1,179 matches
-
exclude natura.294 În ultima sa parte, afirmația pare discutabilă, dacă invocăm un sonet ca Afară-i toamnă... sau întreaga lirică bacoviană, în care natura devine factor consubstanțial al angoaselor poetului. Judicioasă rămâne observația dispariției treptate a erosului de tip idilic, în consonanță cu natura, explicația constând, credem noi, nu doar în deplina maturizare artistică a lui Eminescu, ci și despărțirii ireversibile de Mamă. Măcar descrierile de natură devin din ce în ce mai rare după 1876. însă tot după această dată, apar din ce în ce mai des
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
1947 Pasolini s-a înscris în Partidul Comunist Italian, nu fără să fi defășurat o activitate de militant, parțial reflectată în versurile funebre și baroce din "L'usignolo della chiesa cattolica" (1958) sau în romanul "Sognando una cosa" (1962), o idilică evocare a luptelor țăranilor friulani (mama autorului având această obârșie). Tot din acești ani sunt povestirile autobiografice "Acte impure" și "Amado mio", editate postum (1982). În 1949, acuzat de corupere de minori, Pasolini este dat afară din învățământ și expulzat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
scriitorilor care doreau să beneficieze de o mediere între propria creație și tradiția literară. Din acestă fac parte Arturo Graf, Massimo Bontempelli, Salvatore Di Giacomo, care a preluat atmosferă amară și melancolica a amintirii, Umberto Saba care a împrumutat filonul idilic, patriarhal și Camillo Sbarbaro care și-a bazat pe un fond leopardian concepția despre solitudine, alienare și indiferență 57. Hartă pătrunderii influentelor leopardiene în secolul trecut realizată de Lonardi ar putea fi întregita prin menționarea operelor sau curentelor literare aflate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în funcție de prezență în operele lor a unor caracteristici punctuale care, privite în ansamblu, pot oferi tabloul fenomenologic al întregului curent. Analistul informează că există o categorie de poeți care, chiar cu riscul de a se lasă fermecați de o lume idilica, fantastică, muzicală, cufundata în amintire sau în îndepărtatul trecut al originilor, folosesc puterea evocatoare a cuvântului pentru a recupera anumite dimensiuni ale sentimentului, ale simțirii, sau ale cantului. În acest grup de scriitori aflați sub semnul dinamicii de sorginte leopardiană
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
remarcam cu surprindere inexistența termenului prezent în proza antumă, cu accent pe aventura timpului, în care s-au angajat Dan-Dionis și Maria. Așa cum [Archaeus] trădează o predilecție pentru reminiscență, nuvela Cezara pare că nu vrea să pună în lumină componenta idilică a subiectului, ci pe aceea artistică. Urmărind frecvența absolută, ajungem la unitățile lexicale cu numărul cel mai mare de ocurențe: portret (16)-pictor (12)/pictură (2)-sculpta (3)/sculptat (2)/sculptor (1)/sculptură (2)-schiță (7)-statuă (5). Opera literară
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
are despre Maria. Printr-un recurs la intratextu alitatea transprozastică generată prin cores pondență (orientată "pe orizontală"), invocăm dialogul protagoniștilor poveștii de iubire din Cezara, fragment în care se evidențiază faptul că accesibilitatea drumului către iubită nu sti mulează pornirile idilice din partea lui Ieronim: "Simt o adorare în inima mea pentru tine care poate ar deveni amor...dacă...ei bine, dacă nu m-ai iubi tu pe mine" (Eminescu : 2011, II, 81). Legat de apelative, este ușor de sesizat diferența cvasi-generalizată
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
am avansat ideea în virtutea căreia incipitul ar cuprinde formularea ipotezei, pentru demonstrația amplă dezvoltată epic, pentru ca în final să fie exprimată concluzia, excipit cu indice al entropiei ridicat. Cercetătorul nivelului de acțiune a influenței schopenhaueriene în opera eminesciană percepe deznodământul idilic. Considerăm că rezolvarea poveștii de iubire consumate în dimensiune telurică ocupă un plan secund, umbrită fiind de închiderea "ramei" din finalului nuvelei. Abordarea relațională a textelor eminesciene pe care o reclamă atenția la intratext ne-a învățat că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
regăsesc sinele în acest patetism sexual, construind o armonie psihologică, greu de atins în condiții diferite. Totuși, și aici viața pare să anihileze imaginarul (metafora din titlu, "castele de carton", este un argument în această direcție), intrînd brutal în universul idilic al protagoniștilor. Volens-nolens, drumurile lor se despart, separarea devenind un indiciu al distrugerii proaspăt cîști gatei identități. Nici o altă alegere nu e posibilă, dragostea funcționînd doar în cadrul triunghiului (o relație indepen dentă a lui Jose cu oricare dintre băieți rămîne
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Vadim Tudor, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Dumitru Popescu etc.. Temele și motivele abordate sunt subordonate acelorași clișee de expresie, putând spune, astfel, că avem de-a face cu o falsă literatură, cu victorii intens popularizate, o literatură îndoctrinată, idilică și festivă. Literatura subversivă reprezintă o deviație de la linia oficială, deviația aceasta fiind mascată, însă, în metafore și parabole, cu un fel de protest abia schițat, o dizidență, pe jumătate sau pe sfert, atât cât permitea cenzura. Dintre reprezentanți, îi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
văzută, în permanență, ca salt din contingent spre contemplare a unui eveniment cu aură de destin și fatidic, fascinație speculară a nașterii și circumscrierii de sine a eului prin raportarea la alteritate"43 reprezintă pentru neomoderniști o resurecție a modelului idilic modern, deoarece, se știe, "epoca modernă a pus în centrul ei, ca echivalență a eului, Ego affectus est, răsturnare de perspectivă evidentă, dacă ne gândim la îndelungata tradiție raționalistă, în definirea esenței umane, cu atâtea consecințe pentru științele antropologcie"44
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prezentul, care alternează succesiv, marcând două timpuri biografice: copilăria și maturitatea. Constituind, totodată, un alt fel de intertextualitate, verbele, marcând acțiuni dinamice, surprinse în plină desfășurare, devin ele însele ferestre sau metafore ale celor două cadre. Trimitere la un spațiu idilic, promovat de moderniști, împletit cu un spațiu citadin, banal, dezvoltat de postmoderniști, autoarea își alege un cadru natural dominat de ploi, pentru manifestarea bucuriei de a trăi. Ploaia devine metaforă particulară a universului Anei Blandiana, care capătă conotații distincte tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lipsită de retorism voindu-se de amplitudine cosmică (...) însetată de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin propagarea stării idilice a trecutului capătă valențe tragice. Distincția dintre trecutul idilic și realitatea degradantă a societății prezente apare transpusă în "metafora arcului de vișin, care capătă două conotații distincte. În prima parte este simbolul unei trăiri plenare, al unei vârste ce își
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin propagarea stării idilice a trecutului capătă valențe tragice. Distincția dintre trecutul idilic și realitatea degradantă a societății prezente apare transpusă în "metafora arcului de vișin, care capătă două conotații distincte. În prima parte este simbolul unei trăiri plenare, al unei vârste ce își ține în mâini, cu putere, destinul, pentru ca în ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
instrumentul, nu este decât o fugă pe un drum nebătătorit, cu numeroase bifurcații, cu numeroase poteci, fiecare ducând spre nicăieri. Totuși, în poezia tinereții această căutare este estompată, poeta neavând nevoie să mărturisească "ceea ce reușește să nu trăiască", pentru că, în cadrul idilic al vârstei începuturilor, fericirea este pretutindeni, ea manifestându-se nelimitat în viața omului. De aceea, venind să nege într-un fel faptul că "numai ceea ce nu există în planul vieții se realizează în planul artei", nu exclude rolul salvator pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acest poem scris în notă blagiană. Originalitatea transpare, însă, din modul în care autoarea reconstruiește trecutul privit ca formă individuală a tradiției universale din prisma prezentului. Promovând ludicul prin intermediul versurilor scurte ("Luna turna pe luciul ei/ Ulei".), care întrerup brusc idilicul ("Apa era fără sfârșit rotundă") cu accente nocturne ("Din apă, ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme somnoroase și suave".), pentru crearea unei atmosfere de joc, de voie-bună, specifice celei din Întâmplări din grădina mea. În aceeași notă sunt și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
iubirii. Dialogul cu celălalt, devenit monolog prin lipsa răspunsului, capătă conotații onirice. Repetiția semiadverbului mai, plasată în numeroase interogații retorice, capătă un puternic efect stilistic, iar încercarea femininului de a reface cuplul, precum și de a tămădui răni, devine sisifică. Spațiul idilic este reconstruit dintr-o perspectivă nouă, aproape sumbră, în care elemente romantice semnificative iau o întorsătură de 180 de grade devenind segmente ale terorii și ale morții. Sângele se preschimbă în cerneală, pământul ca element fertil, în noroi vânăt, câmpiile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
alta, după cum permiteau sau dictau documentele de partid. Avem de-a face cu o falsă literatură, cu victorii intens popularizate, de la Mitre Cocor al lui Mihail Sadoveanu, la Dragostea și revoluția de Dinu Săraru, o literatură îndoctrinată, plină de clișee, idilică, festivă. 2. A doua dintre ele, literatura subversivă, și-a putut perfecționa strategiile estetice numai după 1965. Este o creație a epocii Ceaușescu. Ea reprezintă o deviație de la linia oficială, deviație mascată în metafore și parabole, un fel de protest
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de foaie și vorbesc liber, înțelegând că examenul nu e o chestiune de supraviețuire: vreau să o impresionez pe doamna profesoară. Fie am reușit, fie e indulgentă, pentru că îmi acordă nota 10. Subliniez că nu mă aflu sub efectul evocării idilice a perioadei studenției. Anul I, cursul de Literatura română veche, amfiteatru III 11. Pare că spiritul oratoric atenian a reînviat în sala de curs: doamna profesoara vorbește liber, în timp ce caută cu privirea în sală, întreținând o tensiune emoțională, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vrea să meargă la McDonald’s după ce s-a uitat la televizor? Impactul mărcilor asupra copilului Reclamele pentru marile rețele de fast-food-uri apar frecvent la televizor sau în reviste. Adesea clipurile prezintă o familie care ia masa într-un decor idilic de fast-food ideal cu jocuri și meniuri amuzante. Care este impactul unor astfel de reclame asupra copiilor. Un experiment l-a evaluat. Medicul Thomas Robinson de la Universitatea Stanford, California, a dat să guste unor copii cu vârste cuprinse între 3
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
migală narativă: nici un element nu este lăsat la voia hazardului. Paradisul pastoral se compune din fotografii, decupate ca de pe banda de celuloid, ale oilor și ale copiilor (simboluri transparente ale inocenței, dar și ale fragilității). Agripina pregătește prânzul în atmosfera idilică a unei naturi temporar îngăduitoare, iar naratorul, deși nerenunțând la omnisciență, nu ezită să împrumute limitata ei perpectivă vizuală, accentuând astfel impresia cinematică a scenei: "Agripina vedea, prin ușa deschisă, câteva căsuțe de bârne, ceva din ograda lui moș Dănilă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sunt în vârstă, fie pentru că sunt suferinzi ori șomeri au și statutele excluziunii sociale de la educație-reconversie profesională-loc de muncă, asigurarea de sănătate, împrumuturi și alte servicii financiar-bancare, care fac din oameni "cetățeni", și nu delicvenți, boschetari și "oameni ai străzii". Idilica "omogenitate socială" de altădată, este înlocuită de gravele relații cu bani-putere apărute în deceniile tranziției "de la autoritarism la democrație și drepturile omului". Iar "întregul" merge și el prost. Accentuarea inflexibilității noilor "nababi" (de la miniștri și înalți funcționari publici la șefii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lasă să întrevadă o sensibilitate prerafaelită, poate cel mai bine marcată de pictura lui Burne-Jones, fără a fi străină și de alte repere valorizate simbolist precum decorativismul bizantin sau simbolismul hodlerian; Artur Verona iese din sfera unui impresionism delicat colorat idilic spre un simbolism difuz, iar Nicolae Vermont descoperă senzualismul decadent al Jugendstilului în portretele de țigănci și resimte și influența lui Franz von Stück în tablourile care o au ca subiect pe Salomeea. Eclectismul declarat al Tinerimii artistice nu diferă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pregătitoare, tabloul Peisaj de munte, nu relevă un caracter simbolist. Tot pierdut este și panoul decorativ realizat pentru casa inginerului P. Stăuceanu. Un alt panou decorativ, Întoarcere de la câmp (aflat la Muzeul Național de Artă al României), relevă un caracter idilic, nu lipsit de o poezie a verii. Mai aproape de "stilul 1900" sunt cele două panouri decorative realizate pentru Palatul Republicii, în 1938, "naturi moarte cu flori și cărți pe un fundal marin"175, ecou recuperabil, crede Sanda Agalidi, dintr-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lină și parfumată"206. Dacă interesul lui Alexandru Bogdan-Pitești este mediat estetic de arta lui Grigorescu și a lui Luchian, în schimb, interesul lui L. Bachelin pentru folclorul românesc pe care-l studiază cu o acribie de etnolog, depășește cadrul idilic. Criticul interesat de dimensiunea identitară a artei românești publică în 1903 o carte intitulată, Esquisses Roumaines. Littérature, Folklore et Art, unde propune o serie de direcții pentru evoluția artei românești moderne având ca sursă privilegiată folclorul, tradițiile populare. Agenda înființării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensibilității simboliste, există în pictura sa o dimensiune idealistă care corespunde chemării simboliste, invocă o transcendență, un mister. De asemenea, este sesizabil un interes evident arătat dimensiunii sociale și mai ales lumii țărănești, dar Verona rămâne cantonat într-o viziune idilică, calofilă, a unui rusticism sesizat estetic în dimensiunea sa pitorească atunci când nu se adâncește în direcția unui simbolism interesat de misterios, de vag, de absolut. Mai degrabă, ponderea elementului simbolist înclină balanța către o accepție filozofică-spiritualizată a acestei picturi. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]