841 matches
-
pe scările este, într-acolo sub pământ (era niște scări), și-ai să cobori într-o grădină așa de mândră, și-ai să dai de-o căsuță acolo-n grădină. Și să intri-n casă ș-ai să vezi un horn făcut acolo și pe vatră ai să vezi o chee. Să iei cheea ceea, s-o pui în brâu și să vii înnapoi la mine. Da, na-ți ș-o veriguță de fier, că făr de veriga asta nu poți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
numai să se schimbe repede, dacă nu voia să întârzie. Câinii îl lătrau, din curți, când se apropia, și încă mult după ce trecea de ei. Văzu că norii se spărseseră și în spărtură licăreau câteva stele. Stele, lumină? Fumul din hornuri se ridica drept în sus. Era semn sigur că mâine, duminică, e vreme bună. 7 — O bai’ di putină cu dușă, vă rog, spuse bărbatul cu un puternic accent moldovenesc și întinse doi lei, rămânând cu mâna întinsă, după rest
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ce trebuie fără să-l fi învățat nimeni nimic. Safta cred că știe, fiindcă de-atunci mă privește cu un soi de supărare. 6 La amiază ceața s-a spart pentru câteva ore și s-a putut vedea fumul din hornuri, dar nu drept ca o lumânare, cum era în zilele cu vreme frumoasă, ci cocârjat și umil, luând-o în jos, tremurat, ezitând parcă s-o apuce pe-un drum și destrămându-se în fire tot mai subțiri. Pe la patru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rațele, ceva îl trăgea în jos, apoi reuși, iată, era cam la un metru deasupra Botosului, apoi tot mai sus și tot mai departe, a scăpat, acum se făcuse lumină, sub el case, multe case mici, le vedea acoperișurile și hornurile cu fum și biserici cu turnuri, avu grijă să nu se lovească de ele, și câmpii, și păduri, vedea numai vârfurile verzi ale copacilor fremătând moale, apoi parcă iar era să fie tras în jos, dar se forță, se opinti
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Unii creatori de arta sunt cosmici; alții doar comici. Exista artiști care ii lingușesc pe tiranii vii caricaturizându-i pe cei morți. MOARTE După înhumare, firele de iarbă vor fi singurele noastre antene spre cosmos. Moartea vine, probabil, tot pe hornul pe care, în copilărie, se strecura Moș Crăciun. Multă vreme, moartea te strigă și se ascunde. Și, deodată, nu mai are chef de joacă. Navigația de pe Styx este garantată tuturor. Chiar și după ce coborâm în mormânt, cei apropiați aruncă în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
clarobscurul dominat cu picturi rupestre ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu găleți de mortar încercând să construiască un horn imens ce ducea spre tavan. În același timp Gerard se vedea dincolo de movila de moloz, trecând treptat cu corpul ca o luntre, dintr-o vârstă într-altă vârstă, de la naștere până la bătrânețe, undeva, parcă dincolo de deal. Persistentă era imaginea lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
e frumusețea peisajului În mișcare, felul În care se mișcă turla unei biserici peste și dincolo de copaci, cum se lasă și se-nalță În pasul inegal al omului, frumusețea unui coș ridicându-se spre nori și cufundându-se printre celelalte hornuri. Senzația mișcării trebuia transformată În proză și urgența necesității Îl copleși așa de tare, Încât Își dori să fi avut hârtie și creion câtă vreme Îl Încerca inspirația și se căi c-o invitase pe Janet Pardoe să vină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unui televizor printr-un geam deschis -, zgomote ce pluteau peste suprafața apei încețoșate. Uitându-mă în jur, umbre vagi începură să se ivească în albeață. Siluete familiare prinseră contur în jurul meu, acoperișuri terasate la orizont și copaci, antene TV și hornuri, stâlpul de telegraf din grădina casei de peste drum de-a mea. Mi-am scos brațul din imagine. Sunetele se stinseră repede și siluetele se șterseră, întorcându-se în ceață. M-am holbat la vedere. O altă mașină din pixeli trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
căzut la pământ, unde a continuat să se zbată convulsiv, ciupind cu talpa mecanică din baza zidului. Deasupra, din toate apartamentele se auzeau huruieli cumplite, zgomote de geamuri sparte, Îngrozitoarea vâlvă mecanică fiind amplificată de configurația locului, strâmt ca un horn. Oamenii ieșeau În micile balcoane acoperindu-și figurile cu mâinile, fripți de cafeaua fierbinte pe care filtrul le-o azvârlise În față, iar apoi cabluri electrice Îi prindeau de picioare, trăgându-i Înapoi În case. — Atenție, cadeee! a urlat Guido
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să facă focul așa“ - i-am zis - „și să toarne jumate de butoi de petrol În fiecare zi. Doamne ferește, măi omule! O să luăm foc cu toții Într-o zi!“ - i-am zis... ce risipă, dragul mamei, ce cheltuială! Ce mai duduia hornul, de se clătina toată casa! Ei... dragul meu, să-ți mai spun ceva: dacă e să fim cinstiți, dacă e să judecăm drept, n-a fost numai vina lui! N-a fost el singurul vinovat: firește, și bătrîna - a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care pusă în practică la modul genial, s-a insinuat mai ceva decât râia în sânul comunității umane, și care infectează zi de zi, alte și alte persoane. Dacă încerci s-o dai afară pe ușă, intră pe fereastră, pe horn, prin crăpăturile pereților, prin găurile de șoareci, sau chiar apare disimulată ca rahat de muscă depus pe lustră. Jigania poartă un nume, (păi cum altfel?) de extracție curat americană (mă așteptam la asta), inventat de un ovreiaș pripășit prin curtea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
tihnească. Nea Miluță se întorcea la vatră și sorbea cafele pe prispă cu madam Clemanza. Când bolta de viță-de-vie se rărea, puteau vedea stolurile de gâște sălbatice zburând spre țările calde. Nopțile se făceau tot mai scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi strângea la pântece, ieșeau pe prispă, ridicau poalele cămășii de noapte și făceau de sus caca și pipi pe butucul viței-de-vie. Toamna viitoare ciorchinii erau iar grei ca un uger de vacă. Nea Miluță n-a mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aud pensionarii: amestecă piesele de rummy, aruncă zarurile în cutiile de table, îl laudă pe Hagi, pe Ilici, îl înjură pe Petre. Scot din mapă Tristram Shandy, cartea unui irlandez tuberculos. Citesc și mă gândesc că nu mi-am curățat hornul cam de mult. Ultima oară mă spovedisem în studenție, la un preot din Banat, Hornea parcă îl chema. Acum stau cu hornul plin de funingine și mi-e groază să nu mă omoare un cutremur înainte de a-l curăța. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Scot din mapă Tristram Shandy, cartea unui irlandez tuberculos. Citesc și mă gândesc că nu mi-am curățat hornul cam de mult. Ultima oară mă spovedisem în studenție, la un preot din Banat, Hornea parcă îl chema. Acum stau cu hornul plin de funingine și mi-e groază să nu mă omoare un cutremur înainte de a-l curăța. Cel mai dureros lucru din iad e că te repartizează în funcție de ceea ce te dezgustă. Trebuie să suporți o eternitate, două eternități, trei eternități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Stai de-acum cu mușchi pe sită, cu pridvorul prins de vită, Cu paianjeni în gârlici. Intră slobod, ies pe ușă, ca o rază jucaușă, Miile de rândunici. Te-a uitat de-o viață drumul, nu mai suie seara fumul Hornului pe-ntins hotar, Carele n-o să le cearnă, cum vin grele din povarnă, Primitorul tău umbrar. Surugiii de-a călare n-o să-ți bea în drumul mare łuica de-aur și nicicând Pe haiducii lați în spete, lăutari pe îndelete
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
o recunoști după naștere, dacă sunt și eu deja o mamă cu instincte, o știmă care trăiește în lacuri și păduri, care se ferește de ochii privitorilor, o mică mamă verzuie și cu părul roșcat care vine numai noaptea pe hornuri, care se anină de streșini, care fumegă în ierburile de pe câmp, dacă inima mea știe să fugă de câini cu tine ascuns între pliurile ei, cred că nu ai încă nevoie să recunoști nimic. și Simt că nu m-am
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
și erau cu o cameră și tindă și beci nu aveau, carnea de porc și cârnați de la Crăciun le țineau oameniI în pod la fum, casele fiind acoperite cu paie, iar soba era prevăzută cu hoarnă și mai rar cu horn. Între timp ce gazda era ocupată cu urătorii, în casă Lucache îl lua pe Cocoloș în brațe și-l arunca în podul omului, iar de aici Cocoloș lua 63 cârnații în timp ce Lucache bloca ușa, iar Cocoloș lucra în siguranță. Când
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
În care murise Paul Verlaine. N-aveau decât două camere În apartamentul În care trăiau, așa că-și Închiriase cu 60 de franci o cameră la ultimul etaj al acelui hotel și acolo scria. De acolo putea să vadă acoperișurile și hornurile și toate dealurile Parisului. Din apartament nu se vedea decât casa omului care vindea lemne și cărbune. Mai vindea și vin, un vin prost. Capul de cal aurit din fața măcelăriei, În vitrina căreia atârnau carcasele aurii și roșcate, și cooperativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Se opri și culese de lângă drum un măr Wagner, strălucind după ploaie În iarba maronie. Puse mărul În buzunarul hainei sale de lână. Cărarea ieșea din livadă În vârful dealului. Acolo era casa, cu veranda goală și fumul ieșind pe horn. În spate erau garajul, cotețul găinilor și copacii noi, care păreau niște boscheți În fața pădurii din spate. Privi copacii mari care se legănau departe, În vânt. Era prima furtună din toamna asta. Cât traversă terenul deschis din fața livezii, ușa casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
soare, respirând greu. Nu suntem patrioți. Nick Își Întoarse atent capul Înapoi zâmbind transpirat. Rinaldi era un public dezamăgitor. O poveste foarte scurtă Într-o seară călduroasă, În Padova, l-au cărat până pe acoperiș, de unde putea să vadă tot orașul. Hornurile se profilau pe cer. După o vreme se Întunecă și reflectoarele au Început să se-aprindă. Ceilalți au coborât și au luat sticlele cu ei. El și cu Luz Îi auzeau dedesubt, În balcon. Luz stătea pe pat. Era proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era geamul, pe urmă un culoar, apoi un geam deschis și, dincolo de geam, copacii prăfuiți, un drum plin de pete de ulei și podgorii Întinse, În spatele cărora se Înălțau dealurile pline de bolovani gri. Când intrarăm În Marsilia, văzurăm multe hornuri Înalte din care ieșea fum, și trenul Încetini, Încadrându-se pe o linie dintre multe altele care duceau În gară. Stăteam douăzeci și cinci de minute-n Marsilia și doamna din America a cumpărat un The Daily Mail și o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
domnului Ionescu și un singur ghiont doamnei, personajul zice: Bună seara. Copiii dorm? Sigur că dorm cum dormeam și noi dacă n-apăreai dumneata ca să nu dormim. Chiar așa...Pe unde ai intrat, că la noi totul e închis. Prin horn. Prin?!...Imposibil! Hornul e dezafectat de trei ani, de când și-au făcut vecinii serele transfrontalier cu excursii dus-ne’ntors la dânșii în apartament. Au dărâmat hornu’ că nu-ncăpea seiful. Daaa? Și ce-i ăla seif? Se...Un fel
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un singur ghiont doamnei, personajul zice: Bună seara. Copiii dorm? Sigur că dorm cum dormeam și noi dacă n-apăreai dumneata ca să nu dormim. Chiar așa...Pe unde ai intrat, că la noi totul e închis. Prin horn. Prin?!...Imposibil! Hornul e dezafectat de trei ani, de când și-au făcut vecinii serele transfrontalier cu excursii dus-ne’ntors la dânșii în apartament. Au dărâmat hornu’ că nu-ncăpea seiful. Daaa? Și ce-i ăla seif? Se...Un fel de cutie securizată
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Unde nu poate intra dânsu, se strecoară ei. P.2. Se strecoară ei, mânca-i-ar tata de mititei...Adică, cum se strecoară?!Și unde? M. Păi, acolo unde e cazul. Eu intru pe ușă, ei s-au specializat în hornuri balcoane...Cum să escaladez, la vârsta mea, etajul 11? P.1. Păi cu frân...Aiurea. Moșule, poliția nu doarme în papuci. Ea veghează la bunul public al particularului și tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul e pus pe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să construiești un personaj. Mai Întîi Îl desenezi c-un creion cu mină moale, Îl plasezi Într-un peisaj cu flori sau ruine, Într-o conjunctură nefericită ori Într-o casă cu multe camere modeste, aproape invizibile, execuți cu minuțiozitate hornul și petalele și, după ce-l privești cîteva minute pentru a-i insufla curaj, Îl decupezi cu grijă exact pe margine, pe linia Întreruptă, Îl ridici, e ușor, În faza următoare Îl colorezi, ochii, gura, hainele, umbrela, Îi adaugi mustăți, pupile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]