în schimb, șefii lor de la Vladia se adresau lui Basarab Cantacuzino ca unui adevărat inspirator, sfătuitor și organizator de căpetenie. Spre deosebire de agitația și mascaradele tinerilor, uniforme de bîlci, întruniri la berărie, joaca de-a hoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la abator și uneori merg singure chiar." Desigur, cuvintele acestea trezeau de fiecare dată cînd le rostea neliniște, dacă nu chiar îngrijorare. Uneori a simțit chiar o repulsie prost mascată, dar erau reacții previzibile. Aceste cuvinte erau pentru cei care habar n-aveau ce-i aceea să nu dorești și să nu te temi. Cei puțini, cei care asemenea lui nici nu doresc și nici nu se tem, nu au nevoie de explicații ori de momente cinice și, în general, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este oricând la mâna dușmanilor săi. Apoi, va trebui să încercăm să aflăm din ce parte a lumii au venit sălbaticii aceia. —Cum? întreba Roonuí-Roonuí, care era considerat drept cel mai viteaz războinic al insulei. Marea asta e foarte mare. —Habar n-am, răspunse bătrânul cu sinceritate. S-a înfruntat cineva față-n față cu ucigașii? —Eu! Toți se întoarseră către tânărul Tapú Tetuanúi. Era clar că majoritatea adulților se simțeau ofensați de faptul că un puști îndrăznește să se amestece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu era în stare să facădragoste, mai ales că și ea se simțea la fel, Tapú Tetuanúi nu putu decât să repete cu voce tare întrebarea care se află pe buzele tuturor: — Cât timp o putea trăi un om jupuit? Habar n-am, recunoscu ea, cu un glas în care se putea citi repulsia. Dar oricât ar fi, va suferi cât n-a suferit nimeni până acuma. Ofta adânc. Mă-ndoiesc că o navă care se naște sub auspiciul groazei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]