925 matches
-
așteptat de la un filolog de profesie, eseurile adunate sub titlul de mai sus cuprind nu atât impresii de călătorie cât, mai ales, o aventură a imaginației, a memoriei culturale a autorului, peregrinajul turistic propriu-zis devenind pretext pentru un excurs erudit, hedonist. Sunt aici însemnări prozaice, de turist grăbit, parcurgând clasicul itinerariu al muzeelor locale, urmate de zăboviri sibaritice asupra vreunui detaliu arhitectonic izbitor precum cel din mica așezare italiană Atrani: "De pe celelalte trei laturi se poate accede către interiorul localității, pe
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
cel ce are despre fericire o idee pleziristă și atât, nu va înțelege nicio iotă din zicerea lui La Bruyčre. Căci "nonrelația dintre râs și fericire", cum bine spui, implică o relație între aceasta ultimă și moarte. Râsul, frivol și hedonist, de astă dată, e contrariul gravității fericirii, a unei fericiri mortale (ca a lui Tristan și a Isoldei, - dacă "mourir" înseamnă, aici, "mourir d'amour"). Fericirea e un climax fulgurant, imperdurabil sau intermitent, un extaz de ordin cvasi-mistic, căruia nu
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Am putea proceda la căutarea unei alte liste, însă una cu titluri și nume concrete, iar literatura despre postmodernitate abundă în asemenea oferte. O asemenea lista o găsim la compozitorul și muzicologul german Claus-Steffen Mahnkopf: "1. Opera muzicală postmodernă este hedonista: ea afișează o bucurie (produsă de) propria imaginație combinatorie cu un anumit aer frivol și unic în cazul muzicii; receptarea acesteia condiționând un anumit grad al plăcerii (e(xempli). g(rația)., Kagel, Match). 2. Opera muzicală postmodernă este narativa; ea
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
fiecare trecere dincolo devine o petrecere dincoace. Cum se întâmplă asta - o să vedeți săptămâna viitoare. 17 iunie 2010 Sentimentul turistic al existenței Scriam aici săptămâna trecută despre intervalul 2-9 iunie petrecut la Florența și recunoșteam că - feeric de la natură, sceptic hedonist, plin de dulcea lehamite levantină, tradiționalist eurocentric și naționalist luminat - eu nu am nimic din febra turistică omnidevoratoare de tip japonez, ahotnic fiind deopotrivă de natură și cultură, de asprimile perenității și dulceața efemerului. De reverii fabuloase, paseism ecumenic și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
am rămas perplex dându-mi seama că a ajuns la 65 de ani! După seducătoarea-i alură adolescentină, iuțeala-n reacții și amestecul atașant de priviri melancolice și ironie subtilă, de înțelepciune, activism, smerenie, austeritate monahală și vitalitate cu intarsii hedoniste, nu l-ai vedea decât pe la 30 și ceva, în plină afirmare și dăruire de sine. În al doilea rând, câți oameni cu amplitudinea social-religioasă și culturală, în sensul cel mai larg, a lui Costion Nicolescu avem? De câte astfel
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
e una pretextuală, "un simbol al necunoscutului, îndepărtat, o himeră atrăgătoare". Adevăratul cititor al textelor care compun această carte e un cititor plin de răbdare, care-și poate permite zăbava de a descifra semnificații niciodată servite de-a dreptul, un hedonist care se poate bucura în liniște și încet de o mulțime de arabescuri și ciudățenii crescute, totuși, din solul purei realități. Și, de asemenea, un cititor care nu se lasă ușor intimidat, pentru că există un fel de cod secret al
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
trăind din plin într-un cadru luxuriant, în timp ce în culisele cabinetelor politice se pregătește al Doilea Război Mondial. Viața este însă prea frumoasă ca aceste evenimente să treacă observate, iar schimbările pe care le declanșează începutul războiului afectează acest regim hedonist și delectabil corupt, mai degrabă comic. Amestec de ușurătate, șmecherie și inocență, Dite este un filozof al timpului său văzut de la altitudinea joasă a staturii sale sau chiar mai joasă de la nivelul terestru, acolo unde Dite aruncă monezile cu același
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
cerut de Scânteia, explicând lui Nicolae Dragoș, redactorul-șef (pe care Îl poreclise Răcănel), că nu colaborează cu ziarul național-socialist... Mi se vorbise, uneori, despre faza „diabolismului” său de ștab, despre personalitatea dublă, locuind simultan În lumea realității, ca un hedonist inteligent, ahtiat de lecturi, mâncăruri și glume, și În lumea artificială, mărginită de mecanismul ideologic al Partidului. În starea În care se aflau, acum, atât Paul Georgescu, cât și visul său comunist, „Încremenirea În proiect” părea o formă de bizară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
orașului. Sufletul bătrânei Maryska „mergea singur prin odaie”; adolescenta cretină, izbind cu pieptul cărnos În tulpina care Începe să scârțâie „sub insistențele trupului ei desfrânat”, apare ca „un zeu păgân”; calendarul Își suplimentează lunile cu una secretă, pentru melancolicii și hedoniștii verii. O continuă substituire, coabitare și fecundare Între regnuri, abolind distincția dintre vegetal, animal și mineral; lucrurile recuceresc o misterioasă origine primară, doar pentru a o abandona instantaneu, În migrația perpetuă dintre lumi ambigue, riscante, suspecte, pe care Bruno Schulz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ș.a.m.d. E În carte un triumf al băutorului, dublat de un eșec al omului. Traducînd poemul, Emil Iordache a vrut să ne arate, discret, că a fost ferit de amîndouă. E o carte emblematică, aș spune, pentru universitarul hedonist și traducătorul plezirist. Primum bibere, deinde filosofarum, nu?!... PÎnă-n ianuarie anul acesta, nu-i Înțelegeam pe regizorii care renunță să mai monteze - ori pun În scenă rar , rar de tot. Nu puteam pricepe cum să nu profiți la maximum de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bine, să deslușesc regulile noului joc din noua lume, din brava lume nouă... Știu și accept cu seninătate faptul că arta mea, poezia, își va diminua importanța în viitor, știu că se va integra în marele spectacol al unei lumi hedoniste, libere și stabile, dar mai știu că-mi va rămâne întotdeauna onoarea lucrului bine făcut. 77 "Asta nu e poezie' Să ne imaginăm că asistăm la o gală de box în cadrul căreia nu se mai ține seama de categoriile de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Logica economică a imperiului energetic provoacă provinciile la „un război al tranzitului de hidrocarburi” și constituie premiza politică a dezintegrării Federației Ruse. Unii lideri politici și analiști ruși vorbesc deja despre necesitatea unei "deschiaburiri a Gazprom-ului". Românii devin tot mai hedoniști - De ce balanța schimburilor noastre comerciale este excesiv înclinată în favoarea Rusiei? - Nu tot ce importăm din Rusia este absolut necesar și inevitabil. Dacă soția și copiii toacă banii pe cumpărături inutile, nu-s de vină supermagazinele. O deviză de tipul „Exportăm
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Rusiei? - Nu tot ce importăm din Rusia este absolut necesar și inevitabil. Dacă soția și copiii toacă banii pe cumpărături inutile, nu-s de vină supermagazinele. O deviză de tipul „Exportăm sau murim!” le lipsește românilor care devin tot mai hedoniști. Iar partenerii noștri, exponenți ai neocapitalismului rus, gândesc doar în termeni tradiționali: „învingătorilor - totul, perdanților - nimic!”. Cum e și „capra vecinului” la București, adică să câștigăm noi, iar restul lumii să piardă. Eu aș vrea o cooperare între România și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
m-am lăudat ani mulți că sunt grupul de monolog social. Adevărul este că nu pot face nicidecum școală de vreme ce natura mea este una esențialmente lirică și diletantă. Am fost poet ca meserie de bază, am fost un capricios, un hedonist al lecturii. Niciodată n-am știut ce vreau să fac. Eu n-am avut o teorie critică, o ideologie, un instrumentar, n-am venit dinspre o poziție, o doctrină anume. Am citit de plăcere, am scris de plăcere și mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
pe podeaua de piatră a pavilionului. Hainele noastre erau ca niște cârpe boțite; curățătoria de la colțul străzii lui Sebastian va avea de lucru în această dimineață. Cât de bine e să stai jos pe ceva cum trebuie, i-am spus hedonist, căscând cu atâta poftă, încât am crezut pentru un moment că îmi voi rupe ceva. Sebastian m-a tras spre el până când am ajuns în poala lui. M-am opus la început; ideea de a mă încolăci singură într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
prea ocupați cu munca lor ca să stea de vorbă cu mine. Am stat îmbufnată pentru o vreme. După care am aprins televizorul, consolându-mă cu gândul că, dacă sunt atât de ocupați, nu au ocazia să se bucure de plăcerea hedonistă de a privi emisiunile de după-amiază. Așa le trebuie dacă sunt niște adulți idioți. M-am făcut comodă pe canapea și m-am lăsat pradă plăcerilor mărunte. Nu uitasem de întâlnirea cu Tom de duminică, deși nu pot să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu“. 2. O insolită simbioză literară. Cei doi scriitori argentinieni practicau cu voluptate o formă activă și agreabilă a lenei: șueta nocturnă inteligentă, o horbotă spumoasă de cuvinte schimbate Între prieteni, Împletite după criteriul drag mai ales lui Borges: cel hedonist. În fina ei țesătură detectăm azi nu numai ciornele mentale pe care Borges era obligat să le practice din pricina miopiei sale avansate, ci și talentul În plină formare al lui Bioy. Uluitorul Honorio Bustos Domecq se naște Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cele băute de Leopold Bloom și Stephen Dedalus În Ulysses. [...] În zilele pe care le-am petrecut atunci la moșie, Borges mi-a propus să scriem o povestire polițistă despre un oarecare profesor Praetorius, un sadic care recurgea la mijloace hedoniste, jocuri, dansuri și cântece, pentru a ucide niște copii dintr-o colonie de vacanță. Nu am scris niciodată narațiunea, dar ea a stat, fără Îndoială, la originea seriei de povesriri polițiste scrise trei ani mai târziu. Inițial, aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
El abordează teoretic narațiunea polițistă, așa cum arăta În foarte cunoscuta Prefață la volumului al doilea al antologiei pe care a realizat-o chiar Împreună cu Adolfo Bioy Casares, Cele mai bune povestiri polițiste: urmând singurul criteriu posibil În concepția sa, cel „hedonist“. De-a lungul elaborării celor șase „probleme“, concepția lui Borges și Bioy despre intrigi și personaje evoluează. Astfel, În prima povestire, Cele douăsprezece zodii ale lumii, Bustos Domecq scrie, să spunem, normal și pune vorbe ridicole doar În gura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
necesarului. Asumând argoul, Borbioy concede, În planul unei deloc exagerate ingeniozități sintactice, rang stilistic evaziunilor lexicale și poeticii substitutive a argoului. În plus, și spre deosebire de Sadoveanu, Borbioy scrie astfel doar ca să se distreze, bucurându-se cu voluptate de propriul joc hedonist. Pe de altă parte, la fel cum În romanele istorice ale lui Sadoveanu iubirea, nu pură, ci purificată și volatilă, e privită cu Îngăduitoare ironie, ca un abțibild, Borbioy o scoate aproape cu totul În afara teritoriului populat de lunfardo. Expresiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a trupului filiform, cât și imaginea aproape bidimensională a japonezului obișnuit. Ca om venit dintr-o cultură a burții, ca martor la numeroase orgii gastronomice, precedate sau urmate de suite polifonice de libații, în fine, ca ambasador al unei umanități hedoniste, cufundate în diluvii de bere și de vin și scăldate în râuri de cârnați aioși (ca să reiau sintagma iscusitului Ion Budai-Deleanu), de cotlete aburinde și de sarmale mănăstirești, îmi este destul de greu să înțeleg, iertat îmi fie nefericitul oximoron, pasiunea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lume, ne-ar putea face să credem că Japonia s-a înscris, recent, pe traiectul modelului pragmatic. După mine, nu este nimic mai fals. Împrumutând mecanismele economiei capitaliste, niponii nu au reușit să-și aproprieze și miezul doctrinal de factură hedonistă care definește Weltanschauung-ul individului pragmatic. Japonezul nu este capabil să se bucure, în realitate, de prosperitatea sa materială, fiindcă se sacrifică permanent în interesul colectivității (firmă, întreprindere) în care se integrează. Ideea însăși de plăcere este, în ochii extrem-orientalilor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
precepte talmudice, pe Kant, pe Spinoza și Kierkegaard, fără a exclude Însă unele „premise anarhiste“. Dacă Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul e din Ben Haas) nu excludea deci, din codexul său, anume premise hedoniste: În ciuda oricăror așteptări votca, cînepa indiană și desfătarea trupească erau așezate pe același plan cu cititul, călătoria și pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu-l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai de jos al interferenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Finance, 53, 1775-1798. WEBER M. și CAMERER C. (1998Ă, «The disposition effect in securities trading: an experimental analysis», Journal of Economic Behavior and Organization, 33, 167-184. 26 De ce vă vindeți toate titlurile de proprietate în pierdere în aceeași zi? Încadrarea hedonistă Indivizii își valorizează veniturile conform unei funcții de valoare reprezentabilă printr-o curbă în S. Dincolo de punctul de referință, care este adesea 0, funcția de valoare este crescătoare dar cu o pantă din ce în ce mai puțin importantă, la fel și dincoace. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
de 1000 de euro. Invers, preferă o pierdere de 2000 de euro la două pierderi consecutive de 1000 de euro. O consecință a formei particulare a funcției de valoare este că ne determină să efectuăm ceea ce cercetătorii numesc o «încadrare hedonistă». Dacă el caută să optimizeze plăcerea pe care i-o conferă investiția pe piață, investitorul trebuie să reunească pierderile și să disocieze câștigurile. Regrupate, pierderile sunt într-adevăr mai puțin dureroase în timp ce câștigurile sunt mai plăcute când sunt separate. Investitorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]