1,179 matches
-
vehemente companii antioccidentale. Tentativa lui Grossman de a publica, în 1960, Viață și destin, o valoroasă frescă istorică punând în paralel regimurile sovietic și nazist, se soldează cu confiscarea manuscrisului de către KGB. Secundat de ministrul Culturii, Furțeva, și de principalul ideolog al partidului, Suslov, Hrușciov supraveghează activitatea intelighenției, datoare, după ei, să reflecteze „rolul crescând al partidului în identificarea comunismului”. în 1962, acuzându-i de „formalism” și de „abstracționism”, el îi critică pe tinerii artiști care expun la Moscova, viitor focar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Tot așa cum, în perioada precedentă, teoria reprezenta un ambalaj ideologic vag pentru un compromis potrivit unei situații internaționale, și locale tranzitorii, etapa care începe cu anul 1948 face explicit imperativul politic al monopolului puterii comuniste. Este și ceea ce explică Rîvai, ideolog PC ungar: „Noi trebuie să terminăm odată cu conceptul potrivit cărui clasa muncitoare își împarte puterea cu alte clase. Regăsim în asta reziduurile punctului de vedere după care democrația populară este un stat cu totul original, diferit de statul sovietic nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Serghei Rahmaninov, el a ales Statele Unite. Mulți dintre acești opozanți s-au exilat de bunăvoie, alții însă, sunt victimele reactivării unei cutume antice, surghiunul. în toamna anului 1922, Lenin* ordonă expulzarea a 160 de intelectuali - economiști, scriitori, profesori -, denunțați ca „ideologi burghezi activi”. Printre aceștia, numeroși savanți cunoscuți: filosofii Berdiaev, șestov, S. Bulgakov, lingvistul Roman Jakobson. Odată ajunși în străinătate, nu înseamnă că exilații au terminat cu puterea sovietică: ei sunt urmăriți, grupurile lor sunt infiltrate cu agenți ai poliției politice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunism și islamism în Afganistan* în 1979, contribuind la prăbușirea URSS. Stalin și Biserica ortodoxă rusă Stalin* continuă persecutarea Bisericii ortodoxe în Rusia și a Bisericii uniate în Ucraina. în 1925, este înființată o Ligă a ateilor militanți, condusă de ideologul E. Iaroslavski, care difuzează o propagandă anticlericală (broșuri, conferințe, filme, manifestații) și ajunge chiar să deschidă muzee antireligioase. în paralel, gazeta Sub stindardul marxismului apără concepțiile atee ale guvernării. Aceleași orientări sunt difuzate în partidele comuniste, așa cum o proclamă programul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Contribuția enormă reprezentată de cele Paisprezece Puncte ale lui Woodrow Wilson pentru victoria Aliaților în primul război mondial - întărind moralul Antantei și slăbindu-l pe cel al Puterilor Centrale - este exemplul clasic al importanței factorului etic în politica internațională 4. Ideologii tipice ale politicilor externetc "Ideologii tipice ale politicilor externe" Din natura politicii internaționale rezultă că strategiile imperialiste apelează practic întotdeauna la deghizări ideologice, în timp ce politicile de statu-quo pot fi prezentate mai des drept ceea ce sunt ele în realitate; de asemenea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Paisprezece Puncte ale lui Woodrow Wilson pentru victoria Aliaților în primul război mondial - întărind moralul Antantei și slăbindu-l pe cel al Puterilor Centrale - este exemplul clasic al importanței factorului etic în politica internațională 4. Ideologii tipice ale politicilor externetc "Ideologii tipice ale politicilor externe" Din natura politicii internaționale rezultă că strategiile imperialiste apelează practic întotdeauna la deghizări ideologice, în timp ce politicile de statu-quo pot fi prezentate mai des drept ceea ce sunt ele în realitate; de asemenea, anumite tipuri de ideologii se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
bogate și cele sărace ascunde în bună măsură și în același timp justifică un conflict între cei tradițional puternici și noile națiuni slabe din punct de vedere politic, al căror obiectiv real este acela al unei noi distribuții a puterii. Ideologii ambigue Eficiența ideologiei antiimperialismului provine din ambiguitatea sa. Induce confuzie observatorului, care nu poate fi sigur dacă are de-a face cu o ideologie imperialistă sau cu adevărata expresie a unei politici de statu-quo. Incertitudinea este prezentă atunci când dintr-o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un anumit punct de vedere, nu sunt altceva decât comportamentele de structură și considerație ale Școlii de la Ohio. De exemplu, funcția de executare, cea de planificare, de elaborare a politicii grupului etc. ilustrează din plin dimensiunea structurii, iar funcția de ideolog a liderului ca sursă de convingeri, valori și standarde pentru comportamentul subordonaților, funcție de imagine a tatălui - liderul fiind punctul nodal pentru sentimentele pozitive ale membrilor grupului și obiect de identificare și transfer -, ilustrează dimensiunea comportamentală numită considerație. Mintzberg (1973), la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în opoziție cu laburismul englez care își datora forța sindicatelor. Deși Partidul Social-Democrat Român a fost creat înainte de sfârșitul secolului al XIX-lea, el rămânea slab din punct de vedere numeric. Un nume trebuie citat aici cel al șefului și ideologului său, Dobrogeanu-Gherea, care nu a devenit însă niciodată parlamentar. La rândul său, Liga de Apărare Național-Creștină reprezenta o fracțiune a micii burghezii moldovene. Ea era condusă de câțiva profesori de la Universitatea din Iași, care formau un sfert din deputații săi
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
recunoscuți de „toată lumea”, „Într-atât este Încă de viu, de puternic, adăugam eu, spiritul deschis al culturii franceze, prestigiul ei!”... Sau, mai știi, nu făceam decât să urmez „instinctul” literelor române, de la ’48 și imitam acele valuri de artiști și „ideologi români” care, Începând cu Heliade-Rădulescu până la Cioran și Enescu, au suferit fascinația acelei ville lumière, a cărei literatură, istorie și moravuri a influențat atât de decisiv modernitatea românească!... Nu posedam prea bine limba și, Într-un fel, deși reflexele „lor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Împreună cu B.I.T. (Bureau International du Travailă În ’67, fusese contopit cu „Ștefan Gheorghiu”, la o decizie brutală a lui Ceaușescu, iar Dumitru Popescu, ce se afla cumva În dizgrație În postura de rector al acestei academii de partid - urmându-i ideologului stalinist Leonte Răutu - nu a mișcat un deget ca s-o ajute să plece; intimidat probabil de legătura ei notorie cu acel Breban din pricina căruia era cât p-aci să-și piardă Înaltul scaun În partid În vara lui ’71
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pedeapsă, Îl publică și unde se afirmă pentru prima oară dreptul la o „excepție” de la comandamentul legilor lui Moise, ce au slujit două milenii drept Îndreptar moral Europei; „să nu ucizi” a devenit, În interpretarea lui Rascolnikov și apoi a ideologilor naziști sau comuniști, „poți ucide În numele unei idei”! Cu subînțelesul: „În numele ideii noastre”, unde pronumele posesiv trebuia umplut de fiecare dată cu ceea ce am numit „străinul”, care era „demascat”, izolat și aruncat mulțimii: Evreul, burghezul sau dușmanul de clasă, străinul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a se elimina dimensiunea științifică din angrenajul viziunii eminesciene. În realitate, cunoașterea multidisciplinară eminesciană sporește originalitatea gândirii poetice a autorului Luceafărului, fără a confunda planurile diferite ale poeziei și științei. După sociologismul proletcultist, se trecuse la extrema estetismului, prin aceiași ideologi, ignorându-se dimensiunea ontologică a artei. Pentru a surprinde o asemenea realitate, era nevoie de un spirit nu doar interdisciplinar, ci și de unul transdisciplinar. Pe acest nou teren vine cartea lui Theodor Codreanu Eminescu Dialectica stilului (1984), carte care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atacul la Eminescu se vrea uzurpată din interior chiar de către cei ce ar trebui s-o apere și s-o impună. Poziția lui Theodor Codreanu, polemică, tranșantă, are darul de a suscita interesul criticii și istoriei literare, dar și a ideologilor de azi, întru limpezirea, prin Eminescu, a tocmai atitudinii noastre culturale, în primul rând, în perspectiva europenizării... politice, prost înțeleasă de altfel și trâmbițată deșănțat de către o anumită categorie de intelectuali oportuniști și cosmopoliți deopotrivă. "Steaua", nr. 6, iunie 1998
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
românului Ion Bogdan Lefter, care s-a arătat vădit nedumerit de un asemenea generic, tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor și din punctul de vedere al puterii politice. (...) optzecistul nostru a rămas și azi un împătimit ideolog al postmodernismului 11 ca semn al încremenirii în proiect" (p. 138, n.ed., L.C.). [...] vom putea defini și astfel transmodernismul, ca fiind tot ceea ce se află în opoziție cu fenomenele "paranormale" de cretinizare. În noua paradigmă a spiritualității contemporane, creatoare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
postmodernismul o formă fără fond. Stabilește două faze evolutive după 1989, prima până prin 1995 pentru cucerirea funcțiilor în conducerea instituțiilor culturale și a doua, a clasicizării când se cercetează fenomenul cu cărți, lucrări de doctorat etc. Și totuși, iată că ideologii postmodernismului îi cântă acum prohodul (seminarul de la Stuttgart, din anul 1991 a fost consacrat acestui fenomen, care la noi se afla pe culme). Chiar teoreticianul Gianni Vattimo își reconsideră poziția, afirmând că arta nu moare ci e într-un continuu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
carte tristă. În haosul programatic de după 1989, care a urmărit discreditarea ideii naționale, macularea adevăratelor valori și impunerea unei noi ideologii de stânga, Theodor Codreanu decelează, cu luciditatea intelectualului nevândut, elementele unei mișcări din exterior (Soros & Co.) care, prin intermediul unui ideolog ca Silviu Brucan, a deturnat soarta poporului român, provocând o "nouă schimbare la față". Una extrem de periculoasă întrucât periclitează chiar nucleul dur al ideii naționale. Vorbind despre "ofensiva perifericilor", Theodor Codreanu răstoarnă deconstrucțiile și demitizările postmodern de tip Patapievici, Boia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
volens-nolens, o conștiință sfâșiată. Este vorba, în ultimă instanță, de o ruptură ontologică, de care N. Manolescu nu este conștient, deși uneori o presimte vag: este în joc despicarea dintre condiția lui de intelectual român și ideologiile ostile acestei condiții, ideologii pe care el încearcă în zadar să le mascheze cu argumentul forte al esteticului, transformat el însuși într-un parti-pris devastator pentru întreaga operă" (p. 13). Revelatoare în explicația acestei contradicții, a fenomenului de "produs ciudat", Th. Codreanu amintește în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
43). Manolescu face abstracție de faptul că pentru Titu Maiorescu, în crearea conceptului de canon, personalitatea lui Eminescu a fost cheia de boltă a carierei sale de critic literar. Deși este conștient de acest adevăr, N. Manolescu acceptă condiția de ideolog mascat al Școlii Resentimentului, cea care și-a făcut un titlu de glorie din distrugerea canonului, urmându-l fidel pe Z. Ornea, cel care a fost unul dintre campionii "deconstrucției" canonului național românesc. Împreună cu alți resentimentari, ei și-au propus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asupra unor "adversari" închistați în cercul strâmt al reacredinței și al dogmei despre care Blaga spunea că este "setoasă de sânge". În spiritul toleranței creștine și atenție! al dialogismului democratic, pentru care, declară că pledează "ultimii avatari ai marxismului cultural", ideologii "corectitudinii politice", Theodor Codreanu, își revendică tranșant filiația din Ibrăileanu, care "a înțeles că rostul spiritului critic este tocmai... înțelegerea și nu îngenuncherea adversarului, terminată cu o "execuție"". În continuare propune un model de a polemiza opus celui practicat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
celui "inventat" după 1989 de "subțirii" ghiogari deconstructiviști este mereu în prim-planul polemicilor lui Theodor Codreanu. Nimeni din ei nu a trecut pe lângă poetul național fără a încerca să-i adauge "tușa" personală din catranul înveninat al noii (vechi) ideologii planetare, contribuind, într-o competiție acerbă, la ceea ce "incorectul" polemist a calificat cu un titlu de carte, "a doua sacrificare a lui Eminescu". Că aruncările de pietre nu au fost un simplu joc "deconstructiv" sau o tentativă de a reîmprospăta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sectar, parvenitism și antiromânism. O altă ciudată inconsecvență ține de năvala falșilor, a falșilor disidenți ("autocronicii"), a lichelelor erijându-se în rol de profeți ai moralității, a "istoricilor" improvizați, fără o calificare profesională, chemați să facă "istoria comunismului românesc", a ideologilor de "dreapta", care, de fapt, mărturisesc în tot ce fac o ideologie agresivă de stânga, a politicienilor jucând în locul rolului de arbitru stipulat de Constituție rolul de "arbitru-jucător", toate acestea indicând o contradicție în termeni, "una din invențiile logicii maniheiste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o apără legitim, sub multiple aspecte. În fața cosmopolitismului de conjunctură, dizolvant pentru valorile națiunilor, al exponenților noii ideologii, Theodor Codreanu și-a articulat repere proprii: "Națiunile ne spune el nu sunt creații artificiale ale modernității, de la romantism încoace, cum acreditează ideologii postmodernității. Posibilitățile de apariție ale diversității etno-lingvistice sunt arheale, în planul creator al logosului divin... Nu a cunoscut antichitatea sentimentul național? Dimpotrivă, patria a fost o valoare fundamentală a vechii Europe (și nu numai) de vreme ce i s-au dedicat epopei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în vederea atingerii idealului comunist al societății post- naționale. În formulele lor ideologice pure, naționalismul și comunismul sunt mutual exclusive, fiind fundamentate pe principii de viziune și diviziune inerent antitetice. În practica politică însă, compromisurile nu pot fi ocolite, astfel că ideologii pragmatici au fost forțați de împrejurări să împreuneze antinomiile doctrinare. Doctrina patriotismului socialist este rezultatul direct al compromisului ideologic al comunismului principial în fața presiunii exercitate de "chestiunea națională". Fundația patriotismului socialist rezidă în formula marxistă "național în formă, socialist în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Nae Ionescu a luat ființă și Editura Roza Vânturilor, după numele volumului apărut în 1937 sub acest nume, editat de pupilul său, Mircea Eliade, din publicistica maestrului. De un traseu post-mortem similar s-a bucurat și Nichifor Crainic, celălalt mare ideolog al românismului ortodoxist. Închis 15 ani în închisorile comuniste, apoi grațiat și racolat în redacția revistei Glasul Patriei unde a scris articole de propagandă comunistă, Nichifor Crainic nu a mai fost însă reeditat pe întreaga durată a regimului comunist cu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]