2,290 matches
-
fi putut să iasă pe poarta mare de la intrare, care dă pe o stradă laterală. Dar, mai cu seamă, exista cu adevărat vreun cadavru sau colonelul ieșise, să zicem, pe la miezul nopții, Împreună cu cei doi tipi, iar bătrânul a avut halucinații? Portarul repetă că nu-i prima dată când i se năzar lui astfel de lucruri, acum câțiva ani a zis că văzuse o clientă spânzurată goală, iar pe urmă clienta s-a Întors acasă după o jumătate de oră, proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un temei. Un răspuns, un semn..., mă rog, fie și o explicație logică, pentru ceva ce sfida, aparent, orice logică! Un... semn divin? O probă? Un miracol? Dar dacă suntem pradă, eu, cu Dan și cu Vierme, unei nenorocite de halucinații colective, pe fond de etilism cronic? Da, dar, Vierme nu bea... La naiba! Sau dacă am picat, ca fleții, în plasa unui scamator șnapan?" Era necesar un semn cu adevărat miraculos, neverosimil, ceva de natură categoric supraomenească, un reper, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din ce cauză: Alaltăieri-noapte, spre zori, eu, care nu prea visez, din fire, am avut un vis. Un vis...? Îmi amintesc că fusesem în bucătărie, să-mi torn un pahar cu apă și abia ațipisem la loc, în pat. O halucinație hipnagogică, atunci? Da, dar ce palpabilă, ce vie... Se zice, că visele cele dinainte de răsărit sunt premonitorii. Că sunt fântâni, ferestre, episoade fugare ale precogniției... În fine: Mi se părea că merg, în dimineața prospătă de iunie, echipat cum se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
total. Este foarte bine că văd cu ochiul drept și pot citi câteva ore pe zi. Aceasta este o mare bucurie pentru mine. Am întrerupt tratamentul cu aburi și comprese calde la cap, din cauza ridicării tensiunii și din cauza apariției unor halucinații, provocate de tătăneasă. Tătăneasa nu poate fi utilizată permanent, precum alte plante medicinale. TRATAMENT PENTRU VINDECAREA BĂTĂTURILOR DIN TĂLPI Pentru că aveam pe tălpile picioarelor niște bătături, care mă deranjau, am făcut trei băi la picioare, în trei zile consecutive. Am
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
a presupune două lucruri: primul, că mormântul lui Isus era într-adevăr gol; al doilea, că ucenicii l-au întâlnit într-adevăr pe Isus într-un mod care i-a convins că el nu era o simplă fantomă sau o halucinație. Să explicăm în continuare aceste două idei. Să presupunem, ipotetic, că ucenicii au văzut sau au crezut că văd pe cineva pe care l-au luat drept Isus. Acest lucru, de unul singur, n-ar fi putut să dea naștere
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
-se în aceleași tramvaie, respirând același aer, un om a cărui viață este o demonstrație practic matematică a unei ordini în care astăzi nu mai crede nimeni, sau crede pentru că este absurd. Dar, vai! - Ruletistul nu este un vis, nici o halucinație a unui creier sclerozat, nici un alibi. Acum, gîndindu-mă la el, sânt convins că am cunoscut și eu acel cerșetor de la capătul podului, despre care scria Rilke, în jurul căruia se rotesc lumile. Deci, nimeni drag, Ruletistul a existat. Și ruleta a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
locuiește pe Barbu Văcărescu, de aceea mă întorceam într-acolo și vorbeam cu ea ,la un moment dat am auzit clar cum îmi răspunde, îmi pronunța numele, vocea ei răsuna acolo, lângă urechea mea dreaptă, nu era nici un fel de halucinație. Sânt și acum absolut convins că, mai multe seri la rând, am comunicat. Important era să fie lună și să privesc înspre locuința ei. Atunci auzeam lămurit: Andrei, tu ești? și apoi discutam fleacuri vreo jumătate de oră. Școala lâncezea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aceea, încă din toamnă și până acum, s-ar fi depus una peste alta ca niște straturi succesive de lac dens și policrom, așa încît lumea noastră devenea, cel puțin pentru mine, din ce în ce mai reală, până la realitatea de dincolo de real a halucinației. Fiecare moment cu ea era toate momentele cu ea, fiecare lucru pe care îl priveam se suprapunea peste toate amintirile mele despre acel lucru, până când nu mai puteam identifica obiectele reale printre zecile de suprapuneri. Vocea ei se suprapunea peste
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
teamă să continuăm jocul, începuserăm, dimpotrivă, să fim curioase: voiam să știm cum vor arăta celelalte fete mai târziu și când vor muri. Pentru că ideea propriu-zisă a morții nu ne impresiona, priveam totul ca la cinematograf, luam totul drept o halucinație ciudată, în adevărul căreia nici nu ne trecea prin cap să credem. Când Ada s-a îndreptat spre prima linie de pe alee, Carmina a fugit după ea și-a luat-o de mână. Nu își puteau imagina să pornească la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puteai vedea vârfurile degetelor lui alergând ca niște picioare nervoase de țânțar pe clapele reci. Cu acele mâini monstruoase, Emil Popescu executa concerte întregi din Beethoven și Ceaikovski, fără să le fi ascultat vreodată, reinventîndu-le într-o stare de continuă halucinație. Când se întrerupea din cântat, degetele care-i ajungeau până la genunchi păreau să-l doară insuportabil, așa că după numai doi ani arhitectul își părăsise serviciul, rămânând practic dezlegat de orice legături cu viața socială obișnuită. Cânta acum fără întrerupere, zi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
grup variat de droguri. Unele sunt naturale, cum sunt cele din „ciupercile magice” și mescalina din cactusul „peyote”, iar altele sunt create în laborator că LSD ul. Aceste droguri au efecte dramatice asupra conștiinței, simțurilor și percepției consumatorului, care are halucinații puternice după consum. Cea mai mare parte a halucinogenilor nu crează o dependență fizică serioasă, dar provoacă o toleranță în organism ducând la moartea consumatorilor. Opiaceele (opiul, morfină și heroină) se obțin dintr-o specie de mac numită opiu. Acestea
DROGURILE, OTRĂVURI VECHI ŞI NOI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Manole Amina, Harhătă Maura () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1993]
-
friguri, crampe, grețuri, transpirație. Cocaină este un praf alb, extras din frunzele plantei numită coca. La fel ca și alte droguri, cocaina poate să-l facă pe consumator alert și plin de energie. Printre efectele consumului de cocaină se numără halucinațiile, teama și paranoia. Drogurile sunt substanțe extreme de nocive iar consumul lor provoacă dependența .Deținerea și traficul de droguri sunt activități considerate ilegale în majoritatea țărilor din lume.Renunțarea la droguri este un proces anevoios, neplăcut, care se poate face
DROGURILE, OTRĂVURI VECHI ŞI NOI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Manole Amina, Harhătă Maura () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1993]
-
că, încă din vechime, oamenii foloseau plante halucinogene, cărora în prezent le spunem etnobotanice sau droguri. Citind o carte care se numea «Lumi oculte», am aflat de existența unei plante pe care o folosesc triburile amazoniene, numită ayahuasca. Aceasta, provocând halucinații, a fost consumată de acești oameni care țin la cutumă, spunând că ingerarea ei face să-ți apară viitorul în față. Însă autorul cărții, care tocmai experimentase acest tip de plantă, povestește că a văzut un șarpe mare în fața sa
Ce pot cauza drogurile?. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Stan Georgiana, Honciuc Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1990]
-
pare să fie în fața intrării. Nu mai are nevoie să deschidă ușa, pentru că se vede foarte clar din vestibul : nimeni nu este la ușă, sub felinarele de fier forjat. în fața ușii masive de la intrare nu este nimeni. A avut o halucinație în plină zi sau ce-a fost asta ? Urcă din nou, cu pași înceți și grei, treptele scării de lemn, deschide fără niciun chef ușa budoarului ei, o cameră asurzitor de pustie, care duhnește a păr ars, a aer închis
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
departe bastonul. Căldura și neliniștea, laolaltă, te-au grizat, ți-au dat o ușoară exaltare, ca un alcool. Iată și poarta cu bolta de trandafiri roșii, agățători ; în creștet, mai departe, apăsarea fierbinte a soarelui, iar deasupra boschetelor de liliac - halucinație bine cunoscută a verii și a câmpiei -, aerul vibrând lichefiat, tremurând ca o pânză de apă. Ce oră nepotrivită, și ce zi, atât de caldă ! Dar te silești să nu-ți mai pese de nimic, și chiar așa se și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îmi deschei cămașa, gâtul îmi este, până în adânc, o rană vie, tușesc tot mai disperat că nu mă voi mai liniști și încerc, cu brațele neputincioase, să-mi apăr pieptul coșcovit, al cărui hârâit mă înspăimântă. Peste toate plutește o halucinație a auzului - un zgomot de trăsură. în fine ! îmi sprijin, pierdut, ceafa de spătarul scaunului de mahon. Nous sommes très peu connus et avons, par conséquence, besoin de publicité occidentale, citesc mecanic. Îmi controlez batista umedă și scot un suspin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sophie nu va mai îndrăzni să sune și a doua oară, ba chiar mă puteam aștepta ca o imprevizibilă criză de sfiiciune s-o facă să plece, încât, ajungând prea târziu, să mă întreb dacă n-a fost o simplă halucinație a auzului. Stăruind să rămână în tenebroasa ei pelerină cu glugă (mărturisindu-i gustul demodat romantic de fetiță provincială), Sophie se instala tăcută în jilț, în colțul cel mai depărtat de gheridon, cheltuindu-și numai prin lacome și furișe priviri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acum o vizită neanunțată ! Am ajuns în mijlocul salonului și mă opresc ca să ascult încă și mai atent. Toate simțurile mi s-au strâns într-unul, eu însumi nu mai sunt decât un imens pavilion auditiv. Nu, nu a fost o halucinație, se aud într-adevăr hurducăturile unei trăsuri ! Un zgomot de neconfundat, mai ales acum, de când ne pavează strada ! Și eu, care m-am luptat cu mine atât ca să-mi înjumătățesc lânceda siestă și, după o toaletă sumară, cu mintea încă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
O boare uscată, fierbinte, mă izbește în față ca o răsuflare încărcată de febră, iar albeața luminii o simt pe ochi ca o arsură. Clipesc repede, în dosul sticlei de ochelari cu dioptrii sporite, da, trăsura nu a fost o halucinație. Uite-o... O trăsură obișnuită, de piață, cu coșul tras, se îndreaptă acum spre capătul străzii, dând cu roțile prin hârtoape, ocolind mașina de făcut asfalt, grămezile verzi-cenușii de piatră cubică. Dinăuntru, cineva dirijează, împingând spinarea muscalului cu bastonul - parcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai repede decât te așteptai, tot contemplând aceeași atotputernică lună rurală ce se ridică peste teii învecinatei Șosele și pe care, hélas !, presimți că nici într-o sută de ani n-au s-o eclipseze luminile unei adevărate metropole... O halucinație a auzului sau, într-adevăr, un țârâit de sonerie ? Trezit deodată din visare, ascult încordat, și liniștea casei se umple de inofensive foșnete - un scârțâit de ușă, un trosnet de podele undeva la etaj, un pas atât de ușor încât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce se deranjase și, ca să și-o puie la loc, a scos acul pălăriei și apoi l-a vârât înapoi în cocul umflat, cu un gest atât de decis, încât eu, cu nervii mei sensibili, m-am înfiorat : am trăit halucinația că și-l înfigea în creieri... Deși strâns în corset, pieptul mare deborda și întindea năstureii mulți, prinși cu greutate în bride. Peste cârlionții cărunți de la ceafă și spatele rotunjit de o cocoașă de grăsime ținea cu afectare o etolă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-se spre locul unde căzuse bomba, foarte aproape de unde mă oprisem eu : acolo, pe pământul scurmat, negru de sânge și cu urme albicioase de creieri împrăștiați, rămăseseră încă niște resturi neridicate și, la prima privire, reținusem ca într-o teribilă halucinație un picior de bărbat, încălțat cu bocanci soldățești, o mână, un trunchi de femeie, tăiat oblic și cu sânii dezgoliți, o masă însângerată ce putea să fi fost un copil mic, un băiețandru cu corpul subțire rămas întreg, numai capul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tren (dar În care din ele?), am fost absorbit Într-un coșmar. După cîteva minute de orbecăială, disting niște lumini și mă Îndrept spre ele, cu picioarele ude și Înghețate. Stelele zvîcnesc deasupra prin spărturi de nori, ca Într-o halucinație. Măcar de-ar ninge! Deveselu ograda oltenească Locotenent-colonelul ăsta arată ca o mătură: e slab și la capătul de sus părul roșcovan Îi face explozie, e ca un burete de sîrmă ținut cu greu În frîu de un chipiu care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
medical, votînd. Capisci? Șoferul lui Cristian are ordin să ne lase În gară. Nu-l grăbim, o luăm Încet. Pe poteca ce merge Înainte, drept, pe lîngă calea ferată, pînă cînd se transformă Într-un fir care tremură ca o halucinație În soarele de mai. Undeva pe firul potecii tremură altă halucinație: cîinele cafeniu cu ochi bicolori, urmărindu-ne tăcut cum ne consumăm tinerețea, de pe un mal Înalt de pămînt, Îmbrăcat În maci și romaniță. — Ai Înțeles? Tu ce credeai, că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În gară. Nu-l grăbim, o luăm Încet. Pe poteca ce merge Înainte, drept, pe lîngă calea ferată, pînă cînd se transformă Într-un fir care tremură ca o halucinație În soarele de mai. Undeva pe firul potecii tremură altă halucinație: cîinele cafeniu cu ochi bicolori, urmărindu-ne tăcut cum ne consumăm tinerețea, de pe un mal Înalt de pămînt, Îmbrăcat În maci și romaniță. — Ai Înțeles? Tu ce credeai, că-l faci pe colonel cu hîrtia aia și o pungă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]