893 matches
-
de amiază, îi apare în 1978. Mai colaborează cu poezie, eseuri și publicistică la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Astra”, „Literatorul” ș.a. E prezent la Radio România Cultural cu scenariile Întoarcerea din cruciadă, Libertatea de a trage cu pușca, Heraldica iubirii. În 2002 participă la realizarea volumului Portret de grup cu Laurențiu Ulici. Elogii, invocații și elegii, versurile lui S. din Vară de amiază și Amiaza lui Empedocle (1983) se înscriu frecvent într-o dicțiune solemnă, ceremonioasă, care amintește prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
înviorător; pentru noi toți, parte din viață. * * * Acest fenomen (textul în ramă care prezintă o povestire asemănătoare cu aceea din fabula primară) este comparabil cu regresul la infinit. În franceză, termenul este de mise en abyme. Acest termen derivă din heraldică, unde fenomenul se întîlnește în reprezentarea picturală. În literatură, totuși, avem de-a face cu regresul la infinit în mediul limbajului. Ar fi greșit, astfel, să exagerăm analogia cu reprezentarea grafică, întrucît în limbaj punerea-în-abis se află într-o formă
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
deocamdată, o bună introducere în defrișarea acestui domeniu. În plus, un proiect de amploare ar întâmpina din start mari probleme, fiind azi aproape imposibilă o reconstituire cât mai precisă a locului și frecvenței acestor reprezentări zoomorfe în arta plastică, decorativă, heraldică din veacul de mijloc românesc, dat fiind faptul că, spre deosebire de mediul occidental, puține monumente au supraviețuit, la noi, în timp. Specialistul este nevoit să lucreze cu fărâme de realitate, care de cele mai multe ori nu permit reconstituirea corectă a unui imaginar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
spațiul românesc. Cu atât mai îndrăzneață este atitudinea refractară față de el a lui Cantemir. În concluzie, reprezentările animaliere aveau, în spațiul românesc, o recurență intensă, atât în pictura murală bisericească 34 sau în sculptura bisericească 35, cât și în arta heraldicii 36 sau în cea a miniaturilor brâncovenești 37, care au cunoscut o perioadă de înflorire chiar în epoca lui Cantemir. Mai mult decât atât, figurația iconografică a simbolurilor animaliere pare să o fi luat înaintea traducerilor surselor textuale, observă Maria
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
își pune amprenta asupra unei imense culturi europene vreme de secole. Marile enciclopedii medievale nu rămân nici ele străine de această influență, exercitând, la rândul lor, o influență asupra întregii gândiri de până la Renaștere (care preia, cel puțin în arta heraldică și în cea a emblematicii, modelul medieval); Isidor din Sevilla, cu ale sale Etimologii reprezintă una dintre figurile cele mai cunoscute; Raban Maur (De rerum naturis), Bartholomaeus Anglicus (De proprietatibus rerum), Thomas de Cantimpré (De natura rerum), Vincent de Beauvais
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sau, în ipostaza devoratorului de ficat prometean, el este "Satan năruind sufletul înlănțuit de viciu"8. Autorul mai observă și ruptura de viziune care desparte cele două ipostaze ale răpitoarei, cea bună și cea negativă, care se petrece sub semnul heraldicii: "Heraldica nobiliară a făcut din vultur, puternic dar laș, care se lasă ucis cu un băț uneori, când este prea obosit, antiteza Acvilei, nobilă în mod regal, energică și bravă. Este emblema lașității, a moravurilor rele și demnă de dispreț
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în ipostaza devoratorului de ficat prometean, el este "Satan năruind sufletul înlănțuit de viciu"8. Autorul mai observă și ruptura de viziune care desparte cele două ipostaze ale răpitoarei, cea bună și cea negativă, care se petrece sub semnul heraldicii: "Heraldica nobiliară a făcut din vultur, puternic dar laș, care se lasă ucis cu un băț uneori, când este prea obosit, antiteza Acvilei, nobilă în mod regal, energică și bravă. Este emblema lașității, a moravurilor rele și demnă de dispreț pentru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-lea (când fixează Michel Pastoureau 10 apariția sistematică a stemelor în Occident), ci se petrece încă din primele secole ale creștinismului, când pasărea rea, devoratoare de hoituri capătă un concurent în nobila răpitoare, o ființă solară, simbol al lui Hristos. Heraldica, ce e drept, a impus folosirea preponderentă a termenului aquila pentru ipostaza pozitivă a păsării. O distincție la fel de clară, deși discretă, face și Cantemir în alegoria sa. Vulturul se hrănește cu stârvuri, la fel și Corbul, se înțelege din ceea ce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
supremă în ierarhia păsărilor este ocupată de vultur, considerat împăratul păsărilor, așa cum leul este cel al animalelor, un loc aparte nu doar în imaginarul antic și medieval (de la Artemidoros la Isidor din Sevilla), în simbolistica europeană și, de aici, în heraldică ori emblematică îl ocupă șoimul. Câtă vreme prestigiul vulturului este mai mult unul de reprezentare, datorat mărimii și forței sale, faima șoimului se datorează unor trăsături de "caracter" care trebuie să-l fi atras și pe Dimitrie Cantemir atunci când a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
încărcătură simbolică religioasă, întrucât își culegea sursele pentru alegoria sa animalieră din cărțile populare care circulau în spațiul românesc. Tocmai cu o astfel de ipoteză are a se "certa" întregul studiu de față. 36 Vezi Dan Cernovodeanu, Știința și arta heraldică în România, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977, în special Anexa (Abum heraldic), unde sunt reproduse zeci de steme, sigilii având ca mobilă animale, păsări, autohtone sau exotice; Ștefan S. Gorovei, Animalele ȚărilorModovei. Variațiuni istorice, în "Revista de istorie socială
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ca mobilă animale, păsări, autohtone sau exotice; Ștefan S. Gorovei, Animalele ȚărilorModovei. Variațiuni istorice, în "Revista de istorie socială", XII-XV, 2008-2010 (apărută în 2011), pp. 124-135; în același loc: Tudor Radu-Tiron, Bestiarul heraldic muntean, p. 111-123, Sorin Iftimi, Animalele în heraldica boierească din Moldova (secolele XIV-XVIII), pp. 136-157 și Constantin Itu, Steme ardelene din secolele XVI-XVIII cu mobile heraldice luate din lumea animală, pp. 158-163. 37 Violeta Barbu, Simboluri și embleme: reprezentări animaliere în miniatura brâncovenească, în "Revista de istorie socială
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nr. 6/1969, p. 488. 5 Physiologos. Le bestiaire des bestiaires, p. 79. 6 Biblia Anania, p. 1544. Versetul mai pare în formă identică și în Matei, 24, 28. 7 Vezi pentru un comentariu corect Dragos Cojocaru, capitolul Despre supremația heraldică a acvilei, în vol. Natura în Divina comedie. Studiu istoric și comparativ, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2005, p. 177: "Mai mult, spre deosebire de simbolul monarhic concurent (leul), acvila dantescă (aquila, ce nu are a se confunda cu vulturul vulturius
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
încărcătură simbolică religioasă, întrucât își culegea sursele pentru alegoria sa animalieră din cărțile populare care circulau în spațiul românesc. Tocmai cu o astfel de ipoteză are a se "certa" întregul studiu de față. 104 Vezi Dan Cernovodeanu, Știința și arta heraldică în România, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977, în special Anexa (Abum heraldic), unde sunt reproduse zeci de steme, sigilii având ca mobilă animale, păsări, autohtone sau exotice; Ștefan S. Gorovei, Animalele ȚărilorModovei. Variațiuni istorice, în "Revista de istorie socială
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ca mobilă animale, păsări, autohtone sau exotice; Ștefan S. Gorovei, Animalele ȚărilorModovei. Variațiuni istorice, în "Revista de istorie socială", XII-XV, 2008-2010 (apărută în 2011), p. 124-135; în același loc: Tudor Radu-Tiron, Bestiarul heraldic muntean, p. 111-123, Sorin Iftimi, Animalele în heraldica boierească din Moldova (secolele XIV-XVIII), pp. 136-157 și Constantin Itu, Steme ardelene din secolele XVI-XVIII cu mobile heraldice luate din lumea animală, p. 158-163. 105 Violeta Barbu, Simboluri și embleme: reprezentări animaliere în miniatura brâncovenească, în "Revista de istorie socială
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nr. 6/ 1969, p. 488. 455 Physiologos. Le bestiaire des bestiaires, p. 79. 456 Biblia Anania, p. 1544. Versetul mai pare în formă identică și în Matei, 24, 28. 457 Vezi pentru un comentariu corect Dragos Cojocaru, capitolul Despre supremația heraldică a acvilei, în vol. Natura în Divina comedie. Studiu istoric și comparativ, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2005, p. 177: "Mai mult, spre deosebire de simbolul monarhic concurent (leul), acvila dantescă (aquila, ce nu are a se confunda cu vulturul vulturius
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
uzura caracterelor unei aceleiași mașini de scris, a caracterelor balistice ale unei arme sau prin natura unui explozibil. Dar acestea sînt obiecte transportabile, relativ ușor de ascuns. În spate, se află trei țări, așezate două și una, așa cum spune arta heraldică: două în aparență devenite "satani" oficiali ai unei părți a Occidentului, a treia în umbră, înmulțind acolo unde poate ambasadele care devin niște citadele. În aparență, există "o lume liberă", după numele pe care și-l dă, împărțită ca un
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
au poreclit pe Andi „dezinfector teritorial”. Fiind inginer, tatăl hotărâse ca feciorul să urmeze politehnica. O atracție probabil ancestrală l-a îndreptat însă pe Andi către Archeos și către facultatea de istorie. El a studiat ce îi plăcea mai tare: heraldica și genealogia. Azi e un bun documentarist. ȘOIMULEȚ Deși în familia lui Cătălin unul dintre înaintași a fost chiar haiducul Coroi, la înfățișare, băiatul n-avea nimic de bandit. Porecla și-o căpătase într-o excursie, pe vreme de primăvară
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
trezește transportat ca prin un farmec în un castel descris de Walter Scott, unde găsește pe lângă mărirea feodalității, gospodăria Poloniei și eleganța Franței; și dacă vechii noștri boieri - sprijeni a patriei și a tronului - ar fi avut idee de arta heraldică, negreșit nar fi uitat a scrie pe scutul lor deviza vechii EngliteriDieu et mondroit”. În anul 1847, moștenitorul palatului, logofătul Costache Sturdza a comandat noi lucrări de reparație ce s-au finalizat în 1855. Logofătul a locuit foarte puțin la
Sfera by Tibulcă Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93593]
-
cultică, s-a manifestat în variate forme: poezie de inscripție („simplu ornament în arhitectonica dificilă a tipăriturii”), poezie sacră religioasă (versuri cu conținut moral și religios, rugăciuni, cântări biblice, teatru religios); poezie ecleziastică, sacerdotală; poezie hieratică voievodală; poezie de inscripție heraldică; poezie de prezentare a tipăriturilor; poezie de inscripție murală; poezie parenetică sacrală. O a doua componentă, profană, a îmbrățișat forma poeziei de meditație, parenetică, în fine epică. Poezia profană premodernă a avut un ciclu didactic, a cuprins polemici în versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
numit "la fouine" adică dihornica patrupedă având în franceză reputația de "curioasă", "indiscretă", "șireată", deși unele îndeplineau și misiuni de cercetare. Ceva asemănător apare la un Aviso pe nume Dumont dar elementele auxiliare din insignă (organizate după gramatica vizuală a heraldicii) ne conduc spre un animal frecvent întâlnit în simbolistica medievală (monarhică în unele zone) este vorba de hermină. Notă În moliereză, detectivii care anchetează asupra "vieții mondene" a bărbaților dincolo de limitele căsniciei (dacă platnica e nevasta) sau ale altor cadre
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mai ales intelectualii conștienți că în acest mod erau salvate și conservate părți însemnate din tezaurul de tradiții ale Transilvaniei. Nu este de prisos să spunem că în acest cadru istoriografia va cunoaște o oarecare dezvoltare; că științele auxiliare, numismatica, heraldica, diplomatica, genealogia vor dobândi valoare; că istoricii, mulți încurajați de Brukenthal, vor studia nu doar trecutul propriei comunități, ci și pe acela al românilor și maghiarilor, cel mai adesea evidențiindu-l pe baza cunoștințelor acumulate. Referiri la istoria românilor, de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
erau convinși că Romulus și Re‑ mus fuseseră alăptați de o lupoaică la Roma, pe colina sacră a Capitoliului 5. Leul britanic are o existență adevărată în paginile lui Punch, iar cocoșul galic, în poezia franceză. Evident, acest fel de heraldică 6 este departe de seriozitatea 2 Cf. Ibidem. 3 Cf. Ibidem. 4 Cf. E. GomBriCh, o.c. 43. 5 Cf. K. rahner - h. vorgrimler, o.c., 180‑182. 6 Heraldică (lat. heraldus, fr. héraut ‑ crainic) - este știința specială a istoriei
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
iar cocoșul galic, în poezia franceză. Evident, acest fel de heraldică 6 este departe de seriozitatea 2 Cf. Ibidem. 3 Cf. Ibidem. 4 Cf. E. GomBriCh, o.c. 43. 5 Cf. K. rahner - h. vorgrimler, o.c., 180‑182. 6 Heraldică (lat. heraldus, fr. héraut ‑ crainic) - este știința specială a istoriei care are drept scop stabilirea principiilor teoretice, cercetarea, interpretarea și evoluția stemelor unui stat, Cap. ii. influența anTiChiTății aSuPra renașTerii... 57 profundă cu care cei din vechime își considerau înrudirea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
toată viața spre acea lume occidentală, nouă și nu prea agreată la noi” (N. Iorga), un aristocrat care și-a înălțat la Fierești o reședință în cel mai autentic stil al Renașterii și și-a compus un blazon cu o heraldică destul de alambicată. Urmărind crearea premiselor necesare înfăptuirii unei puternice alianțe antiotomane și consolidării autonomiei Țării Românești, scopuri majore ale programului politic al lui Matei Basarab, el face călătorii - la Viena, la Cracovia, în Transilvania la Gheorghe Rákóczy II, la Belgrad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
formă a rasismului, nici neonazismul nu mi se pare monocolor. (Jurnalul Național, 4 noiembrie 2005) IX. CURCUBEUL HUIDUIELILOR Ciuciuveaua Pe când s-au aflat la Cotroceni, singurii președinți ai României postdecembriste au dovedit că au o pasiune comună. Aș numi-o heraldica ornitologică. O amuzantă celebritate a câștigat sub dl Ion Iliescu cucuveaua încruntată. Sub dl Emil Constantinescu - ciuvica limbută. Cum cea dintâi a dispărut în noaptea neagră de unde apăruse, cea de-a doua a hotărât să treacă la cumul de glorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]