1,824 matches
-
pentru tine - dar niciodată nu mi s-a părut c-ar fi momentul potrivit. În orice caz, e clar că nici acum nu e un moment potrivit, dar eu - eu cred că m-am îndrăgostit de tine, Claire. Ne-am holbat unul la celălalt. Amândoi eram înfricoșați de ceea ce Luke tocmai spusese. Iată! Adevărul ieșise la lumină. — Doamne, ce stânjenitor e, a spus el, forțându-se să râdă. Îmi pare rău. Poate că ăsta era un lucru pe care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
moment în care mai lucrez pentru Grant Books. Vivian, îmi dau demisia. M-am întors vioaie în spate, în locul unde stătusem până atunci. Uluită, mulțimea a rămas separată, păstrând cărarea care ducea de la mine la Vivian. Jumătate dintre chipuri se holbau la mine, jumătate la ea. Nu mai aveam nevoie decât de vreo câțiva scaieți, niște pistoale, o crâșmă - și decorul ar fi fost complet. — Călătorie sprâncenată, rahat cu ochi ce ești, a pufnit Vivian, smulgând microfonul din mâna lui Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
grăbită și se năpustise în pantalonii de pijama, ca să evite să lase la vedere gaura pe care o avea în chiloți. N-ar trebui să-l lași să se veștejească degeaba. Chiar crezi că mi se potrivesc? Dar Sally se holba în continuare, cu obstinație, la sânii Evei. — Draga de țâțoasă, murmurase ea. Eva avea niște sâni remarcabili, iar Henry spusese odinioară, într-una din numeroasele lui pase proaste, ceva despre ugerele iadului, care făceau danga-langa, danga-langa pentru voi, pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
așa că pierd iar o oră liberă. O javră clasa-ntâi de la III Tipografi m-a pocnit în obraz și, când ajung acasă, dau peste o nevastă beată, care îmi zice „dragul meu penis“! — Cum ți-a zis? întrebă Peter Braintree, holbându-se la el. — Exact cum ai auzit. — Eva ți-a zis „dragul meu penis“? Nu-mi vine să cred! — Prea bine. Treci și tu pe-acolo și vezi cum îți spune ție, îi replică Wilt, plin de amărăciune. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și o capcană de șoareci, o menghină sau o scoică înfometată, se înfipsese implacabil într-o excrescență de-a lui pe care până acum o considerase latura cea mai privată a organelor sale exterioare. Wilt deschise ochii și se trezi holbându-se la o față zâmbitoare, chiar dacă puțin cam umflată. închise ochii din nou, cu o palidă urmă de speranță, apoi îi deschise iar și descoperi că fața aceea era tot acolo. Apoi se strădui să se ridice în picioare. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și o deschise. Și dacă îl vedea careva? Să se ducă dracului! Lui Wilt deja nu-i mai păsa ce credeau oamenii despre el. Dar pe unde s-o apuce ca să dea de baie? Wilt se întoarse spre dreapta și, holbându-se înnebunit peste umărul lui Judy, o porni cu pași târșâiți în josul coridorului. La parter, Eva se distra cum nu se poate mai bine. Mai întâi Cristopher, apoi bărbatul îmbrăcat în prosopul cu brânza irlandeză și în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ocupăm de toate alea atunci când ne întoarcem. Eva se ridică și coborî sub punte. Erau destul de aproape de ecluză, iar ea n-avea de gând să-i lase pe cei doi bătrâni care stăteau pe o bancă de pe mal să se holbeze la goliciunea ei. — Iisuse, Sally, nu poți să faci ceva cu sufletul tău pereche? Mă calcă pe sfârcuri, zise Gaskell. — Of, dragule de Ge, nu face ea niciodată așa ceva. Dacă ar face-o, ai face-o și tu pe pisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se potrivesc. Nu poți spune că nu s-a împins în ea noaptea trecută. — Poți să mai zici asta o dată, spuse Gaskell și închise porțile ecluzei. în timp ce vasul de agrement plutea la vale, cei doi bătrâni așezați pe bancă se holbau la Sally. Femeia își dădu jos ochelarii de soare și le aruncă o privire tăioasă. — Nu vă umflați prostata, stimați cetățeni de vârsta a treia, le zise ea dură. N-ați mai văzut niciodată vreo pizdulice? Cu mine vorbiți? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
după Judy. Numai că Judy dispăruse. Wilt își căută lanterna și lumină pe gaură în jos. Judy rămăsese agățată aproximativ pe marginile puțului, pe undeva pe la jumătatea lui. Dar măcar de data asta peruca îi rămăsese pe cap. Wilt se holbă disperat în jos la obiectul acela și se întrebă ce dracu’ mai putea să facă. Ăla - sau aia - trebuie să fi alunecat în jos cel puțin șase-șapte metri. Poate cinci. Oricum, era cale lungă și era în mod clar mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
noroi. 7 — Natura e atât de libidinoasă! spuse Sally, aprinzând o lanternă și luminând trestiile printr-un hublou. Uite, să luăm, de exemplu, papura. Vreau să zic că e un falus arhetipal evident. Tu ce zici, Ge? — Papura? întrebă Gaskell, holbându-se neajutorat la o hartă marină. Papura mie nu-mi spune nimic. Nici hărțile, din câte se pare. — Portulanele, dragă, portulanele! — Ce preț are un nume? — Chair în clipa asta are unul al dracului de mare! Am ajuns fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
s-o scoți afară. — Cimentul ăla începe să se întărească în douăzeci de minute, explică șoferul când cineva sugeră, pentru a nu știu câta oară, să se folosească o pompă. Un inspector de poliție și un șef de la pompieri se holbau îndelung în puț. — Sunteți sigur că ați văzut corpul unei femei acolo jos? întrebă inspectorul. Sunteți absolut convins? — Absolut convins? schelălăi șeful de echipă. Desigur că sunt absolut convins! Doar nu credeți că...Spune-le, Barney! Uite, și el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Nu-i vorba numai de asta, îl întrerupse tânăra aceea masivă, care nu putea fi abătută de la ale ei. De ce nu-i vorba? întrebă Wilt. — La femei e mai lent. Și trebuie să le dea niște chiloți impermeabili. Wilt se holbă la ea, dezgustat. — Ce să fie impermeabil? întrebă el reflex. — Chiloți impermeabili, repetă fata cea masivă. — Doamne Dumnezeule! zise Wilt. — Vedeți, când ajung la capătul funiei, le cad măruntaiele, continuă tânăra, administrându-i lovitura de grație. Wilt o privi furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
poliție. Drumul său înspre dubița bleumarin și faptul că nu mai ieși din ea au fost remarcate cu interes de către membrii corpului profesoral din clădirea Catedrei de Științe, de către elevii de la cantină și de către douăzeci și cinci de asistenți asociați care se holbau afară de după ferestrele de la cancelarie. 9 — S-o ia dracu’ de barcă! spuse Gaskell, care îngenunchease lângă motorul ambarcațiunii și era mânjit tot cu ulei. în mod normal, ai zice că măcar în monarhia asta a lor pretehnologică s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
extraordinar de asemănătoare cu o ființă umană. N-am sugerat că mi-am făcut un obicei din... Aici Wilt se opri și se uită amărât în podea. — Continuați, domnule Wilt, nu vă opriți chiar acum. Adesea vorbitul ajută. Wilt se holbă furios la inspectorul Flint. Discuția cu el nu-l ajuta nici un strop. — Dacă vreți să sugerați că viața mea sexuală se reduce la copularea cu o afurisită de păpușă gonflabilă îmbrăcată în hainele nevestei mele... Ia stați puțin! sări inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
scăpat de el. — Ați scăpat de el? întrebă inspectorul. Ați scăpat de el? Cum? Wilt se uită jalnic într-o parte, la polițista stenografă, și apoi zise: — Ca să fiu sincer, m-am șters la fund cu el. Inspectorul Flint se holbă demonic la Wilt. — Ce ați făcut? — Păi... vedeți, rămăsesem fără hârtie igienică în baie, așa că... Wilt se opri. Inspectorul își aprinse încă o țigară. Mâinile îi tremurau, iar în ochii lui se distingea o privire distantă, care sugera că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
facă remarcați cât mai puțin posibil, zise dr. Mayfield. — Cu o remarcabilă lipsă de succes, cel puțin până acum, comentă dr. Board. Greu le-ar fi să se facă și mai remarcați. Chiar acum zece dintre ei stau și se holbează în jos pe gaura aia. Directorul-adjunct trecu la o temă mai veselă. — Am plăcerea să vă anunț că am reușit să refacem conexiunea electrică la cantină, le spuse el celor prezenți, așa că o să putem să facem un prânz ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bine aleasă, remarcă dr. Board, acoperind icnetele de oroare stârnite în timp ce Judy, care acum era în mod clar gravidă în luna a douăsprezecea, își continua transformarea. Minoic timpuriu, nu ți se pare, Mayfield? Dar dr. Mayfield rămăsese fără grai. Se holba înnebunit la vaginul în expansiune rapidă, care acum avea în jur de treizeci și ceva de centimetri lungime și vreo douăzeci lățime. Apoi se auzi un pocnet și chestia aia deveni un penis, un penis enorm care se umfla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
exagerase cu zelul pe latura alcoolică. Abandonând munca la predica pe care o pregătea pe tema apostatului arhidiacon din Ongar - avea în minte ca text din Scripturi propoziția „De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște” -, se ridică și se holbă pe fereastră în direcția bisericii, întrebându-se dacă n-ar trebui să coboare și să vadă dacă nu găsea acolo jos vreo doamnă masivă, grasă și goală, când atenția îi fu atrasă de trestiile de peste apă. Uite, apăruseră din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dacă nu găsea acolo jos vreo doamnă masivă, grasă și goală, când atenția îi fu atrasă de trestiile de peste apă. Uite, apăruseră din nou, obiectele alea infernale! De data asta nu mai încăpea nici o îndoială. Preotul apucă binoclul și se holbă furios prin el. Acum putea să le vadă și mai clar decât prima dată și i se păreau mult mai amenințătoare. Soarele se ridicase binișor pe cer, iar pe Eel Stretch plutea ceața, astfel că prezervativele aveau un luciu luminiscent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vine impermeabilul! — N-am nevoie de el. îmi place mai mult fără. — Dar am eu nevoie. Trebuie să dovedesc că m-ai iubit până când moartea ne-a despărțit. Femeia se aplecă și i-l rulă cum se cuvine. Gaskell se holbă la ea. Ceva nu era în regulă. — Și acum casca... Sally se întinse și luă casca de baie. — Casca? întrebă Gaskell. De ce casca? Nu vreau să-mi pun chestia aia! — O, dar trebuie, iubirea vieții mele! Te face să arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
grad. — Confidențială? Ce dracu’ vrei să spui prin „confidențială”? — Păi... adevărul e că nu prea știu. Pur și simplu nu pot să-mi asum răspunderea să vă furnizez de capul meu asemenea informații interne... Femeia se întrerupse. Inspectorul Flint se holba la ea cu o expresie absolut îngrozitoare pe chip. — Ei bine, domnișoară, zise în cele din urmă Flint, dacă tot am ajuns la subiectul informațiilor interne, poate că v-ar interesa să aflați că interiorul plăcintelor cu carne de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să elibereze sufletul dragei de Eva Wilt, cea plecată dintre noi, cea decedată, de actuala ei formă, greu de suportat de către cei vii, o afectară profund pe Eva. îngenunche pe covor și izbucni în plâns, timp în care parohul se holbă la ea prin lentilele ochelarilor, închise ochii, se rugă cu o voce șovăitoare, deschise iar ochii, tremură și, în general, se comportă într-o manieră gândită special să provoace amărăciune și disperare în presupusul cadavru, iar atunci când, într-o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
contur și posibilitatea să fi fost victima unei farse gigantice, a unui plan complicat și minuțios elaborat, prin care el trebuia să pice de prost. Instigat de acest demonic Wilt, ordonase deshumarea unei păpuși gonflabile și fusese fotografiat când se holba la ea, palid la față, exact în momentul în care creatura de plastic își schimba sexul. Apoi organizase o vânătoare de plăcinte cu carne de porc fără precedent în istoria țării. N-ar fi fost deloc surprins dacă cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
momentul care-l înspăimânta. Până la urmă însă a fost mai bine decât se așteptase. Nu și pentru inspectorul Flint. El intră în birou și se trezi în fața unei femei masive și goale pușcă. — Doamna Wilt... începu el. Dar Eva se holba la cei doi agenți în uniformă. — Unde-i Henry al meu? zbieră ea. L-ați ridicat pe Henry! Apoi se aruncă spre ieșire. Imprudent, inspectorul încercă s-o oprească. — Un moment, doamnă Wilt! Dacă ați... Dar o lovitură puternică, primită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
santinela. Trecu mult timp până să răspundă. Privesc sala. Aici a fost cândva un bar. Barul Levcenco. În timpul războiului și înainte de război. Funcționarul nu părea mirat de ceea ce auzise. Și-a tras un scaun, era dispus să discute subiectul. A holbat ochii doar când locatarul s-a ridicat, pur și simplu, și a ieșit afară, fără să-l privească. Năuceală, amintiri... fantomele legendei Vancea care îl tot urmăresc, în ultima vreme, la care se tot gândește de atâtea luni, care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]