872 matches
-
cunoștea bine pe marele contempopran. Veți spune că nu e niciun mister aici: niciunui intelectual care contraria stânga franceză la jumătatea secolului XX nu-i era iertată, la propriu, imprudența de a-i "dezamăgi pe muncitorii de la Renault", dezvăluind fața hidoasă a comunismului care se construia dincolo de Cortina de fier. Era oricând mai bine "să te înșeli cu Sartre, decât să ai dreptate cu Raymond Aron", după butada pariziană a momentului, observați că nici măcar în ea Monnerot nu e prezent. În ciuda
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
populare, saturată (încă) de făpturii stranii și miraculoase. Cea de-a doua este clasica versiune neotestamentară a misterioasei lucrări în lume a Duhului Sfânt. Rusaliile, fabuloase creaturi mitologice, sunt prezente în acest interval sacru în registrul unor epifanii favorite: babe hidoase, fete de sânge albastru metamorfozate în stranii fecioare gârbovite de povara nemuririi, zâne eoliene cu nelimitate posibilități de mutilare și schilodire a celor nedrepți și neascultători etc. Indiferent de ipostaze, funcția lor esențială este una justițiară: pedepsesc păcatele, munca în
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ochi scânteietori, purta pe cap o pălărie uzată, tuflită și caraghioasă. Pe umărul drept atârna într-un toiag o traistă nici plină, nici goală, în picioare avea opinci de cauciuc. Mai târziu mi s-a părut absurd ca acel personaj hidos și hilar să apară acolo. În urma noastră, drumul se înfunda, urca pe culmea colinei nisipoase, apoi dispărea. Peste deal nu exista nici o casă, nici un sat, pe o mare distanță. Totuși, moșneagul spre ogoarele noastre se îndrepta. Cât timp calul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cufundat în pământ.” (Cruciada...: 270). Revelatoarea imagine a poeticii blagiene („Numai în fântână tremură apa...”) exprimă, deopotrivă, o întreagă filosofie existențială, dar și o insinuare a Fantasticului oarecum neașteptat în această dramă, sub forma discretă a eresului. în Ivanca , ipostaza hidoasă a morții este susținută nu prin lipsa apei (Bachelard), ci prin prea-plinul ei, prin acvaticul distrugător în care plutesc „oase...pline de glod”, în care părul (complexul Ofeliei) „se smulge mai ușor decât iarba proaspătă din ogor plouat”(Ivanca, p.
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
nu coboare din înălțimea sa spirituală pentru a lupta în theatrum mundi cu ipocrizia, dedându-se la mijloace care nu-i sunt caracteristice, dar care răspund unei imperioase nevoi psihice. Cazul Hameleonului este semnificativ în această privință. Hameleonul este ființa hidoasă în care autorul a pus tot veninul adunat, a turnat toată ura și dușmănia împotriva lumii devenită “chipul urgiei”. “Ochiul sufletului” scriitorului mărește enorm și agravează în sens negativ: Portretul grotesc anamorfozat al Hameleonului este cel mai reușit din toată
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
ohendră”. însă răul proliferează grotesc în măruntaiele Hameleonului și “embrionați puii ohendrei după a lor fire pântecele îi fărâma și, pentru ca în lumină să iasă, vintrele îi spinteca”. Cantemir nu se sfiește să folosească aici formele consacrate ale urâtului - dezgustătorul, hidosul, scârbosul - ca într-o înspăimântătoare viziune medievală: “Puii ohendrii, din pântece-i ieșind, peste trup i să împleteciia, de grumadzi i să colăciia, îl pișca, îl mușca, și nu laptele, carile nu avea, ce singele, carile de prin toate vinele
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
și evidente câtă vreme a existat Cortina de Fier), științifico-fantastice (coșmarul tehnicii, spre deosebire de idealul SF), moral-filozofice (natura umană, violența adolescenților), apocaliptice (apocalipsa atomică), îmbătrânirea, criza civilizației (moartea viitorului). Teroarea imaginată de distopiile Desperado are și un rol pozitiv: ea reabilitează hidosul într-o manieră mai concretă decât o făcea T.S. Eliot prin estetica urâtului în 1922. Autorul imaginează orori cu frenezie, se lasă prins de propria imaginație, iar mesajul acestei bucurii de a trăi în distopie este că tot ceeea ce
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
abandonat, pornind în cruciada pentru o lume mai bună. Iată cum se explică ea în primul volum al autobiografiei ei (Under My Skin): Le-am explicat (copiilor) că vor înțelege mai târziu de ce am plecat. Urma să schimb această lume hidoasă, ei vor putea trăi într-o lume frumoasă, perfectă, fără ură de rasă, nedreptăți și tot restul. Mirajul utopiei se destramă; Anna Wulf și prietena ei Molly fug din răsputeri de binefacerile comunismului și nu-și află locul până nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Pentru acest "vis" (care în sud-estul Europei s-ar traduce mai mult cu "coșmar"), Doris Lessing lasă în urmă doi copii mici: Le-am explicat că are să vină vremea ca ei să înțeleagă de ce plec. Aveam să schimb lumea aceea hidoasă, aveam să le dau o lume frumoasă, o lume perfectă, din care vor dispărea ura de rasă, nedreptatea etc. Declarația (extrasă din volumul I al autobiografiei autoarei) e deficitară la capitolul "etc". Drept care Doris Lessing revine (cu totul neobișnuit pentru
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cele cinci părți călătorim alături de un protagonist ascuns și mai ales de vocile pe care le adună, de la momentul copilăriei la maturitatea deznădăjduită. Poemul exprimă răul, exorcizează ratarea, și murmură spre autoloniștire, shantih... In mod paradoxal, pornind de la întuneric, degradare hidoasă și disperare, The Waste Land aduce pace și lumină. Poemul debutează cu strigăte disperate, cadavre dezgropate, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!, pentru a se încheia în șoapta de liniște dorită, care parcă e reală odată ce e rostită. Așa cum spunea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să plasez ființe convingătoare în situații realiste sau mitice și să arăt cum se descurcă. Cred că mai toate ființele mele se comportă cu bun simț, oricât ar fi împrejurările de bizare. LV. Cititorul învață de la tine să iubească fața hidoasă a realului. Creezi o nouă sensibilitate, născocești o alchimie care preschimbă într-o soartă bună tot ce e spaimă, singurătate și întuneric. AG. Emerson spunea că viețile multora sunt pline de disperare mută. Viața lui Jack McLeishe este așa. Thaw
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a patimilor care zac latente În noi și de a căror manifestare chiar noi ne Înfricoșăm. Pentru a putea pune toate aceste mizerii și boli ale noastre la picioarele Mântuitorului, În fața preotului, pentru a ne putea arăta așa cum suntem, uneori hidoși, fără masca pe care o purtăm zi de zi În fața celorlalți, trebuie să ne Învingem orgoliul. Spovedania sinceră ne ferește de mândrie, deoarece ne dă șansa ca, fiind sinceri cu Dumnezeu și cu noi Înșine, să descoperim În noi păcatele
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Alexandra-Andreea Avram () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92294]
-
despre viața intimă și reproductivă a românilor și constrângerile la care au fost supuși din acest punct de vedere, despre sutele de mii de femei decedate ca urmare a avorturilor ilegale, despre piața neagră a contracepției. Toată această față neagră, hidoasă a comunismului, a generat sute de intrări în bazele de date internaționale 27. Puține sunt însă studiile care au tratat alte subiecte ale vieții reproductive a românilor în această perioadă și acestea vin, mai ales, dinspre sociologi. Voi urma, așadar
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
personaje care nu expiră decât ipocrizie, orgoliu mărunt, bovarism sau lăcomie, comportamente tipice pentru a ilustra Înțelepciunea care spune despre „capra râioasă că ține coada sus”; o „kakistocrație”, noțiune ce definește societatea În care cei mai răi cetățeni, cei mai hidoși sufletește indivizi ne guvernează; „maipuțoi” autosuficienți, grosolani, duplicitari, imbecili, adesea analfabeți, totdeauna opulenți. Speță care provoacă uimire continuă și o puternică reacție de respingere (cititorii vor recunoaște, desigur, idei din câteva tablete recente). Am primit adesea și Încercări de analize
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
unor nesfârșite delimitări fanatice, așa cum o civilizație nu este niciodată suma tuturor excluderilor și excomunicărilor imbecile. Privesc la titlul acestui editorial și trebuie să-mi cer iertare pentru tautologia pe care o conține, căci fanatismul este (și) unul din chipurile hidoase ale prostiei. De atâtea zecisme și postmodernități megalomanice, nu fracturismul ne pândește, ci fripturismul - singurul „ism” integrator, aproape globalizant. (Jurnalul Național, 30 septembrie 2005) Oportunismul exterminator Aflat în Ciudad de México (Distrito Federal) încerc să iau urma unor umbre. Una
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
în călătorie în Anglia. Trimis în "perfidul Albion" de unchiul său, care vrea să-l smulgă din starea de trândăvie și moliciune în care se afla, tânărul, departe de a profita de șederea pe meleagurile străine, se pomenește prins în "hidoasa capcană a însurătorii". Primit cu brațele deschise de gazda sa, Mister Tupman un fost negustor, tată a treisprezece fiice, pe care tare i-ar mai surâde să le "căpătuiască" fără a fi nevoit să spargă pușculița ca să plătească în treisprezece
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
imediat, zicând că se grăbește pentru că urma să vină Luana de la scoala. Nu mai văzusem niciodată un barbat gol în viața mea, dar imaginea acestuia mi-a confirmat teoria evoluționistă a lui Darwin. Era o parodie de om, crăcănat, urât, hidos și ațâțat de dorințe erotice. Mă stăpâneam cu greu să nu scap vreun gest de-al meu de scârba, de sila, prefăcându-mă foarte interesată de persoana lui. M-a invitat să mă dezbrac, oferindu-se chiar să mă ajute
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
muncește, al clasei muncitoare, în general. Scopul lui era războiul împotriva țărilor socialiste, în primul rând, dar și dominația mondială într-o lume a capitalului nemilos și a muncitorului îngenuncheat. În caricaturi era reprezentat, de cele mai multe ori, fie sub figura hidoasă a patronului cu joben cu simbolul dolarului pe el și cu piciorul pe grumazul muncitorului -, fie sub cea a unui militar, de preferință ofițer, la fel de hidos, în uniformă, care mitralia fără milă muncitori bărbați, femei, copii etc. Nu se poate
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
rechizit iu acuză, sterilizează prin ardere timpul eliberat, descătușat de dupa marele ’22. Meritele stilistice, limbajul elevat, prețiozitățile ce descopăr un stăpânitor versat al cuvântului Încă nepurtat, trec pe planul doi față de mesaj. Toate acestea sunt doar instrumente de cioplit chipul hidos al totalitarismului. Monstruozitatea sistemului apare În toată hidoșenia lui fascista. Și acesta-i marele merit și câștig al cărții. Un raspuns către public avea să realizeze Constantin Hușanu de abia În noiembrie 1996, În „Convorbiri literare”, cănd despre „Omar din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se întîlnesc cuvinte de origine spaniolă precum: complimento, desinvol-tura, fanfarone, flotta, lindo "curat; elegant", iar în portugheză numărul spaniolismelor este foarte mare: airoso "grațios, elegant", camarilha, carabina, donaire "distincție, grație", duende "stafie", endecha "bocet, cîntec de jale", granizo "grindină", heriondo "hidos, slut", humilde, neblina "ceață, pîclă", picaresco, prenda "dar, însușire", tango etc. Dacă portugheza a resimțit cea mai însemnată înrîurire spaniolă, limba română se află într-o situație opusă, fiindcă a receptat puține elemente în mod direct, cele mai multe preluîndu-le din franceză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ce s-ar întâmpla? Probabil, viața noastră ar deveni mai monotonă dar mult mai civilizată, emisiunile TV mai inteligibile, ședințele parlamentare mai eficiente. Nu există societate civilizată înafara Exercițiului Tăcerii. A tăcerii înțeleasă nu ca pumn pus în gură prin hidoase orânduiri dictatoriale, ci prin rânduială individuală liber consimțită, prin conștiința faptului că nu se poate spune orice despre oricine. Până atunci, într-o lume în care fiecare vorbește enorm și nu se oprește nimeni, ne punem întrebarea... CUM OARE VOM
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
era vândut evreilor, Rosetti era plin de bani, iar averile sale erau depuse la băncile din străinătate; Rosetti semăna vrajba între partide și printre români. Atât de răspândită era această credință, încât însuși Eminescu în Scrisoarea a III-a spune: „... hidoasa pocitură Care-a sădit în țară invidie și ură“. Cauza de căpetenie a acestei legende era statornicia în idei și convingerile înaintate democrate ale lui Rosetti. Pe când Brătianu era mai mult națio nalist și liberal, Rosetti era mai mult democrat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
acolo ca niște sălbăticiuni, și gunoieri plătiți Împărătește pentru această treabă ingrată Încărcau hoiturile Învinețite În căruțe și le Îngropau Într-un loc pustiu, al cărui nume stârnea fiori. Când fața frumoasă a lui Hermann se acoperi de buboaiele acelea hidoase, Simeon Îl ascunse Într-o chilie din fundul curții. Nimeni nu știu că zace acolo. Din când În când pietrarul se strecura la el, Îi umezea buzele arse cu apă și-i ștergea sudoarea de pe fruntea Încinsă, pe care moartea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cea mare, așteptau doi bărbați. Unul era starețul Otto, tolănit Într-un jilț căptușit cu piei de urs și bându-și alene cupa de vin. Celălalt, un cavaler cu fața lată, pe care o cicatrice adâncă o făcea și mai hidoasă, Întrebă cu glas zeflemitor: — Ei, pe când nunta? Ministerialul se trânti pe o laiță de asemenea așternută cu piei de urs, Înșfăcă un urcior uriaș cu vin, și-l dădu peste cap. Era negru de furie și-l privea cu ochi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
hăpăiască. Termina totul, apoi ieșea din groapă. Era grețos, scârbos, degradant. Urina și materia fecală lipsită de consistență îi tapetaseră căpățâna cu un strat de terci maroniu care se transformase, pe capul lui, într-un soi de mulaj cu aspect hidos. Nu mai avea urechi, nu mai avea ochi, botul se modificase: era un monstru, o viețuitoare parcă din alte ere geologice. Procedeul acesta de supraviețuire era maximum de decădere și umilință la care l-a supus viața. Oribil. Îngrozitor. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]