1,191 matches
-
absențe sunt generatoare de anxietăți. Scena cu care debutează filmul este exemplară: doamna Pujol face jogging prin parcul din curtea vilei într-un trening cu aspect proletar și se oprește cu grație asupra rusticei apariții a unei veverițe și a idilicei împerecheri a unui cuplu de iepuri. Exclamația sa este bemolul grațios al unei pastorale casnice reconstituite și din preocupările doamnei pentru goblenuri alături de dulcegăriile lirice pe care le așterne într-un carnețel. Kitschul cu parfum de rococo beatifică scenele domestice
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
Florentina Costache Cum arată o poveste de dragoste din secolul trecut? Cadru idilic, june bălaie și seducători de profesie cu defectele de caracter înscrise pe chip. Sau rafinament "urban" al orașelor pitorești prin provincializare, unde nu se schimbă decît rolurile, Venera ce-și ascunde viclenia sub stratul gros de fard sfîrsind însă inevitabil
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
pe copil oriunde mergea - conțin mereu o nuanță intelectuală și niciodată o încordare vitală. Blaga nu are intuiția vieții, mărginindu-se doar la noțiunea ei. De aceea, în Hronicul și cîntecul vîrstelor tensiunea destinului e filtrată pînă la o diluție idilică, ce cade în picături moi pe zațul unor pagini spălăcite. E atîta umoare blajină în ele că picoteala lor visătoare sfîrșește prin a te consterna. Volumul este o autobiografie romanțată în sens rău, cu o vădită intenție panegirică de a
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
aplecare spre dezvoltarea mitică a unor detalii prozaice, dar o natură căreia îi lipsește flerul vieții. Blaga știe să vadă mitologia din spatele banalităților, dar nu simte apa vitală ce curge în albia acelorași banalități. Tocmai de aceea Hronicul e convențional, idilic și debil. Călinescu vorbește undeva de „anosmia intelectuală”, de lipsa de fler căreia îi cad victimă cărturarii, anosmie din cauza căreia un savant poate ști pe dinafară o carte erudită fără să se poată pronunța asupra valorii ei. În acest caz
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
cînd trec soldații cîntînd” (Dacă totuși). Se vede de la o poștă că atitudinea lui Petre Stoica e una retractilă. Poetul se retrage din spațiu ca și din timp, precum din dimensiuni obiective, amenințătoare, găsindu-și refugiul subiectiv într-o ambianță „idilică”, tradițională, însă nu chiar... arhaică, retrogradată doar pînă la condiția modestă a confortului modern, precum și într-o îmbătrînire cochet-prematură. La bufetul sătesc nu sînt excluse, în acompaniament de țuică fiartă, discuțiile amalgamate, bunăoară despre crescătoria de melci și... Roland Barthes
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
amalgamate, bunăoară despre crescătoria de melci și... Roland Barthes. E ca și cum un individ ar purta un frac peste cioareci. Poeticeasca evaziune are o constantă picanterie stilistică, o extravaganță moale ca un soi de revanșă asupra cedărilor: „Ninge peste această localitate idilică despre care/ se spune că ar avea și un telefon// cît de frumaosă este iarna la noi în Balcani/ emblema ei e șoricul de porc// stau la fereastră și privesc țurțurii de ghiață/ iată-mă iarăși în colivia copilăriei/ cînd
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
secolului, de la utopie la realitate, de la iluzie la grava prăbușire. De observat și faptul că ele nu-și propun să indice perpectiva viitorului, în ce privește ziua de mâine, totul e tulbure, vag, neprecis. Această deplasare în minus salvează operele de reprezentarea idilică a unei lumi mai bune cerută de canon.
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
o experiență aspră a cărei silnicie avea să-i fie hotărîtoare pentru evoluția ulterioară. La Rădăuți dăm peste prima traumă cu urme adînci în timbrul interior: doi dintre frați, Ionică și Aurelia, se îmbolnăvesc de difterie, drept care Traian, în naivitatea idilică a reveriilor sale, e încredințat că Dumnezeu îi va asculta rugăciunile menite vindecării fraterne. În fiecare seară, după încheierea orelor de școală, se roagă fierbinte pentru întremare, iar răsunetul nu se lasă așteptat: cei doi frați mor și Traian va
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
prost, mizerabilismul, sexismul și decepționismul înving, iar lectura criticului e din ce în ce mai amară, mai lipsită de satisfacții (al doilea coșmar). Scriitorii înșiși sunt din ce în ce mai agresivi față de critică, dacă nu scrii laudativ despre ei (al treilea coșmar). Viața literară nu e deloc idilică. Meseria de critic are un grad de risc foarte ridicat. Alex Ștefănescu își amintește periodic de toate aceste inconveniente, care pot fi dezvoltate în adevărate drame sau boli profesionale (sastisirea, mizantropia, depresia). Și, totuși, nu renunță. E o dovadă de
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
ale lui Mitică exact aceeași atitudine ca față de personajele lui mari: nu le iubește. În lumea lui Caragiale nu există copii în sensul tradițional, în sensul clișeului literar, adică ființe pure, inocente, angelice. Caragiale este astfel primul care demitizează copilăria idilică, impusă de Creangă ( " Hai mai bine despre copilărie să vorbim, că numai ea..."). Copiii lui Mitică au deja griji, doar că grijile și preocupările lor sînt, la fel ca ale taților lor, derizorii. Eugen Ionescu aduce cu totul alt tip
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
spre diversitate, multiplicitate și democrație, decât în mișcările de descentrare a spiritului. Nu o marginalitate care să detroneze Centrul, în sensul stângii culturale și a mișcărilor postcolonialiste, ci o marginalitate menită să-l potențeze. Această viziune armonică, de nu chiar idilică, asupra literarului e de regăsit, încă de la început, la toate nivelurile criticii lui Virgil Nemoianu, un critic care pare, din multe puncte de vedere, născut bătrân. Utilizarea accepțiunilor celor mai largi ale conceptelor (conflictele terminologice și disocierile cu lupa i
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
uitării de sine și pulverizării eu-lui, tocmai prin resuscitarea unui șir de identități pierdute, regăsite, pentru o clipă, în spațiul nespațial, misterios și securizant al amintirii. Nu trebuie, totuși să deducem de aici că Valea Issei ar fi o scriere idilică, agrementată cu ingrediente elegiac-paseiste, și nimic mai mult decît atît; desigur, atmosfera este, de multe ori impregnată de idilism, iar curgerea meandrată a narațiunii se mulează perfect fluxului capricios al memoriei (de altfel aluzia din titlu este cît se poate
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
în cur, și o mamă unguroaică, Sabine (Eszter Ónodi), specializată în numere de acrobație la înălțime, „femeia cu cele mai frumoase picioare din România”, cum orgolios o elogiază fiica. Un scurt film alb negru similar unui clip ne înfățișează o idilică scenă de familie cu ceva din ludicul inocent al filmelor lui Méliès, unde personajele de o teatralitate îngroșată țopăie vesele într-un paradis al fanteziei eliberate de orice cosntrângeri. Pare de la sine înțeles că de acum încolo, încapsulată în aceste
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
suspendată de părul ei deasupra arenei. Aglaja are și un conciliabul de taină cu Dumnezeu căruia i se adresează printr-o gaură, camera filmând oglindirea fetei în acest straniu vorbitor. Lumea Aglajei la 5 ani nu poate fi altfel decât idilică, este una a descoperirilor, a inefabilelor, a prieteniilor neclare și magice, a unei lumi alcătuite din noduri și semne. Ne aflăm în anii ’80 și dintr- un prea scurt episod aflăm despre compromisurile la care îi silește directorul circului, Milo
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
de măsură... ce mama dreak!... așa... și trebuia ssă spun și eu ceva... da" "mai scurt"... așa mi-a scris pe o foaie albă Decuble, chiar pe o pagină din "Cartea roz a comunismului"... și m-am conformat... tocmai dezvoltam, idilic, metoda noastră a lu" Călinescu, Silviu Predeanu, Mihai Ungureanu, Mihai Dinu Gheorghiu... felul cum combăteam noi comunismul, bînd la "Unirea,", cîntînd, în plină noapte, pe Ștefan cel Mare... că apoi a devenit și Sfînt... urlînd, de se speria mama lu
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
pentru o așa-zisă "crimă de uneltire contra ordinei sociale". Dar până atunci, mai exact, până spre sfârșitul războiului, tânărul Dinu Pillat s-a bucurat de o viață ce s-a desfășurat calm, sub semnul dragostei, al unei naturi aproape idilice, dedicându-se în exclusivitate studiului și mai cu seamă literaturii. Corespondența cu viitoarea lui soție Cornelia (Nelli) Pillat, publicată recent într-un volum extrem de valoros (Biruința unei iubiri) de către fiica lor, poeta Monica Pillat, ne oferă din belșug datele profilului
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
acesta se vede și din secreta simpatie, chiar complicitate afectivă a lui Caragiale față de tipurile și moravurile pe care le-a zugrăvit. Desigur, anii berlinezi au fost faști pentru Caragiale, aducându-i plăcerile confortului și civilizației. Un tablou mai puțin idilic asupra lor schițează fiul mai mare al scriitorului Mateiu Caragiale. Mateiu considera sejurul berlinez o nebunie mai mult a tatălui său. Să fi avut oare dreptate? *) Fragmentele păstrate din comedia Titircă Sotirescu & C-ia au apărut împreună cu două poezii și
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
la Alteță Regală, al lui Thomas Mann. Și acolo e vorba de o țară mică, în prag de modernizare, fără industrie, dar cu păduri multe și cu un popor de țărani, mai degrabă primitivi, dar cu avantajul de a fi idilici și de a-și iubi conducătorii în care văd întruparea celor mai înalte virtuți ale neamului, și acolo regii sînt de națiune germană, trăind în calm edwardian, bruiat doar de bîrfa curții și de zgomotele istoriei. Și la Gabriel Badea-Păun
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13589_a_14914]
-
Petre Stoica Poem idilic Este o seară identică serii de ieri identică tuturor serilor din orășelul care ziua dansează ca o balerină cu un singur picior este o seară cu iz de untură râncedă îndărătul perdelelor îndărătul cuvintelor idealurile se contopesc cu fluidul televi
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
psihologică, dar reprezintă și o nevoie pragmatică, având la bază exigența contractului de lectură dintre publicul, care are un anumit orizont de așteptare și ziarul sau revista care au nevoie de cititori pentru a supraviețui. Publicistica interbelică promovează imaginea femeii idilice prin reviste adresate în primul rând publicului feminin, și nu numai. Din păcate, multe asemenea reviste sunt puțin cunoscute, cu toate că reprezintă o sursă de inspirație complexă pentru ceea ce a reprezentat femininul acelei perioade. O astfel de revistă este Domnița, publicațiune
Femeia idilică din interbelic by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13721_a_15046]
-
a nu fi descoperite în timpul regimului comunist, dublate însă de comentarii și precizări adăugate în anii din urmă. E interesantă această întretăiere de voci și de priviri asupra aceluiași fapt. Tonul rememorării e dominat de un subiectivism nostalgic, amintirea devine idilică atunci cînd e vorba de copilăria petrecută într-un sat patriarhal înconjurat de dealuri cu vii din vechiul județ Rîmnicul Sărat, amară atunci cînd rememorează coșmarul anilor cincizeci și persecuțiile îndurate de familia trecută în rîndul chiaburilor, plină însă de
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]
-
mots reflectă farmecul discret de belle époque și de stațiune modenă gen Baden Baden, Marienbad și au strălucirea ușor melancolică de alb a cîtorva din filmele lui Mihalkov. E o liniște și o atmosferă care introduc episoadele flirturilor adolescentine. Tabloul idilic este sfărîmat de apariția în pas de defilare pe Podul Minciunilor din Sibiu, orașul în care s-a filmat cel mai mult, a unui grup de legionari. Este momentul în care în film apare antiteza, regizorul urmărind scrupulos demonstrația, fără
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
regăsesc în această anti-operă scrisă după o piesă de teatru de Michel de Ghelderode și "parașutată" pe scenă parcă din benzile desenate exagerat colorate, în care pe post de Superman apare însăși moartea, personificată în figura sinistrului demagog Nekrotzar. ,mistic, idilic, nostalgic, funebru, izbăvit, agitat, ironic, erotic, emoționat, umoristic, ipocrit, rece, indiferent, triumfal, patetic, tâmpit, isteric, supersentimental, înfricoșat, înflăcărat, exaltat, neliniștitor, nestăpânit, împopoțonat, malițios" György Ligeti III Einstein a spus o dată despre un vestit coleg fizician: "Pauli ăsta are o minte
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
Oamenii politici nu înțeleg complexitatea demograficului" - se preocupă de acelasi declin al populației, pe baza unui riguros "limbaj al cifrelor". Printre altele aflăm cum, contrar unor ambiții morometiene, multi dintre orășenii de azi migrează la sate, nu pentru a admira idilica plecare a cocorilor toamnă, ci pur și simplu pentru a-și asigura un nivel minim de subzistență. Am lăsat intenționat la urmă articolul median al Cristinei Brădățan, întrucat îmi pare că el sintetizează ceea ce, pe diverse căi, acut, întreaga revista
Strict confidential by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17582_a_18907]
-
ce m-a/ întruchipat/ cu brațe de ape/ plete de păduri/ culmi cu afine/ de miere neagră”. Spinarea părintească a Carpaților sau munții blânzi ai Bucovinei sunt asociați imaginilor din peregrinările ei. Un portret al orașului Cernăuți mai păstrează tușele idilice din perioada cosmopolitismului austriac: „Oraș al păcii pe coline/străjuit de păduri de fag// Sălcii de-a lungul Prutului/ plute și înotători// Risipă de primăvară - liliacul/ În jurul felinarelor/ cărăbușii de mai își dansează/ moartea// Patru limbi vorbesc oamenii/ patru limbi
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]