1,233 matches
-
el -, insistând pe apariția inevitabilelor consecințe neintenționale ale acțiunilor umane intenționale, a ajuns să concludă, dintr-o perspectivă anti-constructivistă, că «omul nu este, și nu va fi niciodată stăpânul propriului destin». Mai apoi Hans Kelsen, folosindu-se de „legea lui Hume”, a demonstrat - în conformitate cu analizele logicii deontice - că valorile noastre nu-și pot afla o temelie rațională și incontestabilă. 2. L. Wittgenstein: «A cugeta asupra sensului vieții înseamnă a te ruga» Sunt suficiente aceste câteva precizări pentru a înțelege că înăuntrul
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
cunoaștem, dincolo de orice controversă, esența naturii umane, tot nu am fi în stare să aflăm o temelie rațională a valorilor noastre. Și asta pentru simplul motiv că din descrieri nu pot fi deduse logic prescrieri. Este vorba despre „legea lui Hume”: o autentică lege a morții pentru orice jusnaturalist. Din întreaga „știință” disponibilă nu putem să extragem nici măcar un gram de morală. Valorile noastre nu se întemeiază pe știință; sunt alegeri ale conștiinței. Avem de-a face, așadar, cu venerabila întrebare
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
acest punct de vedere, deși interesul arătat față de această temă datează încă de pe vremea lui Chaucer (1975:164) care spunea: Căci, a minți așa cum o femeie poate Bărbatul nu-i în stare nici pe jumătate. Cîteva secole mai tîrziu, David Hume (1987:564) repetă această surprinzătoare afirmație cu caracter generalizator, susținînd că femeile au chiar "un apetit pentru falsitate" (cf. Battersby 1981:308). Omniprezența minciunii în viața noastră ridică întrebarea: în definitiv, de ce-am mai spune adevărul? Însă, în timp ce această
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
108]. Homer 1974. The Odyssey. New York: Norton [304]. Horace, 1929. Satires, epistles and Ars poetica. London: Heinemann [286]. Howe, James, și Sherzer, Joel 1989. Friend Hairyfish and friend Rattlesnake or keeping anthropologists in their place. Man n.s. 21:680-696 [200]. Hume, David 1987. Of the study of history. Essays moral, political and literary. Indianapolis: Liberty classics, pp.563-568 [111]. Humphrey, Nicholas 1983. Consciousness regained: chapters in the development of the mind. Oxford: Oxford University Press [323, 324, 325]. Humphreys, Laud 1975
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
16 J. Brunschvig, "Aspects de la polémique philosophique en Grèce ancienne", în La parole polémique, pp. 25-46. 17 Alain Roger, "Polémique et philosophie", în vol. Le discours polémique, Éditions Place, Paris, 1985. 18 Ibid.; autorul invocă drept exemplu Dialogurile lui Leibniz, Hume sau Berkeley. 19 Aristotel, Organon, Topica, Cartea I, capitolul "Utilitatea dialecticii", Editura științifică, București, 1963, pp. 7-8. 20 Aurel Sasu, Retorică literară românească, Editura Minerva, București, 1976, p. 21. 21 Marc Baratin, "La polémique et les traités de rhétorique dans
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
istoriei filozofiei sunt pregătite de anumite momente care, uneori, sunt trecute cu vederea. Spunând această, am în vedere faptul că, în genere, reprezentationalismul este atribuit teoriilor cunoașterii dezvoltate odată cu modernitatea, în special în scrierile lui Descartes, Gassendi, Spinoza, Locke, Leibniz, Hume sau Reid. Cu toate acestea, germeni ai unei teorii reprezentationaliste a cunoașterii pot fi identificați și la Toma, în special dacă se are în vedere ultima etapă a nivelului intelectiv, cea a conceptului. Totodată trebuie să recunosc că există anumite
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Vasile Ioniță presupune însă că în limba romînă a putut exista un apelativ cern, -ă, „pămînt negru“ (sau alt sens apropiat), cerut de toponimele, foarte probabil romînești, Cernișoara și Cernița. Sunt atestate, de asemenea, în limba romînă un apelativ cerneală („humă neagră pentru spoitul caselor“, „un fel de catran“) și verbul a cerni, „a înnegri“. Numele prezentate mai sus sunt prea numeroase și prea răspîndite pentru a fi, toate, formate de slavi. Grupul lor trebuie disociat etimologic (mai ales că unele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fie și o formație romînească (dat fiind sufixul -at), poate intermediată de antroponimie (a se vedea numele de persoane Cernat, Cernești, Cernătești). Cernavrusca este o formație neoslavă, lipovenească (poate un diminutiv sinonim cu Cernișoara). Cernele este un plural de la cerneală („humă de culoare închisă folosită pentru spoitul pereților caselor“), iar Cernet este un substantiv colectiv format de la aceeași bază (sau un antroponim de la care s-a format numele de grup cerneți > Cerneți); Cernica este diminutivul unui apelativ romînesc ori un antroponim
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-esc), de unde provin părinții poetului. Satul lui Ion Creangă, prietenul lui Eminescu, Humulești, este și el format după același model, antroponimul care constituie, în ultimă instanță, baza de proveniență putînd fi *Humu(l), posibil o poreclă care trimite la apelativul humă, „pămînt argilos folosit în trecut la lipit și spoit casele“ (prezent și în alte toponime: Humăria, Humele, Humeni, Humulețul), etimon pe care marele nostru povestitor îl evocă nostalgic atunci cînd mărturisește, cu un umor blînd, „ia, am fost și eu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
după același model, antroponimul care constituie, în ultimă instanță, baza de proveniență putînd fi *Humu(l), posibil o poreclă care trimite la apelativul humă, „pămînt argilos folosit în trecut la lipit și spoit casele“ (prezent și în alte toponime: Humăria, Humele, Humeni, Humulețul), etimon pe care marele nostru povestitor îl evocă nostalgic atunci cînd mărturisește, cu un umor blînd, „ia, am fost și eu pe lumea asta un boț de humă însuflețită, care nici cuminte pînă la 20 de ani, nici
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lipit și spoit casele“ (prezent și în alte toponime: Humăria, Humele, Humeni, Humulețul), etimon pe care marele nostru povestitor îl evocă nostalgic atunci cînd mărturisește, cu un umor blînd, „ia, am fost și eu pe lumea asta un boț de humă însuflețită, care nici cuminte pînă la 20 de ani, nici frumos pînă la 30, nici bogat pînă la 40 n-am fost, dar nici sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de cînd mă știu n-am fost
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cascadă“), Vîjîitoarea, Cazanele (< cazan, „cataractă, fierbătoare din josul cataractei“), Humorul (< ucr. hom, „zgomot“), Pișolea (comp. cu retoromanul piscina, ital. pisa, „cascadă, torent“), Chișinău (cu p > k´) etc. Dacă acceptăm că numele putea fi dat inițial Văii, care este plină de humă calcaroasă (deci praf) și ulterior trecut prin transfer apei care curge pe această vale, am putea evita complicațiile unei metafore, care e o figură de stil rară în toponimie, unde mult mai obișnuită este observația obiectivă. Prut Este numele unui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cum s-a întâmplat în cazul eruditului latin Marcus Terentius Varro. În această etapă din istoria etimologiei, apropierile fanteziste dintre cuvinte erau numeroase: homo „om“ era explicat prin humus „pământ“, fiindcă se credea că omul ar fi fost creat din „humă“. Cicero și alți oameni luminați ai Antichității au ridiculizat aceste fantezii, așa cum au făcut-o și alții, până la descoperirea legilor fonetice și la apariția gramaticii comparate și istorice. Rabelais, de exemplu, se amuză să explice 20 că numele Gargantua dat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ca prototipuri ale existenței - dar prin aceasta el le limitează; ideile lui devin realități; iar realitatea implică materialitatea. Același lucru este de observat pentru Leibniz, Hegel etc. Schopenhauer universalizează voința. El o materializează însă în forță universală. În sfârșit, Criticismul - Hume, Kant, Renovier - face un mare pas, mărginind aspirațiile metafizice la fenomenele de conștiință. Câștigul metafizic a rămas însă fără valoare. Tiparele lui Kant, de necontestat, au dat avânt cercetărilor practice, prin materializarea fenomenelor sufletești, oprind însă în loc cercetările metafizice” (p.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
platonician) ca sursă a lumii fenomenale, fie că sunt imanente (în sens aristotelic) ca forme ce configurează materia (ca un cod genetic), cel antropologic ori psihologic, în care sunt doar o realitate subiectivă, categorii ale reprezentării mentale, fie conștientă (Ficino, Hume, Kant, empiriști), fie inconștientă (romantici, Jung), organizând viața mentală așa cum instinctele o organizează pe cea somatică, și în fine, cel cultural, considerându-se că fiecare cultură are o coerență internă ignorată când se face saltul la general-uman, fie într-un
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pământ, căutam mănunchiurile de spice de-a lungul gropilor. Și în fața mea se afla, toată murdară de pământ, o porțiune dintr-o ceașcă, mare cât mâna. Și am ridicat bucata aceea de Terra sigillata în văzduh, am curățat-o de humă - și am văzut o grădină în care crescuseră plante spiralate, într-o corolă răsucită cânta o pasăre și sub un copac dintr-o specie necunoscută mie sta o femeie într-o tunică roșie, sclipitoare, reprezentată în semirelief. Cu bărbia sprijinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mișcă mereu spre stânga și spre dreapta, ori de câte ori vreun cutremur clatină pământul. Colivia de oase a pieptului său, în care a bătut o inimă cu toate virtuțile și slăbiciunile omenești, azi e desigur plină cu pământ și un căluș de humă a luat locul limbii, care știa să blesteme cumplit la supărare și să clădească înțelept ideile la voie bună. Mă întreb câteodată, cu legitimă curiozitate, dacă în tinerețea lui bărbătească n-a ratat câțiva Ramseși de calibru meu, deși am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apă. Păsări trec vâlvătăi și una scapă: - Gât întins cu-ncremenite aripi pe târziu. Nu rămâne-adevărat nimic din tot ce-aud, Când mă-ntron spre dealuri de argilă. Câte-un om ca un păianjen umblă-n silă Sus pe galbeni șerpi de humă, în spre sud. Numai când privesc în jos din culmi spre văgăuni, Sufletul îmi zboară spre castele, Și de-acolo se prelinge în spre cele Ancorate-n larg caice: - trei păuni Noaptea când se afundă-n haos, mare, cer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
întrebare năucilor asemeni ție: Cui să mă închin?” 13 Rațiunea e cea ce ne acoperă ochii să nu vedem îngerii. Pînă și un cîine vede sufletul ce urcă la cer și urlă înfricoșat. Iar curățenia îngerilor n-o are decît huma neînsuflețită. Doar ea știe tot, fiind asemenea lumii; purtînd ereditatea sa neîncifrată. Rațiunea, doar, orbește. Gîndesc deci, sînt demon. Vocea neutră din mine îmi spune: „-Vei primi doar ceea ce vei reuși să faci din singurătatea ta.” Și spațiul din jurul meu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tăcut maturul Doctor. S-a oprit în mijlocul încăperii și-l văd nervos de-ar vrea să spargă indicatorul termometrului. 41,1˚ rămîne neschimbat. Lacrima sa e iubire. Simt cum mă plîng și alții. Elena, mai ales dar plînsul ei e humă, e fierberea cărnii ce vrea să se înmulțească. Cît aș dori, Doctore, să nu te mai doară! Să faci, cumva, ca lacrima limpede să se adune tihnit în sicriul sufletului meu, acumulată lent de ploi stelare. Eu sînt cuprins de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Kassem și-a anunțat intenția de a-l include în propria lui țară, susținând că a fost întotdeauna „o parte integrantă a Irakului“, conform precedentului istoric. Kuweitul ceruse guvernului britanic sprijin militar, promis anterior atât de ministrul de externe, lordul Hume, cât și de lordul cancelar Edward Heath, îi amintește el; și că începând din prima săptămână a lui iulie, peste șase mii de militari britanici fuseseră deplasați în Kuweit din Kenya, Aden, Cipru, Regatul Unit și Germania, alcătuind o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dincolo de capacitatea de înțelegere a unor minți meschine care îi judecă pe marii conducători ai națiunilor creștine chemați de Providență să întreprindă reformarea omenirii. 103. Îi întreb pe istoricii care sînt inamici ai Pontifilor, pe scriitori protestanți; îi întreb pe Hume și Robertson, iar aceștia n-au cum să nu recunoască faptul că "regenerarea societății omenești ajunsă la maximă degradare și a Bisericii coincide cu epoca Pontificatului lui Grigore al VII-lea"229. Era de ajuns să privești obiectiv ca să îți
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în zile de văpăi, în stare să explodeze ca bomba și să-și reverse mațele fragede, dacă nu-i culegi înainte de a se ridica soarele în cruce. Pe când Petrea Păun ieșea, cu lipițanii lui cuminți, din Goldana și din grijile humei, Nicanor Galan apăru din întuneric, pășind pe cărarea de alături de drum, cu pălăria dată pe ochi și clefăind din cizmele lui largi de cauciuc. Galan se opri dincolo de șanț, în dreptul roibilor, potrivindu-și, pe trupul înalt, chimirul lui de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sugestive, comportându-se, sub vârtelnița lui de pene unduitoare, asemenea unui sacerdot, care îi inițiază pe învățăceii săi: Toate contururile care ne împresoară pe această lume zise el -au agonisit și depozitează în ele miezul hărăzit fiecărei plăsmuiri: miez de humă sau de cremene, de metal sau de vânt, de lemn sau de foc, de os sau de apă. Miezul fiecărui lucru e sălășluit de spirit, ca de nimic văzut, dar simțit, spirit care nu se înmulțește și nici nu scade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în salopete sărate de sudoare, cu brâuri tradiționale pe taliile lor incredibil de subțiri, își părăseau în scurt lanurile galbene, crângurile de meri și lânoasele turme, pentru a grăbi pe netede cărări spre porțile cele aprig străjuite ale cetății de humă. La popasuri, când se oprea sfârâitul roților și cel al aripilor bidiviilor-cosași, se auzeau comunicările furnicilor care, strigându-se de la un ogor la altul, își vesteau trecerea rădvanelor străine. Împresurat de mulțimea tot mai compactă a furnicilor cu straie repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]