1,830 matches
-
bați, La poarta veșnicelor vânturi, Ce mă ucid, de te-abați. Aș vrea să te ating o dată Să știu că n-am iubit, zadar, Frumosul chip curat de fată, Când privegheam în nopți de-amar. Mă-ntreb rănit, de ești himeră, Și-o lacrimă în colț de ochi Se scurge-ncet, cumva stingheră, Dintr-un adânc de dor străvechi. Referință Bibliografică: DOR STRĂVECHI / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2316, Anul VII, 04 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright
DOR STRĂVECHI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379449_a_380778]
-
lui Gib I. Mihăescu, în care prozatorul clujean se întrece pe sine însuși. Poate cândva, peste câteva decenii, va fi și el personaj în ro¬ma¬nul unui scriitor tânăr, ce-l va surprinde îndrăgostit de literatură și de o himeră pe nume Luminița... Referință Bibliografică: Al Florin Țene și cel mai recent roman al său, închinat lui Gib I. Mihăescu, LA BRAȚ CU ANDROMEDA / Voichița Pălăcean Vereș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1874, Anul VI, 17 februarie 2016. Drepturi
AL FLORIN ȚENE ȘI CEL MAI RECENT ROMAN AL SĂU, ÎNCHINAT LUI GIB I. MIHĂESCU, LA BRAȚ CU ANDROMEDA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379431_a_380760]
-
categorie de iluzii ilustrează valoarea finito-aparențială a individului din punct de vedere social, iar cea de-a doua înfățișează valoarea infinito-substanțială a spiritului îndumnezeit. Fiind aparențiale, iluziile întrupate, întrucât reprezintă principala sursă a nefericirii, nu sunt în fond decât niște himere, pe când cele substanțial-metafizice sunt reale prin aceea că au puterea de a-l elibera pe om de sub tirania timpului și, în acest mod, de a-l face cu adevărat fericit. Citește mai mult Viața omului normal se compune din iluzii
GEORGE PETROVAI [Corola-blog/BlogPost/381052_a_382381]
-
categorie de iluzii ilustrează valoarea finito-aparențială a individului din punct de vedere social, iar cea de-a doua înfățișează valoarea infinito-substanțială a spiritului îndumnezeit. Fiind aparențiale, iluziile întrupate, întrucât reprezintă principala sursă a nefericirii, nu sunt în fond decât niște himere, pe când cele substanțial-metafizice sunt reale prin aceea că au puterea de a-l elibera pe om de sub tirania timpului și, în acest mod, de a-l face cu adevărat fericit....
GEORGE PETROVAI [Corola-blog/BlogPost/381052_a_382381]
-
categorie de iluzii ilustrează valoarea finito-aparențială a individului din punct de vedere social, iar cea de-a doua înfățișează valoarea infinito-substanțială a spiritului îndumnezeit. Fiind aparențiale, iluziile întrupate, întrucât reprezintă principala sursă a nefericirii, nu sunt în fond decât niște himere, pe când cele substanțial-metafizice sunt reale prin aceea că au puterea de a-l elibera pe om de sub tirania timpului și, în acest mod, de a-l face cu adevărat fericit. Cu completarea că afirmațiile de mai sus n-au nimic
NEVOIA OMULUI DE ILUZII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381049_a_382378]
-
în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor” (Matei 5/3). Vasăzică, nu numai că de-a lungul vieții tot omul cu și fără scaun la cap se autoiluzionează (făurește acele planuri și proiecte pe care Dicționarul explicativ le numește „himere, speranțe neîntemeiate, dorințe neîndeplinite”), dar mai este asaltat din exterior cu alte nenumărate iluzii. Din marea familie a iluziilor externe fac parte atât promisiunile venite de la rude, prieteni și cunoștințe (unele concretizate în felicitări, cadouri sau ajutoare, cele mai multe sortite așteptării
NEVOIA OMULUI DE ILUZII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381049_a_382378]
-
de nard: Legile Belangine (Legile Frumoase), dezvoltate armonios, ca un testament al veșniciei de către nemuritorul rege-profet Zamolxe.( c.f. Hesiod în Theogonia) Primele FEMEI frumoase ale omenirii au fost cele 12 înțelepte SIBYLE- profetesele Neamului primordial pelasg: Persica, Sibica, Delfica, Himera, Lația, Numeea, Heles, Frigia, Europea, Tibrutica, Erythreea, Cassandra, cele care alături de ceilalți profeți traci ai lumii au proorocit alegerea Fecioarei Maria de către Dumnezeu privind misiunea renașterii și mântuirii omenirii: Nașterea Domnului din Fecioara Maria, din vița regală geto-dacă, Nașterea Sfântului
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
ne credem în bumbac, Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac, De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac. Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac, Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac, Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac, Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că
JOC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381189_a_382518]
-
humă Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori, Pe-aracii nopții - veștede candori; La o clipire viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din
ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381192_a_382521]
-
13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului (dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu) Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge, Prin urme de stele, ubicuul astru Își reazemă umbra de veșnic sihastru, Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge... Ca rege-al himerei și rob al iubirii, Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii. Pe inimi de ceară depus-a scânteie, În suflete fade privind melancolic; Captiv risipit pe un cer
ATUNCI CÂND PE BOLTĂ-UN LUCEAFĂR... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381190_a_382519]
-
2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic, Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri. Adeseori, în murmuru-mi apatic, E simfonia ultimei căderi. Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață, Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață, Văd noua mască a grăbitei luni. Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia, Aș pune-o scut la poarta din cuvânt, M-aș agăța de cer, să-nlătur droaia De meteori cu trist deznodământ. Sunt un hoinar
SUNT OMUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381196_a_382525]
-
la câte-un colț de stradă Că sunteți talentați, școliți! În fond, uitați esențialul - Că poezia este-un dar! Nu vă lăsați luați de valul Vreunei cronici din ziar! Nu vă-mbătați cu apă rece! Nu vă hrăniți doar cu himere! O laudă, un simplu zece Sunt numai glorii efemere! Compuneți doar după dictare Ce Însuși Domnul vă dictează! Poemele, pe fiecare, Cu-al vostru nume le semnează. Să scrieți deci, o rugăciune De mulțumire pentru dar Și vă-nchinați c-
UNOR POEȚI de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381316_a_382645]
-
în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic, Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri. Adeseori, în murmuru-mi apatic, E simfonia ultimei căderi. Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață, Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață, Văd noua mască a grăbitei luni. Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia, Aș pune-o scut la poarta din cuvânt, M-aș agăța de cer, să-nlătur droaia De meteori cu trist deznodământ. Sunt un hoinar
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
smoală fost-a, până ieri... Citește mai mult Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic,Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri.Adeseori, în murmuru-mi apatic,E simfonia ultimei căderi.Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață,Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață,Văd noua mască a grăbitei luni.Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia,Aș pune-o scut la poarta din cuvânt,M-aș agăța de cer, să-nlătur droaiaDe meteori cu trist deznodământ.Sunt un hoinar și
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
humă Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori, Pe-aracii nopții - veștede candori; La o clipire viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
pumn de humăși-mi târâi pașii sub un vraf de nori,Pe-aracii nopții - veștede candori;La o clipire viața se rezumă.Mi-e frica vălul care mă-nfășoară,Al lumii plânset arde-n gândul meu,Conjur destinul - crudul aculeu,Acced himere pân` la subsuoară.De la fereastră-mi strigă universul:„- Fântâna vieții-aproape a secat!“.Sub pleoape, un alt ger nevindecatîși potrivește îndoielnic mersul.Pătrunde iarna sorții pe sub ușă,Lumina aspră, ruptă din zenit,În pragul morții a încremenit;Inspir ninsori din clipa
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. (dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu) Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge, Prin urme de stele, ubicuul astru Își reazemă umbra de veșnic sihastru, Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge... Ca rege-al himerei și rob al iubirii, Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii. Pe inimi de ceară depus-a scânteie, În suflete fade privind melancolic; Captiv risipit pe un cer
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
se-anină constant amintirea, ... Citește mai mult (dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu) Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge,Prin urme de stele, ubicuul astruîși reazemă umbra de veșnic sihastru,Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge...Ca rege-al himerei și rob al iubirii,Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii.Pe inimi de ceară depus-a scânteie,În suflete fade privind melancolic;Captiv risipit pe un cer
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ne credem în bumbac, Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac, De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac. Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac, Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac, Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac, Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ne credem în bumbac,Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac.Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac,De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac.Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac,Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac,Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac.Gustăm porția de viață cu efect elegiac,Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac,Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016. Când te presează o idee trei zile, a patra zi... uit-o! Orice idee trebuie să ți se releve repede și fără chin, lăsând liberă energia necesară înfăptuirii. Dacă te urmărește o himeră, grăbește pasul. Altfel te-ajunge din urmă soră-sa, obsesia. Obsesia se naște în om din intriga concertată a două “personaje” oarecum înrudite: Iluzia și Timpul. Obsesia câștigului dizolvă etica afacerii. Gelozia e rezultatul obsesiei posedării. Obsedatul n-are timp
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
s-au mutat în habitatul ... Citește mai mult Când te presează o idee trei zile, a patra zi... uit-o! Orice idee trebuie să ți se releve repede și fără chin, lăsând liberă energia necesară înfăptuirii.*** Dacă te urmărește o himeră, grăbește pasul. Altfel te-ajunge din urmă soră-sa, obsesia.*** Obsesia se naște în om din intriga concertată a două “personaje” oarecum înrudite: Iluzia și Timpul.*** Obsesia câștigului dizolvă etica afacerii.*** Gelozia e rezultatul obsesiei posedării.*** Obsedatul n-are timp
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
cartea lui Al. Florin Țene este cea mai solidă și viabilă lucrare dedicată vieții și operei macedonskiene. Am putea spune, împreună cu Adrian Marino, că Macedonski creează, în plan spiritual și social, un stil, “o tipologie morală, făcută din miraj și himeră lucidă, voluptatea mistificării și totodată a demistificării, trăită alternativ ca o damnare, dar și cu profundă satisfacție ideală”, creionare a personalității macedonskiene pe care și dl. Al. Florin Țene o realizează la parametrii cei mai înalți ― cu o bună doză
AL.FLORIN ȚENE, ÎNTRE REALITĂȚILE ȘI POVEȘTILE VIEȚII LUI ALEXANDRU MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381481_a_382810]
-
înfloriți Ciucuri albi, înzăpeziți Iute cad pe caldarâm Călci pe ei, rămași pe drum. Amintiri, dureri trecute Pagini de român durute, Mi le- aduc salcâmii verii, Chiar de- i vânt, pala- adierii Nu mă tulbură, nu piere Sunt iluzii, chiar himere. Versul meu te- ademenește, Niciun vânt nu ne clintește. Suntem doi pe- un balansoar Eu de vânt nu am habar. Poate secera, de vrea, Sus, în vârf, nu- i creangă mea. Nu- i dau voie să ne strice Ce- am
IAR SALCAMII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380841_a_382170]
-
în exorcist al însăși ideii de literatură, într-un blând inchizitor ce parodiază însăși reputația paradoxului că relație între text, cititor și autor. Ironic până la paroxism, paradoxist până la silogism, iconoclast până la delicioase jocuri anagramatice, Florentin Smarandache este un computer-hand al himerelor salvate.” Dacă acest om de cultură nu este îndeajuns de apreciat în țara sa, se pare ca zicală românească “Nimeni nu e profet în țara lui “se potrivește pe nedrept și la această personalitate, așa cum la mulți savanți români s-
FLORENTIN SMARANDACHE SAU POLIVALENȚA UNUI SCRIITOR ȘI OM DE ȘTIINȚĂ, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380899_a_382228]