8,202 matches
-
pe lift să văd când vine. Trece o jumatate de oră, nu cobora, eram îngrijorat că la 4 era și biroul meu. În fine, aud liftul, gata. Cobora cu liftul plin de sacose cu ciment, nisip, văr, o grămadă. Pe hol eram numai eu și el, ceilalți la treabă. Știa ca imi tin gură, așa că l-am ajutat să le care la mașină. Păi dacă securistul fură din avutul întregului popor, ăștialalți la fel. EA: Naiv mare ești. La noi, în
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
și secretara de partid cu alta activistă au înfierat Timișoara și s-au pus pe cântat și spus lozinci. Noi le priveam și eu îmi spuneam că prostia nu are limite, iar a activistelor nicio stavila. Securistul nostru era pe hol. Am avut o discuție cu el, eram prieteni. M-a întrebat ce să facă și l-am sfătuit să își pună piciorul în ghips. Mă mândresc cu asta, că am avut același gând sau informații că ce a făcut ex
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
lămurit. Programul de lucru s-a întrerupt brusc. Șoferul de pe autobuzul care ne transporta în oraș era bucuros. „Ceaușescu a fugit !”. In piața municipiului Bârlad era puțină lume.Oamenii treceau indiferenți.Am intrat în primăria orașului.Tabloul lui Ceaușescu din hol fusese înlocuit cu portretul lui Ștefan cel Mare. Totul era nebulos.Nimeni nu putea da relații. Toți vorbeau de libertate,de fuga dictatorului. Prim secretarul și secretarii de partid erau plecați. După o jumătate de oră au sosit în coloană
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
l-a contactat pe mire.O negociere scurtă.” Gata băieți! Avem o navetă de șampanie”. Au plecat de la bufet,dar tot fără mireasă. Pe malul lacului se dansau manele. Mireasa și-a făcut intrarea triumfală în rochia cu trenă din holul toaletei. Nașul a comentat evenimentul la microfon... Mai târziu,Codin a luat parte la un botez.Pe când admira micuțul sărbătorit,o voce misterioasă i-a propus:”Hai să răpim copilul!”.”De ce?”.”Așa e tradiția...”. „Mătasea umbrelor foșnește, Fantome își vestesc
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
privit împreună la pagubele produse de sinistrul de pământ. Geamuri sparte la restaurant și la poștă. Miki coborî din mașină. -Eu răman la poștă.Voi da un telefon acasă. Se despărțiră în grabă.Bazil demară în trombă. Miki intra în holul oficiului poștal.Oficiantele înspăimântate comentau cutremurul.Bucați mari din tencuiala și cioburi de sticlă erau împrăștiate peste tot pe pardoseală și pe la ghișee. O fetiță era ranită la braț. Nimeni nu o băga în seamă.O luă de mânuță. Pe
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
la culoare... Adormi.Când se trezi era dimineață.Se simțea odihnit.Se afla într-o camera în formă ovală. Mobilierul și lenjeria erau ultramoderne, transparente. Salteaua era plină cu apă.Peștișorii exotici înotau sub el.Prin pereții camerii se vedeau holuri lungi și uși mate.Ciudat! Camera nu avea ușă.Cobori din pat. Intr-un colț se afla un display.Atinse un buton și pe ecran apărărură amfitrionii. -E bine la Poiana Mică,domnule Durau? întrebă grav Licu. -Ce s-a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cea din urmă”.(Mihail Codreanu). Ea grăbește pasul.Ii supraveghează apropierea prin priviri discrete peste umăr. O alee de beton se desprinde din curbura trotuarului și se oprește în fața unui bloc turn - P+10E. Necunoscutul o urmează.Când ajunge în hol,mâna ei delicată s-a oprit pe butonul de la lift.Se întoarce ușor,îl privește cu un aer mirat și-l stopează teatral cu cealaltă mâna. Locuiți aici? Luat prin surprindere bărbatul neagă. -Nu. -Atunci,ar fi bine să părăsiți
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Pogon a mai achiziționat 2 pendule mai vechi. Nici una nu funcționează perfect.Dar în schimb dau un concert de alămuri la oră fixă.Deasemeni,a colecționat săbii diferite din mediul rural și le-a expus pe mai multe panoplii pe hol și în living-room.Poate cu astfel de săbii au luptat vitejește oștenii lui Ștefan cel Mare sau pandurii lui Tudor Vladimirescu împotriva năvălitorilor. Tot din mediul rural a strâns și obiecte autentice de artizant:fiare de călcat,vase de lut
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și au schimbat uleiul. Totul funcționa perfect. S-au oprit lângă Școala de Arte și Meserii, unde la etaj funcționa provizoriu judecătoria locală. Dl.Adanei se judeca de doi ani cu un cunoscut pentru returnarea unei sume de bani. Pe holul judecătoriei o întâlni pe o domnișoara și influentă avocată,provenita din mediul rural.Aceasta îl tulbura evident. Ii aducea aminte de procesul de divorț. Îl pierduse cu brio. Avocata îl simpatiza. Se oferi să-l ajute. Se interesa repede și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
facultate cu două mijloace de transport în comun.Indrumătorul i-a consolat:” Noi am fost 19 colegi în cameră”.Autogospodărire.Servicii de portar la cămin și la facultate.Servicii la cantină și la grădina de zarzavat.Curățenie în cameră,pe hol , la wc-ul comun și în jurul căminului.In vacanța:muncă patriotică.Distracții:la minifotbal cu brigada de arbitri Mortu,Coșciug și Feștilă;la spectacole sau la discoteci.Bursa consta din cazare + masă și 5 beri la sondă la restaurantul „Brotăcei”de pe
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
dansatori și se opri la masa nașilor. Ii șopti ceva la ureche unchiului său.Luă de la garderobă haina sa tip șerif, cojocul de blană al Alintei și o sacoșă... Inainte de a ieși mai degustă un pahar. Se îmbrăcară pe hol.Porniră încet pe strada pustie.Tocurile ei metalice sunau cadențat. -E suficient de rece,reînodă ea dialogul. Emil nu răspunse.Trase un ultim fum și aruncă restul de țigară într-un coș de gunoi. Scuipă un fir de tutun,apoi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de pe buzele ei și se cufundă în neant. Pentru amândoi fu o îmbrățișare nereușită... O trezi soneria muzicală.Alinta se ridică din pat.Iși puse un halat de baie.Il privi pe amorez.Scrâșnea din dinți prin somn.Ieși pe hol. Deschise.In prag se afla Nic.Evident obosit. Bună,verișoară.Singurică? -Nu.Cu Emil.Doarme.Gata distracția? -Da.Am condus-o pe Alex acasă.Te rog,fă-mi o cafea.Presimt că o să adorm... In fața cafelelor aburinde,Nic îl
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pe care aceasta a exercitat-o asupra vieții. Văd însă în același timp diferitele enormități la care a dus uneori transpunerea idealului în real. Ceea ce a lipsit și lipsește încă este măsura. Despre libertate se poate discuta abia începând pe holurile tribunalelor; sau sfârșind cercetarea acolo. O dovadă ne-o dau scriitorii secolelor XIX și XX care le-au vizitat, simțind prin asta unele din sensurile libertății. Libertatea își are multe din dimensiunile sale situate în ceea ce juriștii numesc spațiul juridic
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Își aminti de frigiderul de la intrare. Când îl deschise, găsi o sticlă de șampanie. Își puse un pahar și, fără să stea mult pe gânduri, mai bău un pahar. Stătea în picioare în fața mesei din chicinetă. Făcu câțiva pași pe holul de la intrare, își văzu șapca în cuier și alături observă un dressing. Fără nici o intenție, fără nici o curiozitate, deschise ușa și găsi hainele ei. Una, două, trei... Jos erau pantofi micuți, cu toc, cum purta ea atunci. Pe unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
om duce toate, de-o fi pace sau război"! O anunțase pe Camelia de sosirea sa și era așteptat de toată familia. Fetele s-au bucurat, i-au sărit, din prag, de gât și când a început a pune în hol lăzile cu fructe și struguri, ce au umplut casa de parfum proaspăt de livadă și vie, bucuria lor a fost de nespus. Camelia a fost mai potolită. Nu putea să-i ierte atâtea luni lăsată singură cu fetele și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sunt aici, uite și cartea mea de vizită, dacă... Mulțumesc, la revedere. La revedere și poate pe curând! Am ieșit din hotel bodogănind. Simțeam că mă sufoc, noroc de aerul răcoros și proaspăt de afară. Ana, care mă așteptase în holul hotelului, văzându-mă agitat, mă întrebă: Ce-i tată, s-a întâmplat ceva, ceva nu e în ordine? Fata tatii, s-au întâmplat multe în ultimii ani și multe lucruri nu mai sunt în ordine. Dar nu-ți face griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a construit după al doilea război mondial, pe terenul preotului Vasile Florescu, cu sprijinul sătenilor doritori de știință de carte pentru copiii lor. Clădirea a fost construită din cărămidă, acoperită cu draniță, având două săli de clasă, cancelarie și un hol spațios la intrare. Efectivele de elevi fiind sub normative, s-a practicat învățământul simultan, prin excepție învățătorii îndeplinind și funcții de directori. Printre cadrele didactice s-au numărat:Vasile Rotărescu, învățător; - Iordache Muscaliuc, învățător; - Maria Muscaliuc, învățător; - Vasile Boroianu, învățător
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
că mai apare o casă. Acoperișul era în funcție de situația materială a omului: cu paie, cu stuf, cu draniță (scândurele). Casa era modestă: două camere (una de locuit și alta „casa mare” sau „casa bună” sau „ceea casă”), o tindă (un hol) și o șandrama la spatele casei (un fel de magazie). Curtea (ograda) era împrejmuită cu gard de nuiele sau de harțapele (bucăți neregulate de scândură) și o poartă. Componentele gospodăriei sunt : locuința, curtea și construcțiile anexe (cuptorul și bucătăria de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
lină până la marginea unui sătuc, unde am dat peste o vilă în stil chinezesc, rânduită cu mult bun-gust. — Mamă, e mai plăcut decât mi-am imaginat, am zis eu, respirând greu din pricina urcușului. Da, este. Mama s-a oprit în holul de la intrare. Ochii i-au lucit de fericire câteva clipe. — În primul rând, aerul este curat, spuse unchiul, mândru. — Da, ai dreptate, zise mama, zâmbind. Grozav! Aerul de aici e nemaipomenit. Am râs toți trei. Holul și prima cameră erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
s-a oprit în holul de la intrare. Ochii i-au lucit de fericire câteva clipe. — În primul rând, aerul este curat, spuse unchiul, mândru. — Da, ai dreptate, zise mama, zâmbind. Grozav! Aerul de aici e nemaipomenit. Am râs toți trei. Holul și prima cameră erau pline de bagajele care sosiseră deja de la Tokyo. — Și apoi... din sufragerie se vede o priveliște minunată, mai spuse unchiul Wada, conducându-ne în încăpere și poftindu-ne să luăm loc. Era trei după-amiaza și razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
complet diferită de cea din Tokyo, nu-i așa? Parcă își filtrează razele printr-o fâșie de mătase, am zis eu, veselă. La parter erau două camere - una de zece, cealaltă de șase rogojini - , un salon în stil chinezesc, un hol de trei rogojini, baia, sufrageria și bucătăria. La etaj se afla o cameră în stil european, cu un pat mare. Atât aveam în casă, dar am considerat că nu ne vom simți înghesuite nici dacă se întorcea, cumva, Naoji. Unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ca pe-o prințesă încă de mică și n-am apucat să-mi dau seama că un foc neînsemnat poate duce la incendiu. M-am trezit într-o noapte ca să mă duc la toaletă. Când am ajuns lângă paravanul din hol, am zărit o lumină ce venea dinspre baie. Uitându-mă mai bine prin ușa de sticlă, am zărit ceva de un roșu aprins și am auzit un pârâit îngrozitor. Am ieșit afară prin spate, desculță. Grămada de lemne stivuită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Pentru că l-am rugat să se grăbească, a ieșit din casă în pijama. Am luat-o spre grămada de lemne care ardea. Tocmai când începusem să scoatem apă din iaz cu gălețile, am auzit-o pe mama țipând. Era pe holul de lângă sufragerie. Am aruncat găleata și m-am repezit la ea s-o prind în brațe. Era cât pe-aci să se prăbușească. — Mamă, nu te îngrijora! Nu s-a întâmplat nimic grav. Te rog, du-te la culcare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în râs. M-a trecut un fior rece. Nu știu de ce. — Vrei să ieșim în oraș? Nici n-a rostit bine cuvintele, că și-a aruncat o haină pe umeri, a luat alte încălțări și a țâșnit, înaintea mea, pe hol. O seară de început de iarnă. Vântul era rece. Aveam senzația că suflă dinspre râul Sumida. Domnul Uehara pășea tăcut, cu umărul drept puțin ridicat, ca și cum ar fi opus rezistență vântului. Mergeam în urma lui, aproape fugind. Am intrat în subsolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
gata să mă prăbușesc peste ea. — Vă rog să mă scuzați! am strigat, trecându-mi vârful degetelor peste rama ușii. Domnul Uehara... am șoptit apoi. A răspuns cineva. Era însă voce de femeie. Ușa de la intrare se deschise și în hol apăru o femeie trasă la față, cu vreo trei-patru ani mai în vârstă decât mine. Avea un aer demodat. — Cine sunteți? întrebă ea, schițând un zâmbet. Nu mi s-a părut nimic răutăcios sau amenințător în vocea ei. — Oh, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]