1,540 matches
-
la Planul Marshall. Formarea blocurilor politico-militare. NATO la Marea Neagră După ce Uniunea Sovietică și țările satelit ale acesteia refuzaseră Planul Marshall era clar că diferențele dintre est și vest erau cu atât mai mari cu cât se contura noua concepție despre hegemonie economică, politică și militară în Europa și în lume. Anul 1948 a adus două noi crize (criza de la Praga și blocada Berlinului) care au determinat acutizarea polarizării: ambele părți doreau siguranța organizării propriului lagăr și încercau să se apere una
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
și gardian al Strâmtorilor, iar mai târziu ca făcând parte din sfera de influență americană. Sfârșitul celui de-al doilea război mondial a adus și sfârșitul colaborării dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, lăsând loc unei lungi și periculoase rivalități pentru hegemonie în Europa și în lume. La începutul Războiului Rece, Bazinul Pontic era deosebit de interesant pentru Uniunea Sovietică, deoarece aceasta dorea ieșirea în Marea Mediterană prin Strâmtori iar de aici i se oferea deschiderea spre Orientul Mijlociu și Suez. Pentru realizarea aceastui obiectiv
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
de sfârșit al Războiului Rece a marcat trecerea într-o veritabilă epocă a globalizării, complet inedită în manifestare, în care comerțul liberal și valorile democratice occidentale se extind la nivel global, frontierele dispar, inclusiv clivajul Nord-Sud, iar statele își pierd hegemonia asupra economiilor naționale în favoarea actorilor nonstatali. Prin contrast, scepticii se bazează pe studiul intensității și al amplitudinii a ceea ce se numește globalizare, pentru a conchide că fenomenul contemporan este cel mult o internaționalizare accentuată, în sensul în care, de pildă
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
state. Scrisă în perioada Războiului Rece, cartea lui Deutsch identifică o comunitate de securitate ca fiind formată din țările aflate pe țărmurile nordice ale Atlanticului și Mării Nordului și vecinii lor imediați, dar excluzându-le pe cele aflate în epocă sub hegemonie sovietică. După cum se observă, o comunitate de securitate nu exclude faptul că statele membre nu pot intra în dispute pe felurite teme, ci doar că nu vor folosi argumentele forței pentru rezolvarea lor. Derularea normală a relațiilor internaționale poate da
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
reflecție liberală, nu însemna absența oricăror preocupări normative din partea teoreticienilor liberali (pluraliști) ai interdependenței și, ulterior, a neoliberalilor. Cooperarea internațională este un obiectiv ce trebuie promovat, inclusiv prin recomandările de politică publică transmise de cercetători decidenților politici. Cooperarea internațională după hegemonie Tema cooperării internaționale este fundamentală pentru teoriile neoliberale. Cooperarea este definită de Keohane drept un proces prin care politicile urmate în fapt de guverne ajung să fie privite de partenerii acestora ca facilitând realizarea propriilor obiective, ca rezultat al coordonării
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
niveluri de cooperare ce depășesc practicile OIG și sugerează apariția unui nou tip de actor pe scena internațională. În fine, trebuie menționat faptul că literatura de factură neoliberală nu a ocolit nici OIG cu caracter de alianță politico militară. Astfel, hegemonia statocentrismului realist în cadrul Studiilor de Securitate a fost, pe alocuri, pusă în discuție, sugerându-se că dezvoltarea organizațională a Organizației Tratatului Nord-Atlantic (NATO) a avut un anumit impact asupra deciziilor și comportamentului NATO după sfârșitul Războiului Rece. Totuși, dintre OIG
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
vicepreședinte al Societății Române de Științe Politice. A publicat studii în Romanian Journal of Society and Politics, Revista de istorie militară, AnAlize, Monitor strategic, Strategic Issues Review, Studii de securitate, Sfera Politicii. Cea mai recentă lucrare publicată este Balanță și hegemonie. România în politica mondială, 1913-1989, București, 2005. Domeniile sale de expertiză sunt studiile strategice și de securitate și analiza de politică externă. Stanislav Secrieru este originar din Chișinău (Republica Moldova); absolvent al Academiei de Poliție Ștefan cel Mare (1996-2000), licențiat în
CUPRINS. PREZENTAREA AUTORILOR. In: RELATII INTERNATIONALE by MIRON ANDREI, RADU-SEBASTIAN UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1500]
-
lucru complet nefiresc, deoarece sistemele politice, economice etc. ale celor două țări sunt complet diferite și incompatibile. În plus, această alianță nici nu a pretins vreodată să aibă la bază mai mult decât interesul punctual și izolat de a împiedica hegemonia Germaniei în Europa și a Japoniei în Asia și Pacific; 2. confruntarea directă a celor două puteri expansioniste, în lupta pentru hegemonie asupra sistemului; 3. existența în sistem a unei puteri revoluționare: URSS. Aceasta este profund antisistem, contestă întregul sistem
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
nu a pretins vreodată să aibă la bază mai mult decât interesul punctual și izolat de a împiedica hegemonia Germaniei în Europa și a Japoniei în Asia și Pacific; 2. confruntarea directă a celor două puteri expansioniste, în lupta pentru hegemonie asupra sistemului; 3. existența în sistem a unei puteri revoluționare: URSS. Aceasta este profund antisistem, contestă întregul sistem internațional, începând chiar cu bazele acestuia și terminând cu modul în care este construită puterea în toate celelalte state și modul în
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
curând în termeni de principii morale sau imorale, după caz , decât în termeni de mișcări strategice. Această abordare a avut consecințe importante, confruntarea SUA-URSS fiind prezentată mai degrabă ca o luptă între Bine și Rău decât ca o luptă pentru hegemonie asupra sistemului internațional. Cu toate acestea însă, ea se configurează ca atare, pe măsură ce sferele de influență sunt treptat conturate cu tot mai multă precizie: Europa Centrală și de Vest e unită sub conducerea Statelor Unite, în timp ce URSS își alătură statele Europei
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
la creșterea numărului membrilor sistemului internațional. Acest proces este accentuat suplimentar de războaiele etnice din Europa de Sud-Est (mai ales în fosta Iugoslavie) și de procesul de constituire și consolidare a statelor africane, sud-asiatice, din Orientul Mijlociu, America Latină etc. Pe fondul hegemoniei sistemice americane, politica statelor din sistemul internațional suferă un proces de orientare cu preponderență către nivelul subsistemului propriu de relații internaționale. Astfel, se produce o regândire a politicii externe a statelor, din punct de vedere diplomatic, economic și militar, la
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
ilustra 13. Meritul articolului semnat de Frunzetti constă într-o analiză, singulară la acel moment, a problemei ilustrației unei cărți pentru copii. Observațiile pe care le face însă cu privire la condiția de creator a ilustratorului scot ilustrația din relația - tradițională - de hegemonie față de textul literar și recunosc potențialul creativ și interpretativ al graficii în raport cu universul literar. Deși nu pare a se bucura de un interes constant din partea criticii literare și a criticii de artă, problematica necesității și a particularității graficii de carte
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
siracii lui Zorsines care-l susțineau pe Mithradates VIII, regele Pontului, care încerca să alcătuiască o coaliție antiromană în care să-și alăture toate populațiile din jurul Mării Negre. Tranșat de către aorși în anul 49 d.Hr., conflictul are ca rezultat o hegemonie nord-pontică a acestora, punctată de înființarea unui regat puternic care, începând cu acel an, bate propriile monede la Olbia, cu efigiile regilor Farzoios și Inismeus și cu tamgaua proprie acestor dinaști. V.I. Grosu considera că aceste evoluții determină punerea în
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
argumentată de momântul în catacombă de la Cazaclia, care conține multe elemente specifice acestei grupe iranice, dar absența altor indicii analoge arată că este vorba doar de infiltrări nesemnificative, formațiunile roxolane și aortice fiind, la acea dată, foarte puternice, împărțindu-și hegemonia în aria vestică și respectiv centrală a stepelor nord-pontice. Pentru această etapă, și izvoarele literare sunt destul de clare, confirmându-i pe roxolani ca stăpânitori ai acestor teritorii și menționându-le implicarea în conflictele cu romanii, cărora le provoacă mari pierderi
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
prezența sarmato-alanică în spațiul pruto-nistrean s-a redus treptat, pe măsura sedentarizării și asimilării etnice a comunităților iranofone, devenite tot mai mult un auxiliar al unor structuri dominate de alte populații. Acest proces nu a exclus însă anumite momente de hegemonie în regiune ale elementelor etnice iranice, în condițiile în care grupe alanice se vor succeda în spațiul circumscris bazinului carpatic până în perioada dominației mongole, exemplul cel mai reprezentativ al unui episod de reviviscență iranică în arealul nord-vest pontic constituindu-l
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
sale drept centrul unic de iradiere și educare al literaturilor lumii. Europa de vest este metropola geniului uman, motorul lumii. Ea a inventat totul în cultură și civilizație. Modelul său se impune cu necesitate lumii întregi care doar copie Europa. Hegemonia Vestului este și rămâne indiscutabilă. Se transferă fenomenul sincronizării civilizației și tehnicii, într adevăr în plină și inevitabilă expansiune, întreg domeniului cultural. Ceea ce, în mod teoretic și practic, duce la prejudecata că toate literaturile lumii au un singur centru, un
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
relațiilor româno-germane, ci și istoriei României ca stat independent. Locul echilibrului precar între Germania , Rusia și Marea Britanie în Europa de sud-estechilibru ce constituie premisa unei politici externe cu trei deschideri și, prin această premisă, independența României - a fost luat de hegemonia Uniunii Sovietice. CAP.I-TRIUMFUL DREPTULUI FORȚEI ASUPRA FORȚEI DREPTULUI SFĂRÎMAREA INTEGRITĂȚII TERITORIALE A ROMÂNIEI Cu mare greutate se pot afla, în analele trecutului românesc perioade mai dureroase, mai grave și mai primejdioase, pline de consecințe incalculabile, decât aceea din
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
de Platon. Cunoașterea operei unui geniu pe baza scrierilor altora, oricât de fideli i-ar fi fost, rămâne aproximativă. Fiu de sculptor (mama era moașă) este întemeietorul metodologiei, eticii, pedagogiei și filosofiei perioadei grecești. A trăit în perioada tranziției de la hegemonia ateniană la cea spartană, ca urmare a războiului peloponezian la care a participat. S-a ferit de amestecul în politică, aceasta necesitând credință în idealuri, deși considera că singurii indicați să-i guverneze pe alții sunt filosofii. A exprimat dubii
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Bichat definește viața ca "setul de funcții care rezistă morții". 67 Otto Eduard Leopold, Prinț de Bismarck, sau Otto von Bismarck (1815-1898), om de stat al Prusiei, conduce o serie de războaie și unifică statele germane în Imperiul German sub hegemonia Prusiei. Supranumit "cancelarul de fier" al Germaniei, rămâne în istorie drept campionul diplomației complexe. Antidemocrat, a condus Germania, menținându-i hegemonia prin acrobații politice, multe decenii. Extrem de agresiv și dominator, din cauza caracterului său impulsiv intră cu ușurință în conflict cu
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
1815-1898), om de stat al Prusiei, conduce o serie de războaie și unifică statele germane în Imperiul German sub hegemonia Prusiei. Supranumit "cancelarul de fier" al Germaniei, rămâne în istorie drept campionul diplomației complexe. Antidemocrat, a condus Germania, menținându-i hegemonia prin acrobații politice, multe decenii. Extrem de agresiv și dominator, din cauza caracterului său impulsiv intră cu ușurință în conflict cu alte caractere dominatoare, ca acela al lui Carl Virchow. 68 Johann Karl Nestler (1783-1842), teolog, agricultor și naturalist ceho-german, profesor la
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
conducerea sovietului din Petrograd prezidat de Troțki, care cere dizolvarea guvernului; la rândul său, acesta reclamă, fără succes, dezarmarea milițiilor. Pe 14 octombrie Lenin își definitivează articolul „Vor păstra oare bolșevicii puterea?”, în care nu-și ascunde intențiile: luarea puterii, hegemonia bolșevicilor în Adunare, amenințarea cu războiul civil*, în cazul nereușitei, începutul unei revoluții socialiste - naționalizări, confiscări etc. - teroare contra tuturor recalcitranților. Simultan, el proclamă „toată puterea sovietelor” și cere Comitetului său Central pregătirea „insurecției”, în ciuda opoziției unui puternic nucleu de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care așteaptă sfaturi, dar și ajutor militar și financiar. Dar PC chinez - ca și al PC nord-coreean - nu este integrat în Kominform. și, mai ales, Mao, a dobândit o autonomie și un prestigiu personal care constituie o amenințare potențială pentru hegemonia sovietică asupra sistemului. în 1949, sistemul se consolidează pe plan militar datorită exploziei primei bombe atomice sovietice și, în ciuda radicalizării ideologice legate de aplicarea doctrinei Jdanov, el își lărgește influența prin campanii de masă organizate în jurul temei „lupta pentru pace
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
educa cadre locale în spiritul unui marxism-leninism adoptat mai mult sau mai puțin realităților locale. Când, la sfârșitul anilor 1950, numeroase foste colonii își dobândesc independența, URSS oferă liderilor lor naționaliști* un model alternativ celui al democrațiilor liberale, caracterizat prin hegemonia unui partid unic. Ea se prezintă ca nepătată de nicio țară colonialistă și poate apărea ca o bază de sprijin pentru liderii africani datori să se distanțeze de Europa occidentală: este și cazul congolezului Patrice Lumumba, care va plăti cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sprijin cu practica lor tradițională din 1935. și ele subliniază că revoluția cubaneză îmbracă un caracter excepțional, datorită specificității insulei: URSS este mulțumită că dispune de un post avansat în apropierea coastelor SUA, dar preferă o stabilizare a spațiilor de hegemonie, atât în Europa, cât și în America. De partea cealaltă se grupează cei care consideră că succesul revoluției cubaneze deschide drumul stângii latino-americane, care-și ia acum numele de „Noua Stângă” pentru a se distinge de comuniștii tradiționali. Din 1959
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
elementului național în coloniile sau semicoloniile din Asia, și el consideră că forțele comuniste trebuie să se alinieze cu mișcările naționaliste* burghezo-democratice. Totuși, Congresul Popoarelor din Orient, ținut la Baku în septembrie 1920, trasează ca sarcină comuniștilor să-și asigure hegemonia în lupta de eliberare națională. Dar la cel de-al III-lea Congres al IC, în 1921, această chestiune abia dacă va mai fi evocată. în decembrie 1920, la Irkutsk, și în Ianuarie 1921, la Moscova, au loc lucrările celui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]