772 matches
-
În acest caz elenizarea a jucat un rol de primă importanță, În special sub presiunea doctrinelor orfice și pitagoreice, răspândite În Etruria deja din secolul al V-lea Î.Hr., cu rezultatul că Hadesul etrusc, cunoscut nouă din atâtea documente iconografice, a sfârșit a-și asuma un aspect exterior puternic grecizant. Dar Învelișul grec nu trebuie să ne Înșele: deja În veacul al V-lea Î.Hr. Etruria cunoaște, de exemplu, o multitudine de Caronixe "Caroni", cu desăvârșire necunoscută lumii grecești
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Rheaxe "Rhea", mama zeilor olimpieni, Cybelexe "Cybele", care Își are unul dintre principalele centre de cult În cetatea sacră Pessinunte, apare deja În secolul al VI-lea Î.Hr. inserată În structurile religioase grecești, atât În Ionia, unde sub profilul iconografic a asumat caracteristicile ce o vor Însoți pe tot parcursul istoriei (așezată pe tron, adesea Înăuntrul unui nàiskos, cu polos și capul acoperit, purtând o tamburină și sceptru, cu un pui de leu pe genunchi sau lângă tron), cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
respectivă (Henning, 1951, p. 49; cf. Boyce, 1982, pp. 234 sqq.), și nu despre o religie antică (Bianchi, 1958, care se bazează Însă pe o interpretare inacceptabilă a dualismului G³th³: cf. Bianchi, 1978) - pentru care s-au găsit totuși motive iconografice datând din secolele VIII-VII Î.Hr, pe o placă de argint din Luristan, pe care este reprezentată nașterea a doi gemeni dintr-o divinitate androgină (Grishman, 1958 și 1963, p. 52) -, nici despre o falsă problemă de perspectivă istorică (Molé
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se găsesc În M. Back (1978), la care se adaugă P.O. Skjærvø (1983). Studii recente și aprofundate ale inscripțiilor lui Kedșr au fost Întreprinse de D.N. MacKenzie (1989b) și Ph. Gignoux (1991). Izvoarelor epigrafice li se pot adăuga cele iconografice, Însă, din păcate, acestora nu le-a fost dedicat nici un studiu complex, organic și sistematic, deși nu lipsesc unele studii valoroase pe teme și motive specifice (Calmeyer, 1973 sqq., Farkas, 1974; Bivar, 1975; Root, 1979; cf. Duchesne-Guillemin, 1974a). În unele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regulă, o contribuție slabă la reconstrucția religiei indo-europene. În acest caz, este foarte probabil ca Herakles, deși nici nu este atestat ca zeu, ci doar ca erou, să fi păstrat trăsături ale zeului major de funcție secundă. Există inclusiv elemente iconografice care, după cum au sugerat unii cercetători avizați din secolul al XIX-lea, au o asemănare deosebită cu Indraxe "Indra": amândoi puternici, cu barbă, Înarmați cu măciucă. Mai mult, și În biografia lor se Întâlnesc elemente simetrice (Dumézil, 1970). De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
jumătatea secolului I d.Hr., dispare din Galia, În mod irecuperabil, cunoașterea deplină și meditată a vechii religii indigene. Este adevărat Însă că au supraviețuit documentele figurative, care, În unele cazuri, pot clarifica anumite probleme. Dar, În general, mii de date iconografice eterogene nu pot să substituie Într-un mod adecvat un text verbal (fie el de tradiție scrisă sau orală), cu atât mai mult cu cât aceste reprezentări sunt, ele Însele, interpretări incerte și controversate: de exemplu, unii cercetători consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În vârful panteonului german; rămâne totuși de explicat de ce acesta a fost identificat tocmai cu un zeu ca Mercur, care nu era În nici Într-un caz cel mai mare dintre zeii Romei. Au fost propuse, În acest sens, motive iconografice: Odin este reprezentat adesea cu un soi de pălărie care Îi acoperă parțial ochii, la fel ca Mercur care este reprezentat cu petas; În plus, Odin poartă o lance, la fel cum Mercur Își poartă caduceul. Însă aceste motivații sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în ce măsură stilul Secession colaborează cu pictura de factură academică. La Klimt însă ies în evidență "abaterile" de la convențiile picturii de gen, tratarea complet diferită a temelor consacrate ale picturii academice și chiar inversarea sensului prim a ceea ce constituia un alfabet iconografic și ideatic al Auflklärung-ului vienez. Potrivit lui Hans H. Hofstätter, simbolismul în pictură nu devine tributar unui singur stil, în cadrul său sunt permise o serie de inovații cu privire la tehnica picturală, sintetismul, divizionismul și pletora de stiluri noi, care însă nuanțează curentul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pictorul nu rupe definitiv cu tradiția picturii academice, ci, dimpotrivă, așa cum demonstrează John Reed, o parte dintre subiectele sale nu sunt deloc noi, ci reformulări ale unor opere celebre. Oedip și Sfinxul, expusă la Salonul din 1864, are ca reper iconografic Oedip și sfinxul (1808) al lui Ingres, Jupiter și Semele (1895) este realizată după Jupiter și Thétis (1811) al lui Ingres, Jason și Medeea (1865) are ca model pe Bacchus al lui Leonardo da Vinci, Triumful lui Alexandru cel Mare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
proiectele picturilor de mari dimensiuni ale lui Michel Simonidy, precum Munca și Abundența, destinate boltei holului central și plafonului scării centrale a Palatului Casei de Economii și Consignațiuni din București, "Michel Simonidy, la tentation d'une carrière parisienne" un program iconografic care a împrumutat "elementele sale idiomului artistic al lui Puvis de Chavannes"58. Analizând aceste proiecte, dintre care numai Munca va fi realizat, istoricul de artă sesizează întrebuințarea civică a unui limbaj plastic simbolist, de la nudul feminin senzual, la alegoriile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadenți, sculptura sa nu trimite la un text. Din acest punct de vedere, Paciurea s-ar plasa fără dubiu în contextul modernității, mai aproape de un Brâncuși. Spre deosebire de pictura simbolistă, sculptura lui nu este narativă. El elibereaza imaginile sale din narațiunile iconografice care preced opera simboliștilor. Prin respingerea acestui sens vechi, Paciurea restabilește autonomia himerelor față de originea lor culturală. Aceasta, în opinia mea, este gestul fundamental modernist al lui Paciurea: (...) Aceste himere nu mai exprimă o semnificație clară pentru aer, pământ și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
forma mișcărilor de extremă dreaptă sau stângă. Feminitatea a devenit purtătoarea acestui flagel insidios al violenței în societate, pe care Freud îl încarcă cu semnificația unui proces psihic, întoarcerea refulatului. Ipostaza femeii ca femme fragile nu constituie atât o contrapondere iconografică a femeii fatale, cât mai degrabă un complement al ei, ambele devenind fațetele unui dezechilibru al psihismului abisal, având ca expresie isteria. Există pe de altă parte iconuri ale unei feminități intens spiritualizate până la dematerializare, însă o bună parte dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ilustrată excelent de pictura lui Kimon Loghi, Postmortem Laureatus (1896), tablou asupra căruia vom reveni. Imaginea erotic-macabră, constituie o încarnare a dialecticii care stă la baza conlucrării celor două principii, transferat în sfera artei prin aluzia din titlu și cea iconografică, din pictură. Pe genunchii unei adolescente al cărei chip poartă amprenta unei voluptăți dureroase, se află un craniu înpodobit cu o cunună de lauri. Imaginea acestui corp de nimfetă este asociat morții și artei în același timp, moartea a preluat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în mod malițios, înfățișarea unei adolescente al cărei chip este descompus de o tensiune dramatică a sexualității sale. VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat Înainte de a fi în floare, răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca arbore și fruct al cunoașterii binelui și al răului, pe care condiția adamică le exclude. În secolul XIX tema își pierde din relevanță pentru a ipostazia păcatul, mai degrabă prin floare și nu prin fruct. Un tablou al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la nivelul unui simbolism difuz. În picioare, o femeie care ține o batistă la gură, întinde mâna către un fruct care se află pe o masă, însă fără a-l atinge. Sub aspect formal, tratarea temei se îndepărtează de tradiția iconografică, atenția pictorului s-a focalizat mai degrabă asupra unei reprezentări feminine a dorinței, cu o senzualitate însoțită de anxietate, care caracterizează sfârșitul de secol XIX. Gestul prin care femeia își acoperă gura cu o batistă rămâne misterios, este greu de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între spirit și expresia subtilă a unei dorințe, reveria. Floarea pare să exercite un fascin asupra tinerei femei, lujerul pe care se înalță urmează aceeași grație sinuoasă, insinuantă a brațului. În locul florilor, două frunze mari frunza se înscrie în tiparul iconografic al înfățișării Evei după izgonirea din Rai, ca emblemă a pudorii și consecință a punerii sexualității sub semnul interdicțiilor localizează indicial zona pubiană și sânul, ca și la Pallady. Nu există aici nimic din senzualitatea nudului pictorului român, totul este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Salome and Judas in the Cave of Sex. The Grotesque: Origins, Iconography, Techniques 546. Ewa Kuryluk urmărește pe filiația estetică a sărutului Salomeei pe buzele capului tranșat al sfântului Ioan, introdus în circulație de piesa lui Oscar Wilde și tradiția iconografică a secvenței neotestamentare a sărutului lui Iuda. Erwin Panofski îi consacră un studiu, semnalând criteriile după care se poate disocia între Salomeea și o altă figură asociată lui diminutio capitis, Judith. Trebuie menționat aici și studiul Corinei Teacă, Images of
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prezidează acest conclav al exacțiunilor venerice prin care bărbatul își pierde capul, iar virtuțile sunt decadent inversate rezidând "in lombis" și nu celest în Organon-ul sufletului, Inima, sau cel al rațiunii, Creierul. Moartea nu mai apare ca în tradiția iconografică ca o femeie bătrână cu coasa sau sub forma celor patru cavaleri ai apocalipsului ca la Dürrer sau a unui schelet ținând în mâini o clepsidră ca în dansurile macabre ale lui Hans Holbein, ci sub forma unei nimfete, atrăgătoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
N. Bălcescu și C. Negruzzi), precum și o serie adițională dedicată scriitorilor și artiștilor neamului. (Numărul tuturor acestor tablouri nu este specificat, însă e de presupus că se ridică la ordinul a câtorva zeci de mii.) Cultul dinastic a fost consolidat iconografic prin distribuirea între 1922 și 1926 a 17.300 de tablouri ale suveranilor, colecție întregită de 1.000 de exemplare cu portretul Principelui Moștenitor. În aceeași perioadă au fost redistribuite din depozitele cu material didactic din timpul războiului 59.449
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fidelă în care se reflectă oscilațiile ideologice ale regimului. Continuitatea neîntreruptă a acestuia permite localizarea cu maximă precizie a genezei și diseminării în masă a cultului personalității ceaușiste. Înainte de enunțarea tezelor din iulie 1971, portretistica ceaușistă nu era o realitate iconografică în manualele școlare românești. Spre exemplu, în ediția din 1969, Lenin era figura referențială înspre care era canalizată întreaga venerație intelectuală și politică. Portretul său, în format mare, acoperă toată pagina 165 a Istoriei Patriei (1969, p. 165). Acest lucru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
gambei la șezut) Procesul de predare- învățare cuprinde explicația profesorului cu privire la denumirea exercițiului și modalitatea acțiunii segmentelor corpului (membre inferioare, membre superioare, trunchi, cap, etc.) pe structura unui pas dublu de alergare. Urmează demonstrația profesorului (și/sau utilizarea unor materiale iconografice) și exersarea mișcării de către elevi. Se remarcă exersarea frontală, pe grupe, pe perechi și/sau individuală, însoțită de corectări, indicații metodice și încurajări pe tot parcursul exercițiilor. Exercițiul este util pentru amplitudinea posterioară a pasului alergător, localizând mișcarea de pendulare
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
oferi oricând controlul obiectiv Pe parcursul orespundă greutății și forței sportivilor: un ciocan ușor folosit pentru un sportiv cu capacități crescute un nivel mai l an de concurs, înco în încercarea de a-l arunca vor determina un me ele materiale iconografic * învățarea prizei pe mânerul ciocanul lui fără * însușirea piruetelor; * formarea ritm . demonstrația profesorului cu privire la priza la ciocan se pot executa următoarele exerciții pentru învățarea prizei corecte și acomodarea u obiectul de aruncat: * se apucă mânerul ciocanului cu mâna stângă (pentru
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]