1,090 matches
-
bizantină laolaltă. Căci dacă nu vom învăța nimic din elanurile nemăsurate ale națiunilor mari, atunci nu ne mai rămâne decât să ne îngropăm sufletul între zidurile afumate ale bisericilor noastre și să ne stingem în suspine la picioarele acelor sfinți idioți, car au ținut acestui popor de urât toată vremea trecutului său deșert. Nenorocirea noastră ține de condiția de viață a popoarelor agrare. Ritmul lor lent ar fi o fericire, dacă n-ar exista evoluția încordată a țărilor industriale. De o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zic eu. - Ce am? răspunse Toma. O! dacă - ai cunoaște tu cât de puțin sufletul meu acesta, te-ai înfiora - nu știi, nu-ți poți imagina cât e de pustiu, cât e de deșert în el, e întocmai ca gândirea idioată și stearpă a unui om a cărui urechi sunt surde ca lutul, a cărui gură e mută ca pământul, a cărui ochi sunt orbi ca piatra. Nu mai simt nimic, și când mai pot stoarce o lacrimă din ochii miei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sub zdrențele lui râde un rege sceptic și crud ca Satana. Nu mai puteam vorbi cu el. Îl întrebai numai într-o zi despre împregiurările acelei familii. - Mizerie, zise el, mizerie, soartea sufletelor mari, sufletelor de îngeri... pe când cei mari, idioți în mărirea lor, se primblă în trăsuri aurite. O! acești mari! n-ar putea ei să încurageze, să susție pe acel bătrân poet ce-și hrănește viața cu visuri, ce moare de foame cu tot geniul său, care e silit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o oră-ntreagă-n soare și că ochii mei, orbiți de lumina lui caldă, nu mai puteau distinge nimică, ci un caos vânăt - roșu părea că pirotește și mă-nvîrtește mereu, până ce mă trezeam căzut pe iarba câmpului. Eram tâmpit, absurd, idiot. Astfel stam adese înmormîntat în iarba mirositoare, albaștri și mici fluturi de vară roiau prin flori, un soare cald îmi ardea drept în creștet, totul era frumos cum îs frumoase zilele de var... eu singur numai nu cugetam nimica. Zile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
melancolic prin atmosfera cea dulce a serei. Revoluțiunea ardea în câmpia Transilvaniei, dar mie ce-mi păsa de toate. Pentru realitate eu eram omorât... Nepăsare leneșă, lene de-a cugeta, lene de-a simți, abrutizarea cea mai adâncă și mai idioată, iată ce făcuse din mine amorul unei femei. Însuși numele ei, Poesis, nu putea să escite neci un simțământ în mine. Era ceva ce murise de mult pentru mine ce-o uitasem de mult - lucru de care îmi era greu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de umbra unui zid, căci îmi pare un uriaș de piatră ce-și ridică pumnii ca să mă zdrobească. Gândesc să-mi împletesc din razele lunei un lanț ca să mă spânzur de el și să mor. Gândesc să-mi izbesc fruntea idioată de pietrele negre și patrate ale murilor ca să-mi sparg țasta, să umplu pietrișul umed cu sângerații mei creieri. Adeseori mă prind pe mine însumi asupra acestor cugetări, mă, prind de piept, mă zgudui, mă-ntreb: "Ce vrei să faci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
d. e.: Lumea Destin L. SCHUBERTL. SCHUBERT Compozitor de geniu muritor de foame în Viena L. BURGHARDTL. BURGHARDT poet de geniu muritor de foame în Berlin M-me... M-me... Poetă de geniu Cerșitoare în Paris TORQUATO TASSO TORQUATO TASSO Epic de geniu Idiot etc. etc. etc. și așa în infinit. Mașinele din tipografia d-nei Lumi sunt eterne; ele se numesc și legi; combinațiunile curioase a d-lui culegător Destin sunt asemenea curioase; ele se numesc: împregiurări. Gurei lumei jurnaliștii i-a dat încă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să fiu tată! Pardon! Corcitură, urmează să fim tați! Pentru asta ai venit? Deci ții la copil? Oh te rog! Să țin la un copil care nu este al meu în toate sensurile? Drept cine mă iei? Mă crezi cumva idiot? Ștefan! Este carne din carnea ta! Îngeraș, mă faci să răd! Copilul a fost intenția ta. ...și a Cristinei. A Cristinei cu mine Ștefan nu cu tine Gavriel! Nu înțelegi? Totul s-a încheiat! Gata! Ai milă! Gavriel, Gavriel. Ți-
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
cu el ? — Ca să fac ce ? Sunt profesoară de biologie. Uită-te la mine, cu unghii de doi metri, cu părul verde, nici fată în casă nu m-ar primi cineva. Și pe urmă, nu așa se face... Știi, clipa aia idioată când bărbatul se ridică de lângă tine, brusc, ca înțepat în fund... tocmai când ai vrea să-l mai ții în brațe. Și, ca și cum și-ar fi amintit că locul lui nu-i acolo, începe să-și caute hainele. Cel mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a face o vizită arhitectului, în scopul de a-i comunica informații importante relative la Pica. Ioanide îl primi. Hangerliu era tot așa de familiar și neglijent, cu o vizibilă retenție. Astfel, nu emise niciodată în cursul întrevederii râsul său idiot, nu se plimbă prin odaie cu mâinile în buzunare, stătu numai foarte desfășurat pe fotoliu, totuși nu până la prăbușire, evitând a-și expune tălpile, afară de asta, deși răsturnat pe spate, adoptă o încovoiere a șirii spinării ca sub imperiul unui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Petru Culianu vorbește de trei cicluri fantastice: „ciclul indian” (sau „ciclul eroului”) Nopți la Serampore, Secretul doctorului Honigberger, Șarpele, unde există „un specialist al sacrului” (/254). Ciclul „idiotului” (La țigănci, Pe strada Mântuleasa etc.), „În care specialistul e Înlocuit de „idiot”, de cineva sărac cu duhul” (/254). Putem spune că Eliade alege voit indivizi simpli (Gavrilescu, Iancu Gore) pentru a releva În ei o realitate spirituală profundă. Ei sunt, după Eugen Simion, „caii răpciugoși În care se ascunde sufletul nobil al
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
care lămurește că mișcarea și purtătorul de sens trebuie uciși. HASI: Ai venit la mine ca un animal prost, și eu sunt una din acelea care știu că proviziile pe lumea asta s-au terminat. Nu mai există decât oameni idioți care nu pot să aparțină decât unuia. Tu îmi aparții mie ca copiii pe care n-o să-i avem niciodată. Dar e, firește, normal ca cineva să-și dorească să devină tată, pentru că acel cineva vrea să măcelărească de pe lumea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
având la ei povești, o groază de povești excitante Și ei înșiși terminându-se în cele mai împuțite povești O să mă aducă acasă împotriva mea Nici un om nu vrea să scoată totul la iveală Putoarea mea, bătrânețea mea, sfârșitul meu idiot Există numai oamenii care nu există Și acum mă va înfuleca câinele. (furios) Tuuuu Tu ce pe tine nici o formă nu te-a găsit Tu poți să mă ai cu bucurie Numai Pe mine Nu am nevoie de tine Că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
printr-o podea putregăită. Dar rămân numai ocazii, abstruzități spirituale, prietenii ca și caraghioslâcuri. Deci cineva și-a pus ca exemplu o cocardă de încurajare peste creier pentru un prieten, și dintr-o dată asta e prelucrată de un ins total idiot. Asta este coeficientul de greșeli al nimicului. EL: Toate valorile la care ții putrezesc sub mâinile unuia. Ce-o să creadă publicul? Cum va putea fi gândit teritoriul unor gânduri? Impresii? Bănuiala lipsei de iubire? Supercivilizata absență a superhulpăvelii? Carne omenească
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
banii muzicali, nu-i așa? IMPRESARUL: Da, firește sigur desigur, că te ia pe burta lui rotundă plină de bani ca pe o gogoașă dulce, dar eu te văd la mine ca pe o prăjitură din făină, că ești prea idioată în mijlocul mijloacelor de iubire. COMPOZITORUL: Că idioții nu vor niciodată să se fută între ei și reciproc. Mereu se topesc toți handicapații către ceva mai sus pentru organele simțurilor lor, și sub brânza curgătoare se trezește apoi un lasă-mă-să-te-las general
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... COMPOZITORUL: Dați tâmpitului ceva de băut. Umpleți tâmpitul cu vin, cât poate să ducă... botul lui. PIANISTA: Tare fad e aici. Aici e total fad. Cheful meu de moarte iese afară cu plictiseala mea. COMPOZITORUL: Porci idioți, carnea de porc s-o cumperi ca îndopare de porci idioți. MECENA: Dar aici supraumanitatea d-voastră genială trebuie să facă un ocol și să se lase să intre în vechiul circuitul normal. PIANISTA: Lumina peisajului este respingătoare și voi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tâmpitul cu vin, cât poate să ducă... botul lui. PIANISTA: Tare fad e aici. Aici e total fad. Cheful meu de moarte iese afară cu plictiseala mea. COMPOZITORUL: Porci idioți, carnea de porc s-o cumperi ca îndopare de porci idioți. MECENA: Dar aici supraumanitatea d-voastră genială trebuie să facă un ocol și să se lase să intre în vechiul circuitul normal. PIANISTA: Lumina peisajului este respingătoare și voi chiar de nesuportat, peisajul. COMPOZITORUL (o sărută): Ne iubim, pentru că urâm
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe sine din același furaj de înfulecat Totul ca și deja aruncatul viitor zar Nu: Cădere PIANISTA: Da, suntem pierduți pentru tot și toate care nu știu că în sine sunt deja putrede. Chiar și eu îmi schimb vocea mea idioată (își preschimbă vocea): în unele zile mă gândesc că am voie să mă bucur, pentru că-mi pun în gând să gândesc. Dar abia mă ridic, și mă gândesc la mine, asta-i așa ca un concert, după ce s-a terminat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cuprinzătoare și totală Mariedl pentru noi toți. MAMA LUI MARIEDL: Da. O să fie cândva frumos, să fii ultimul pe moarte în mijlocul morții. TATA LUI MARIEDL: Doamne Dumnezeule, moartea. Ce-i mai bun din viață se uită în viața apucată și idioată. Se îmbrațisează toți fericiți și smiorcăiți. ȘAPTE Încăperea, însângerată. Mariedl și Tatăl sunt legați de bancheta patului cu fire croșetate, fratele lui Mariedl și mama sunt pe saltea. TATĂL LUI MARIEDL: Putrezește lipsa de viață în plăpânde rupturi din sine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
avea chef. Cine mă va sili s-o fac? Eu unul știu că am devenit om liber din ziua când și-a dat obștescul sfârșit acela care adeverise vorba din bătrâni cum că trebuie să te naști fie rege, fie idiot". Seneca își judecă personajul nedându-i nici o șansă de apărare; în plus, îi fixează limitele caracterologice din care acesta nu va găsi nici o posibilitate de evadare. Vedem deci "la lucru" o iscusită parodiere a stilului istoriografic, aluziile la măștile obiectivității
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
bocetele populare, intertexte din diverși poeți latini etc.), dar le adaugă un plus de culoare locală cultivând limbajul vorbit, colocvial, ale cărui mostre de înțelepciune proverbele ori calambururile ("O mână spală pe alta", " Trebuie să te naști ori rege, ori idiot", " Șoarecii ling pietrele de moară") nu lipsesc nici din textul unui autor altminteri deosebit de exigent. Se confirmă și "diagnosticul" pe care îl punea Bahtin, extrem de inspirat, specificității parodiei antice, înțelegând-o ca pe un dialog intercultural și intertextual, bazat pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
s-a mai dovedit încă odată (oare pentru a câta oară), că intelectualilor este cel mai ușor să le dai cu tifla și să le tai oricând macaroana, fiindcă ei cică gândesc, admit bătaia de joc de dragul unor principii idioate, despică firul de păr în patru și găsesc o scuză chiar și pentru cel care-i împilează, pe când dacă-i faci lui nea Gheorghe, sau lui nea Vasile o asemenea glumă, s-ar putea să te pomenești cu laba la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
întinse pe un scaun din apropiere, cu ochelarii agățați de nas gata-gata să-i cadă peste romanul deschis la întâmplare, începu să citească în gând, aproape silabisind: "Locotenentul Ghenea trânti cărțile... Turnă altă țuică și fredonă interminabilul cântec, monoton și idiot, care făcea ravagii în toată divizia... A fost odată un mic copilaș / Ce nu știa, / Ce nu știa a înota? / Dar după una două trei patru cinci șase șapte săptămâni, / A început / A început a daaa din mâini"... Da... A
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
celor din jur care nu-și dădeau seama că pe el nu-l durea nimic. Mai mult decât atât, căuta să-i consoleze pe cei din jur, când fredonând, când interpretând cu voce tare mereu unul și același cântec, tot atât de idiot și de monoton: "Găina e lumenită / Si la mizloc otlăvită of s-aoleu / Ionel când o gustă.../ Limba în gulă i se nclestă..." Sau poate momentul când surorile lui jucau coarda și cântau: Ardeleanca știu juca / Arde ardeleanca / Pâine știu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de eliberare din partea alienaților a cărora cuvântare și putere n'aveau nici aparența măcar a unui om lipsit de facultățile sale mentale; cercetând actele lor medicale în virtutea cărora au fost internați am constatat că unii sunt numai epileptici, alții numai idioți (sic). În vederea acestor acte m'am întrebat dacă Epilepticii, idioții, ipohondriacii pot legalminte fi deținuți?*. Pui întrebarea în deliberarea Dv. rugându-vă a da soluțiune acestei importante chestiuni"69. Importanța chestiunii de a ști cum stăm cu cei care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]