1,217 matches
-
AFLAU SUB CONTROLUL MARELUI JUDECĂTOR. TUTUROR LE TRANSMISE URMĂTORUL ORDIN: "De pe 1 până pe 3 septembrie, arestați și rețineți orice persoană care încearcă să plece din Jorgia. Supuneți detectorului de minciuni orice persoană, bărbat sau femeie, care prezintă caracteristicile tipului de idealist sau al unei inteligențe ieșite din comun". Colonelul însărcinat cu conducerea Serviciului de Spionaj îi atrase atenția că ordinul era cam vag, fapt pe care trebui să îl recunoască. Putea fi considerată inteligentă o persoană care mai lupta încă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ales, repulsie. Erodați de mass-media, politicienii capătă irizări interlope. Libertatea înseamnă capacitatea omului de a spune nu când ceilalți aplaudă. Sub dictatură, toate căile spre democrație sunt constipate. Pe politicieni îi atrage scena și forța. În politică, există și combatanți idealiști. Dar cei mai mulți sunt mercenari. Sărăcia creează dependență politică. În țările necoapte, politicienii sunt când la putere, când la închisoare. S-ar putea ca oamenii liberi ai viitorului să nu reziste decât în rezervații. Puține popoare rămân tefere după ce li se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care am conceput această ideie - a independenței absolutului - esplicarea fenomenelor devine un fel de calcul a priori pe care esperiența nu are a-l confirma, ci a-l verifica. ["MONISM ȘI PLURALISM"] 2275B Da! chiar materialismul, fiind monist, e mai idealist decât oricare pluralism. Însă materialiștii să nu uite că sunt datori a esplica din acea materie a cărei definiție consistă în impenetrabilitatea în trei dimensiuni (o definiție viciată deja prin amestecul cauzalității și a spațiului) toate fenomonele psicologice, toate fenomenele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
angajamentul față de concepția din secolul al XIX-lea, conform căreia umanitatea putea progresa din punct de vedere politic utilizând dezbaterea rațională pentru a dezvolta interese comune, ocupa un loc central. Era o viziune împărtășită de mulți internaționaliști liberali, porecliți ulterior "idealiști" sau "utopici" de către criticii care considerau simplistă soluția lor. Carr (1939/1945/1946) susținea că soluția propusă de aceștia pentru nenorocirea războiului suferea, deși neintenționat, de marea problemă a reflectării poziției puterilor satisfăcute adică, a "celor care au" spre deosebire de "cei
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
răspuns la aceste întrebări, mulți dintre membrii primei "școli" sau "teorii" a relațiilor internaționale susțineau că războiul a fost parțial rezultatul "anarhiei internaționale" și parțial rezultatul neînțelegerilor, erorilor de calcul și nesăbuinței politicienilor care au pierdut controlul evenimentelor în 1914. "Idealiștii" susțineau că o lume mai pașnică ar putea fi creată făcând elitele din domeniul politicii externe responsabile în fața opiniei publice și democratizând relațiile internaționale (Long și Wilson 1995; a se vedea și Capitolul 2 din volumul de față). Conform lui
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și '50, a condus la așa numita "prima mare dezbatere". Dacă această dezbatere a avut sau nu loc cu adevărat, chestiunea a fost discutată în contradictoriu de cercetători mai recenți (Wilson 1998); totuși, mitul unei mari dezbateri între realiști și idealiști a oferit o identitate disciplinei în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial. În mod interesant, Carr (1939/1945/1946), care i-a criticat pe utopici pentru "naivitatea" lor, și-a îndreptat critica și împotriva realiștilor, acuzându-i de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pot fi judecate doar prin prisma normelor morale convenționale. Dar niciunul sau puțini dintre teoreticienii sau activiștii serioși nu și-au însușit această viziune. Chiar și activiștii pentru pace din perioada interbelică, pe care realiștii îi desconsideră, numindu-i peiorativ "idealiști", au avut de obicei vederi mult mai complexe (Lynch 1999). În măsura în care există o tendință către moralism în politica externă, în special în Statele Unite, realiștii pot oferi un remediu sănătos. În urmă cu cinci sute de ani, poate că era scandalos
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ci are o importanță vitală pentru a pune capăt luptei pentru putere și securitate. Tensiunea dintre aceste două abordări a fost crucială pentru istoria gândirii internaționale și a fost clar evidențiată în dezbaterile de la sfârșitul secolului XX dintre realiști și idealiști. Caracteristicile acestor dezbateri nu ne interesează în mod special. Este de ajuns de notat că dezbaterea a fost într-o mare măsură în jurul întrebării dacă dezvoltarea unui puternic simț al obligației morale a ființei umane de pretutindeni putea fi cheia
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fost oricum incapabile să ajungă la un acord privind sensul conceptului de dreptate globală. Câteodată, Bull pare să se fi aliniat cu ceea ce Wight a descris ca aripa "realistă" a raționalismului, dar, în alte cazuri, el este mai aproape de aripa "idealiștilor" (Wight 1991: 59). S-a spus că, spre sfârșitul vieții sale, Bull s-a îndreptat foarte vizibil către un punct de vedere mai "solidarist" (vezi Dunne 1998: Capitolul 7). Această aparentă "răzgândire" este mai pronunțată în Conferințele Hagey, ținute la
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
atlantică" a structurat pentru multă vreme percepții ale sociologiei Relațiilor Internaționale ca disciplină, domeniul fiind văzut ca divizat între "oamenii de știință" nord-americani și "clasicii" europeni (mai ales britanici). Două dintre "marile dezbateri" definitorii ale disciplinei cea între realiști și idealiști și cea între pozitiviști și tradiționaliști au fost trasate pe această împărțire, împrumutând diviziunilor intelectuale o nuanță culturală. La prima vedere, constructivismul pare să încurce acest mod de a ordona disciplina. În ciuda faptului că a preluat multe din angajamentele intelectuale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
idiosincrasii tematice ale polemistului-pamfletar, reactiv și sensibil la fiecare gest public al adversarului său. 1. Astfel, ideologia naționalistă apare, deseori, invocată ca principal cap de acuzare, Arghezi recurgând fie le formulări directe: "antisemitism sălbatic", "fanfaronade naționaliste" sau aluzive: "romantismul (...) politic", idealist și fără nici o utilitate practică 285. În gazetăria interbelică, sunt bine cunoscute atacurile argheziene împotriva altor doi iluștri reprezentanți ai naționalismului autohtonist: A.C. Cuza și Nichifor Crainic, cărora le impută, de asemenea, tentativa de subjugare ideologică a literaturii, precum și obtuzitatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
interpretării centrate pe locuțiunea adverbiala. Strategia de interpretare a lui Robert Pasnau, care do reste să demonstreze că speciile sunt cunoscute într-un anumit mod de către puterile cognitive, fără ca această stare de lucruri să degenereze într-o formă de reprezentationalism idealist, care s-ar putea traduce prin subiectivism sau scepticism epistemologic, se bazează în primul rând pe câteva pa saje extrase din operele de tinerețe ale lui Toma din Aquino, unde acesta pare a susține modelul obiect sau doctrina act obiect
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cu forma din obiect; (B) Primul obiect al puterilor cognitive este forma obiectului extramental din mintea subiectului cunoscător (A) Primul obiect al puterilor cognitive este obiectul extramental (ÎI) Primul obiect al puterilor cognitive (A) Realism (B.1.) Reprezen tatio nalism idealist (B.2.) Reprezentationalism realist sau doctrina act-obiect b) formă obiectului se află în mod intențional în minte. Deoarece posesia intenționala a formei este un criteriu asu maț de toți interpreții tomiști 134, rămâne că relația dintre formă din minte și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
extramental reprezentat, trebuie mai întâi cunoscute, pentru că abia apoi, cunoscându-le, subiectul cunoscător să poată avea acces la obiectul reprezentat, adică să ajungă să cunoască esență obiectului extramental. Dar reprezentationalismul nu cunoaște doar o singură formă, ci două: reprezen tationalismul idealist (II.B.1.), potrivit căruia singurele obiec te ale cunoașterii sunt speciile sau reprezentările mentale, si reprezentationalismul realist (II.B.2.), pentru care cunoașterea este orientată către obiectele extramentale, dar este mediata de cunoașterea reprezentărilor mentale. Altfel spus, în această
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
însă nu doar obiectele extramentale sunt cunoscute, ci și speciile. Deși speciile sunt cunoscute direct, iar obiectele indirect, cunoașterea nu este în nici un fel distorsionată, obiectele fiind cunoscute așa cum sunt ele, ca atare. Acest tip de reprezentationalism este opus reprezentationalismului idealist, pentru care singurele obiecte pe care le cunoaștem sunt reprezentările noastre mentale, niciodată obiectele ca atare, la care, de altfel, nici nu avem acces vreodată. O analiză atentă a unui pasaj din Summa theologiae confirmă afirmația lui Robert Pasnau că
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care singurele obiecte pe care le cunoaștem sunt reprezentările noastre mentale, niciodată obiectele ca atare, la care, de altfel, nici nu avem acces vreodată. O analiză atentă a unui pasaj din Summa theologiae confirmă afirmația lui Robert Pasnau că reprezentationalismul idealist este cel respins de Toma din Aquino, si nu reprezentationalismul realist: (ÎI.2.20.) Respondeo dicendum quod quidam posuerunt quod vires cognoscitivae quae sunt în nobis, nihil cognoscunt nisi proprias passiones; pută quod sensus non sentit nisi passionem șui organi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
interpretul american constă în evidențierea faptului că, în Summa theologiae (I, q. 85, a. 2, co.), speciile inteligibile nu sunt prezentate ca fiind singurele obiecte cunoscute, ceea ce îl îndreptățește să afirme că Toma nu respinge reprezentationalismul realist, ci pe cel idealist, care poate degeneră în scepticism sau în relativism. În al doilea pas, Pasnau spune că Toma din Aquino nu infirmă nicăieri reprezentationalismul realist, ba, mai mult de atât, chiar îl confirmă în I Scriptum super Sententiis (d. 35, q. 1
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
atât, chiar îl confirmă în I Scriptum super Sententiis (d. 35, q. 1, a. 2, co.) și în De spiritualibus creaturis (a. 9, ad 6) . În fapt, ceea ce spune Pasnau poate fi schematizat astfel: există două interpretări, reprezenta tiona lismul idealist (II.B.1.) și reprezentationalismul realist (II.B.2.); fragmentul (ÎI.2.20.) infirmă reprezentațio na lismul idealist, iar reprezentationalismul realist este confirmat în pasajele (ÎI.2.19.) și (ÎI.2.21.). Însă, în cadrul pa să jului (ÎI.2.21
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
De spiritualibus creaturis (a. 9, ad 6) . În fapt, ceea ce spune Pasnau poate fi schematizat astfel: există două interpretări, reprezenta tiona lismul idealist (II.B.1.) și reprezentationalismul realist (II.B.2.); fragmentul (ÎI.2.20.) infirmă reprezentațio na lismul idealist, iar reprezentationalismul realist este confirmat în pasajele (ÎI.2.19.) și (ÎI.2.21.). Însă, în cadrul pa să jului (ÎI.2.21.), accentul cade pe un singur termen, cel mai exotic de altfel, praeintelligo, praeintelligere. Nu mai repet contraargumentele înțelegerii
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
găsesc argumentarea lui Pasnau ca fiind deficitară deoarece, daca pasajul (ÎI.2.21.) nu îl sprijină pe (ÎI.2.19.), fragmentul (ÎI.2.20.) ajunge să nu spună de fapt nimic, ci doar ca Toma din Aquino res pinge reprezentationalismul idealist, pe care oricum l-ar fi respins, din moment ce duce la scepticism și relativism în cunoaștere. Mai mult, (ÎI.2.19.), singurul pasaj în care Toma din Aquino confirmă reprezentationalismul realist la nivelul speciilor inteligibile, aparține scrierilor din peri oa da
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Pe acest considerent, descoperim în Pamfil un personaj fără corespondent în dramaturgia caragialiană și în cea care are ca temă centrală politica. Eroul lui George Mihail Zamfirescu este un caz excepțional de "păpușar" în spectacolul politic pentru care scopul, nobil, idealist, "scuză mijloacele". Generos, demn, inteligent, ferm, capabil de iubire pură, neobosit și decis să-și ducă la bun sfârșit misiunea asumată cu spirit de sacrificiu, Pamfil este "răzbunătorul așteptat"79, neînfricat și incoruptibil. Lumea pentru care luptă este, însă, idealizată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din prima sa scriere, un statut de parazit social. Stamate îndeplinește obositoare și iritante ocupații în consiliul comunal, își rotunjește veniturile pe seama propriei familii și se dedică profesiunii superflue prin excelență: filosofia. Aflăm însă că, departe de a fi un idealist, incapabil să confere vreo finalitate practică preocupărilor sale științifice, Stamate reușește, tocmai "grație calculelor și combinațiilor sale chimice"66 să-i asigure fiului un post de subșef de birou în Nirvana. Elocventă pentru farsa îndeletnicirilor sale culturale și pentru parodia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ustariz, Che Guevara. Viața unui mit, p. 407. În contrapondere la această imagine iconică, romantică, se conturează una mai puțin flatantă, a doctrinarului comunist rigid, obsedat de moarte, anarhistul intervenționist, figură contradictorie, de "martir nicicând dezarmat", un "simbol inofensiv sau idealist asasinat" doar pentru cei care nu l-au cunoscut și nu i-au citit textele în care executarea adversarilor era un motiv de mândrie, o armă indispensabilă pentru noile lupte. Jacobo Machover, Che Guevara sau mistificarea istoriei, p. 9. Imagini
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mă lovească În rotulă cu vârful bocancului: — Să-l amestecăm pe comandantul de la Dachau ar Însemna, În același timp, să trebuiască să-l informăm și pe Himmler, lucru pe care nu doresc să-l fac. Vezi dumneata, Reichsführer-ul e un idealist. Va crede de cuviință, fără Îndoială, că e de datoria sa să folosească aceste hârtii pentru a-i pedepsi pe aceia pe care-i va percepe ca fiind vinovați de crime Împotriva Reich-ului. Mi-am amintit de scrisoarea adresată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fine, Lulu, ridicat în picioare, conchidea înroșindu-se de efort: "Frunză verde-a bobului / Era aia calului/ Și calul, băiat deștept,/Se bătea cu ea pe piept!" Să fi fost cu noi vreun autor de cărți cu adolescenți sfioși și idealiști, ar fi uitat și de Macarenko și de tot și s-ar fi aruncat din mers din autobuzul blestemat. Un ins cu pulovăr rupt la un umăr, cu o chitară veche, plină de abțibilduri, țâpurea oșenește, lovea corzile până le
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]