770 matches
-
aici și puținătatea decorului, despuiat precum la Miklos Jancso de orice element răzleț, nefuncțional: pereți pustii, mese pe care nu se află, niciodată, decât obiectele ce pot "vorbi", capabile să intre într-o horă a semnificațiilor, lădița cu bani a hangiului și lada cu odoare și monede a preotului, o ulcică cu vin, un șirag de mărgele, recuperate apoi din noroi, un sac cu mălai sfâșiat de săracii disperați etc. Și, tot de aici alungarea muzicii din acest film, ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de departe de urechile atente ale Anei, viscolul amenințător, râsul batjocoritor al femeii, muțenia lui Dumitru, ca o tragică prevestire... (Magda Mihăilescu) Fără șovăială, fără ezitări inutile, refuzând influențele neasimilate, debutul lui Alexa Visarion... Deși regizorul propune noi personaje (soția hangiului, soldatul traumatizat de război, țăranii alungați de sărăcie), acestea sunt perfect integrate dramei lui Stavrache, condamnat la judecarea propriei însingurări, o dramă existențială, ale cărei mari întrebări transpar cu forță în fața momentului final, în fața morții, înainte de shakespeareana rezonanță a tăcerii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se vădește a fi măsura extremă manifestată prin concizie", Alexa Visarion își respectă limbajul ales, conferind filmului forța de sugestie, eliberată de discursivitatea unui dialog stufos și explicativ, de pleonasmul unui comentariu muzical, de platitudinea unei imagini comode. Liviu Rozorea, hangiul Stavrache, se arată a fi un excelent actor de compoziție, construind dualitatea afectivă a personajului său prin limpezimea gestului și vibrația trăirii interioare. La rândul ei, Valeria Seciu, (Ana, soția lui Stavrache) propune prin personajul interpretat un inefabil amestec de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prin personajul interpretat un inefabil amestec de forță și fragilitate, de pasiune și trecătoare resemnare. Florin Zamfirescu (Petre), se impune prin siguranța creionării unui personaj aflat într-un proces de metamorfozare, de clarificare a propriei poziții sociale. Ion Caramitru, (fratele hangiului), schițează într-o cheie romantică un personaj nu fără ambiguități, cu farmecul sponta neității sale conferite unei riscante aventuri umane. Mircea Diaconu (Dumitru), beneficiază de un rol excelent, conceput cu momente de mare intensitate emoțională, cu secvențe gravitând firesc în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
filmul său sunt acelea în care regizorul, găsind măsura exactă a expresiei, urmărește amestecul bizar și tragic de sentimente degradate, din care se naște ura și violența. De mare precizie este, în acest sens, alegerea interpreților: Liviu Rozorea compunând un hangiu aidoma celui descris de Caragiale, cu capul înfundat între umeri, mic, cu ochii sticloși, furați de o nălucă; Valeria Seciu figurând feminitatea înșelătoare a Anei, elanurile ei inconsistente, ambiguitatea lunecoasă, între tentație și teamă, ingenuitate și păcat; Ion Caramitru preotul-bandit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
strigăm Pâine la podgoreni." În Spania, Miguel de Cervantes (1547-1616) situează acțiunea din Don Quijote de la Mancha (o întinsă regiune viticolă!) într-o tavernă pe care "Cavalerul Tristei Figuri" a luat-o drept un castel, străpungând astfel, spre marea enervare a hangiului, burdufurile umplute cu vin. O adevărată satiră, dar și o scenă populară, scăldată în tradiția picarescă (de la picaro, "aventurier") spaniolă. În Anglia, William Shakespeare (1564-1616) pune în scenă în tragediile sale bețivi, ba chiar personaje burlești, cu fețe multiple, precum
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
România și a celei românești de pretutindeni. Cu o prefață de dl. Const. Bacalbașa, Imprimeria Fundației Culturale "Principele Carol", Strada Latină 10, București, 1926. Dicționar Enciclopedic, volumul I, Editura Enciclopedică, București, 1993. Enciclopedia Cattolica, vol. VIII-XII, Citta del Vaticano, 1954. Hangiu, I., Dicționarul presei literare românești (1790-1990), ediția a II-a, revizuită și completată, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996. Dicționarul statistic al României, București, 1915 și Recensământ general al populației României din Decembrie 1899, cu o introducere de Leonida Colescu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Tholomyès pe care l-a căutat ulterior cu scrisorile, dar nu a fost de găsit. Fantine a dat naștere unei fetițe Cosette pe care o iubea enorm dar de care s-a hotărât să se despartă, încredințând-o spre creștere hangiilor Thénardier. Aceștia aveau și ei două fete: Eponine și Anzelme pe care le adorau și le răsfățau. În schimb, pe Cosette o persecutau, o umileau, o puneau la munci peste puterile ei și trăiau de pe urma șantajării mamei ei, sărmana Fantine
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mulți bani iar ea ajunsese să nu-și mai poată plăti datoriile. Disperată, și-a vândut frumosu-i păr blond, cu banii obținuți a cumpărat o fustă de lână pentru fetița ei pe care a purtat-o însă una dintre fetele hangiilor. A fost nevoită, aflând că fetița ei, Cosette, este bolnavă, să-și vândă dantura pentru doi napoleoni sau patruzeci de franci. Deposedată de darurile frumuseții, Fantine cosea șaptesprezece ore pe zi și obținea tot mai puțini bani. Împotriva convingerilor ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
insultele și acuzațiile, a înțeles că este victima supraveghetoarei atelierului, a eliberat-o din detenție, cu tot protestul lui Javert, și a internat-o la o infirmerie pentru a fi îngrijită. I-a plătit datoriile, a trimis banii solicitați de hangiii Thènardier, i-a promis că-i va aduce fetița și Fantine, luptându-se cu febra și cu tusea, și-a adunat forțele să trăiască, să-și vadă fetița, pe frumoasa ei Cosette. Primarul Madeleine, alias Jean Valjean, a aflat că
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
grosolan, adică pe cel care nu vede, și-l scandalizează pe cel care vede într-un mod inteligent și eligent natura, prezentându-i caricatura prin intermediul celui care nu înțelege. Zeuxis a înșelat niște brute, se spune, iar Tițian pe un hangiu." Totuși Jarry se îndepărtează radical de simboliști, tratând scena ca pe un loc abstract, și nu ca pe un spațiu oniric, unde convențiile sunt afișate în mod ostentativ. "Acțiunea se petrece în Polonia, adică Nicăieri"17, clamează el, cu ireverența
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
identificată cu Germania și vinul cu Franța latină. Această confruntare simbolică, urmașii lui Bachus împotriva urmașilor lui Gambrinus (patronul consumatorilor de bere) a fost sursa de inspirație pentru unele cântece războinice 81, cum ar fi și cântecul din Alsacia " Fata hangiului" care îi spune unui ofițer prusac ce vrea să intre cu trupa sa ("venetici din nord ") în han înainte de a se întoarce "pe meleagul berii": Voi, ce mâhnire mi-aduceți, vrăjmași, De drum vă vedeți, din nord venetici. Vinul nu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
, Ion (16.II.1924, Horezu, j. Vâlcea), istoric literar. Este fiul Ioanei (n. Comănescu) și al lui Dumitru Hangiu, țărani. Absolvind școala primară la Horezu și școala profesională la Drăgășani (1937-1940), învață la Liceul „Al. Lahovari” din Râmnicu Vâlcea (primele două clase), completat la Sibiu (Liceul „Gh. Lazăr”, 1942-1946), iar la București urmează cursurile Facultății de Litere (1946-1949) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
3-4; Mircea Anghelescu, Dicționare..., LCF, 1996, 42; Al. Săndulescu, „Dicționarul presei literare românești”, RL, 1997, 3; Săluc Horvat, Presa literară românească, TR, 1997, 22; Gh. Bulgăr, Presa literară în istoria modernă a românilor, LCF, 1997, 25, 26; Iordan Datcu, Ion Hangiu și presa literară, RL, 1999, 8; Constantin Parfene, Un manager abil al presei literar-științifice, CL, 1999, 7. I.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
cu arendașul. Ghiță era frământat de Întrebări fără răspuns. În mai puțin de jumatate de an, făcuse avere, avea porci la Îngrășat, vaci, cai și bani În ladă. Dar se temea că Lică Îl caută pe arândaș ca să pună alt hangiu la Moara cu noroc. Se simțea singur și părăsit, se Înstrăinase de Ana, acum mai veselă ca Înainte; nu mai simțea bucurie când vedea chipul frumos și o acuza că nu-l Înțelege și nu-i stă aproape. Noaptea n-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sută de bucăți, trase pe o sârmă subțire, ca să nu se poată fura din teanc fără a rupe sârma ori pecetea de la capătul ei, iar doamna În doliu luase bani de la bancă Înainte de a pleca la drum. Lică Îi dăduse hangiului banii Însemnați, ca acesta să-i schimbe prin negustorie, ca să li se piardă urma. Pintea și-a făcut un plan și Ghiță a acceptat să-1 ajute ca să-1 prindă pe Lică În flagrant, cu bani Însemnați asupra lui și ca să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
bani Însemnați, spunându-i lui Ghiță că, după ce-i va schimba, jumătate sunt ai lui. Ghiță i-a dus și pe aceștia lui Pintea ca să-i schimbe pe bani buni, iar cei Însemnați să rămână ca dovezi Împotriva lui Lică. Hangiul nu i-a spus lui Pintea că jumătate din bani sunt ai lui, că așa Își recupera Întreaga sumă. Lăcomia pentru bani Îl face pe Ghiță să-și găsească scuze pentru necinstea lui, spunându-și În gând ca „așa l-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un loc neștiut de nimeni, urmând ca să-și cheme apoi și familia. În ziua de Paști, cum a fost vorba, pe la prânz, a venit Lică, dar s-a enervat că nu 1-a gasit singur pe Ghiță. I-a amintit hangiului de slăbiciunea pentru muieri. Au venit și țiganii, deși era slujba de Paști. La Moara cu noroc a Început o petrecere zgomotoasă. Lică o juca pe Ana, Ghiță și Răuț o luasera pe Uța la mijloc; Păun și Marți băteau
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
han au năvălit Lică si Răuț, sfărâmând ușa, Ana era Întinsă la pământ, cu pieptul plin de sânge, iar Ghiță o ținea sub genunchi și apăsa cuțitul mai adânc spre inima ei. Răuț Își descărcă pistolul În ceafa lui Ghiță. Hangiul a căzut fără să mai poată afla cine l-a Împușcat. Cu ultimele puteri, Ana Îl mușcă pe Lică de mână și apoi Îi zgârie cu ghiarele obrajii, după care a cazut moartă lângă soțul ei. Sămădăul a dat ordin
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o subclasă de verbe trivalente, reprezentată prin verbe ca: 1. a boteza (L-au botezat Doru.), a chema „a avea nume” (Îl cheamă Ionescu.), a denumi (Teoreticienii l-au denumit complement de agent.), a intitula (Scriitorul și-a intitulat nuvela Hangiul.), a numi (Frații l-au numit George.), a porecli (Prietenii l-au poreclit Șchiopu.), a spune „a avea nume” (Îi spune Georgescu.), a zice „a avea nume” (Îi zice Georgescu.); 2. a alege (L-au ales director.), a angaja (L-
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]