6,525 matches
-
nu-i era greu unui geambaș de actori precum Sică, să-i Îndoctrineze pro domo. Azi, În 2006, situația e cu totul alta ; și speța, oleacă mai dulce. Regizorul Andreev, care a montat recent Pădurea lui Ostrovski, pe scena Naționalului ieșean, declară, În Ziarul de Iași din 2 martie , că de un singur autor Îi e teamă, de Cehov. De ce? Fiindcă a văzut atît de mulți actori În piesele clasicului rus, Încît În capul său „vuiesc o mulțime de Cehovi . Fiecare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
menajerei muzicianului ! Suma se ridică la 1,5 milioane de euro pe an! Ptiu! Și-atîția creatori autentici, mor de foame! Unde-i logica? Viața e plină de bizarerii : dacă acum 30 de ani miar fi spus cineva că voi ajunge ieșean, i-aș fi rîs În nas (eram bucureștean, și pe-atunci, credeam că a fi capitalist e ceva ; azi, am altă părere!). Dacă acum 20 de ani mi-ar fi spus cineva că voi fi profesor universitar, aș fi zîmbit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lui Hamlet, sfîrșitul Ofeliei și al Dezdemonei, dispariția Heddei Gabler, moartea lui Treplev sau a Wendlei Bergman, nu ne pregă tesc...of ...exact?! Dodi Bălănescu povestește În cartea dedicată lui Miluță că directorul Emil Serghie Îi o bliga pe actorii ieșeni ca, Înainte de spectacol, să facă un tur al orașului, Îmbră cați elegant, și afișînd o prestanță acroșantă pentru virtualii spectatori. De asemenea, după spectacol, tot ei se opreau la o terasă și sorbeau, la fel de elegant, un coniac sau o bere
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Lăpușneanu din Iași, unei colege foarte serioase ! de catedră, că tre’ să existe un paranormal care ne guvernează, oricît am apela noi la rațiu ne! Îi reaminteam că trei oameni apropiați, lîngă care am În ceput viața mea În teatrele ieșene, s-au dus Într-un an, par că... chemați Dincolo, unul, de către celălalt!... Ca să mă Întîrească În convingeri, distinsa mea co legă mi-a vărsat oful ei : În casa În care stă - vis a vis de Spitalul Sf.Spiridon! - a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Barbu, și tocmai jurnalul lui Silvestru să șocheze prin...cumințenie? Nu-mi vine să cred... Căutînd printre fișe, căutare sisifică și deloc pe gustul celor din jurul meu, dau peste o cronică a lui V. Silvestru la un grup de spectacole ieșene. Marele teatrolog reproșa realizatorilor felul dubios de a alcătui distribuții, la modul „nepotul e mai bătrîn decît Don Pasquale, iar focoasa Norina le putea fi bunică amîndurora”... Mi-amintesc și eu un spectacol defect, (și) din punctul acesta de vedere
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu-i strică olecuță de parfum de epocă... Așadar, după ce sunt portretizați, cu migală de cercetător și dragoste de spectator Împătimit, Ion Sava, N.I.Popa, Manole Foca, Mihai Grosariu, Alfons Radvanschi ș.a., distinsa profesoară vorbește despre destinul meandrat al facultății ieșene de teatru, trece-n revistă cîte va cărți despre teatru, comentează spectacolele Naționa lului văzute-n aceste două decenii sau matineele teatrului Luceafărul. E, deci, fără Îndoială, un tur de forță al teatrologului și o utilă mărturie, documentată și obiectivă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
egală nevoie cei citați (m-a bucurat să mă re găsesc, nu o dată, printre dînșii!) și cei care , din cauza tinereții, nu au fost martori ai evenimentelor artistice evo cate. Am mai spus-o, autoarea cărții de față, inspirat intitulată Peisaj ieșean cu oameni de teatru și spectacole, are atu ul descendenței dintr-o familie de actori. De mică a trăit În culise, ori În sala de repetiții și simte altfel momen tul acela inefabil, magic și chinuitor / Îmbătător al arderii scenice
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
absența lor, textul demontat nu se mai reface în oglindă. Cu această corecție, critica analitică practicată de Antonio Patraș este una de vârf; iar un atú important al autorului îl constituie și cultura bine asimilată. Nu numai că tânărul autor ieșean se mișcă dezinvolt printre cărți, școli și curente modern-contemporane, dar el are și un background de studii clasice pe care, cu excepția Alexandrei Ciocârlie, nu-l prea văd reliefat în critica de astăzi. E tonifiant să vezi cum, recitind Minima moralia
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
voiam să vă vorbesc. Ezită și privi în jos. Nu știu dacă exprimarea mea, încă în formare, va fi suficient de clară pentru a mă face înțeleasă. Luana, relaxează-te! Nu ești la examen. Moldoveneasca ta dulce, rar întâlnită printre ieșenii care vor să pară de la București, e o încântare pentru urechile mele. Ea zâmbi. Cândva, Ștefan îi spusese cam același lucru. Bine. E vorba de un articol pe care l-am citit nu de mult. Am întrezărit, printre cuvintele înșirate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
citit tezele? Reacționaro!", a dat tare sonorul Leandru, să-l audă cei care făceau note informative la Securitate. Abia după '89, la coliva unui poet (Ioanid Romanescu), am aflat de la Fluturel: "Practic, nu mai aveai drept de semnătură în revistele ieșene". Practic ăsta mi-a sunat ca dracu'. Am bătut la tot felul de uși capitonate, fără să știu sesamul. Nu mi s-au deschis. M-am zbătut, am încercat să conving cu... argumente, dar n-am stîrnit decît un vîrtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
imagina pe bunicul patern, cu mustața lui ca un ghidon de bicicletă. Miha Marievici a venit din Serbia pe la sfîrșit de veac XIX, împreună cu fratele lui, Hristea, să deschidă magazin de muzică pe strada Lăpușneanu. Unul dintre cele patru magazine ieșene, dar cel mai mare și mai bine aprovizionat. Magazinul Conservatorului. Preluat, dacă-mi amintesc bine, de la un Grünberg sau Grimberg. Vindeau cît și ce puteau: piane noi și instrumente de alamă, viori de tot felul, note. Se cereau mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cînta și-n orchestra lui Tudorache Budală. Pînă să li se nască băieții, lui Miha, tatăl meu și lui Hristea, după zece ani, Iordan, frații Marievici interpretau, în propriul magazin, muzică de cameră. Sîcîiți de hîrîiala patefoanelor cu pîlnie, melomanii ieșeni coborau din trăsuri și intrau să asculte, la cei doi Marievici, Sonata în re major de Bach. Ca, după aceea, să ia o bere la "Luther". Tata, născut în 1899, avea s-o uluiască pe Carmen Sylva, la 6-7 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
uriaș. Suprarealist. A doua zi chiar, din devoțiune pentru orchestră, ne-a lăsat pe mama și pe mine la tante Liselle, a luat o mașină și fuga în Banat. Etta a traversat singură bulversările de după război. Victor Marievici cînta Kreutzer. Ieșenii dădeau concerte pentru amatorii de muzică simfonică ai comunei Făget. Turneele le sprijinea societatea Astra. Cîntau, cîntau, cîntau, ignorînd că totul se prăbușea. Programele concertelor bănățene le am: Kreutzer, Sonata în la de Franck, Kreutzer, Rapsodia a 2-a de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tata, o coardă a sufletului era în pian. Fidel n-a fost Iordan decît muzicii. Singură iubire constantă și continuă. Nu știu dacă reținea datele căsniciilor. Rememora cam așa: "După concert, am plecat pe front". Concertul era cel al Filarmonicii ieșene, din 9 octombrie '42, dirijat de Enescu. (Pe tata, Marele Stat Major îl lăsase la vatră; prin zbuciumul lui, Filarmonica Moldova obținuse mobilizare la locul de muncă; Iordan a avut parte de front, de cele două fronturi, de est și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile de violonist, cînta Ciocîrlia. "Poate-n struna lui Leonte Răutu, magicianul!" hohotea Iordan, aflat într-o dispoziție infernală. Tata a apucat reîntemeierea Conservatorului ieșean, dar invitația a venit cu poșta de-a doua zi. Ca un ultim scuipat pe speranțele lui, pe o viață de artist, trimis cotidian pe cruce în Epoca Marii Scîrbe. Sărbătorirea (25 de ani de activitate a Filarmonicii), din '67
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Unii beau vinul cu tona, Alții cu Tonitza". Nelipsitul trubadur se lua la întrecere cu tata, unul putînd să recite două-trei sute de versuri din Verlaine pe oră; celălalt, Păstorel, cel puțin cinci sute. Timpul avea, atunci, răbdare cu boema ieșeană. Tata se lăsa vizitat de imagini vechi. Moișă Zingher îi aștepta pe domnii artiști în prag: "Vă salut cu reșpect general", de unde și numele crîșmei: La reșpect general. Manaș Cantăr, din strada Lozonski, peste drum de seminarul Veniamin, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
s-au răzbunat crunt pentru "necooperare". Pînă și hulubul gras și înfoiat pe care-l hrănesc de ani buni, vreo cinșpe, cînd e turbat de dragoste huruie la geam ca nebunul, dară-mi-te mîndrele exemplare de bărbătuși din Jurassikul ieșean. Mmda. Și Magda U. și-a digerat cu discreție multele eșecuri. S-o luăm de la capăt. Nu anarhic, ci metodic. S-a oprit la adolescenta cu gleznele cutremurate de apa prea rece a lacului Dorobanț și citește cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la colocviul despre literatura detenției? Și cît de repede și-a însușit noua directivare: "N-am nici o neliniște de natură etnică. Națiunile intră în metastază". Funcții politice, da, a avut, dar le-a folosit ca să facă bine culturii, în special ieșene: "Am publicat în "Ora" poezii cu probleme, proză cu probleme, eseuri cu probleme". Ce mai! A speriat vestul cu problemele. Cînd mă anunțam cu vreun articol, la ședințele de plan (pe-atunci, "Eliberarea" fusese în '44, nu în '89), nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bășină mare, da' ești un pîrț". O face și-acuma Leandru. Scrie, adică, istoria, pînă la sfîrșitul ei. "Eu voi da sama de ale mele cîte scriu"? Un depășit, Miron Costin. Nu mai e în chestie. A fost singurul universitar ieșean care a omagiat-o pe Elena cea savantă. Și ce dacă? E suficient să aprindă "ruguri de iubire" pentru martirul Voiculescu și i se purifică trecutul. Că tot sîntem în anul Caragiale: "Amice, ești idiot" dacă n-ai memorie selectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o carte bună la îndemînă. În librăria mea, evitam cu precizie cărțile proaste. Însă, pînă s-o răsfoiești, de unde să știi de-i rea ori bună? Cîte volume tipărite la Timișoara, la Brașov, la Satu Mare, la Covasna ajung în librăriile ieșene? Clujul literar pare a fi pe alt continent. Capitala e o insulă. Mai aflu că editura Colosseum își publică în Hong Kong cărțile pentru elevi. Vom tipări întreaga Românie literară în Caraibe? Pe timpul Pauker făceai pușcărie nu numai dacă scriai ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
proiect ca Biblioteca Națională să fie transferată la Popești-Leordeni, o Gherlă a cărții. "Să prioritizăm computerul, cartea electronică", ne recomandă un purtător de cuvînt al tîmpeniei arțăgoase, branșat la Internet, dar debranșat de la bun simț. "Fii internaut sau dispari!" Pandantul ieșean? Scriitorii "revoluționari" n-au avut ce distruge decît biblioteca-donație Traian Chelariu, de la Casa cu Absidă, sediul Asociației. Au purificat-o, chipurile, de cărți marxiste, pînă a dispărut cu totul. Chit că Traian Chelariu numai comunist n-a fost: după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că vă învăț minte! Cu mare viteză, cară sacii într-o rîpă și acoperă totul cu frunze și pămînt. Cu un sac în spate se îndreaptă spre sat. Noaptea cară și restul sacilor, care apoi au luat drumul spre piețele ieșene. Le-am arătat eu, bandiților! După cîteva luni, povestea sătenilor pățania sa: Am călcat în... și mi-a purtat noroc. Oamenii rîd și fac fel de fel de asocieri. Ba mai mult, unii înfloresc puțin lucrurile. Eu am călcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lîngă mine. Merg apăsat și din cînd în cînd repet: "pentru 800 $, care nu-i aparțin de drept, profesoară, să se preteze la jigniri atît de nedrepte!" Poate este dusă cu sorcova, caut un motiv cu disperare. Învățat cu respectul ieșenilor, acum total dezinteresat, incidentul acesta mă frămînta excesiv de mult. Strada se sfîrșește și ies pe un cîmp mare cu iarbă verde. Respir adînc și privesc zona Păcurari, intrarea în Iași, cîmpii, case, clădiri pentru firme și bănuiesc eforul celor implicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe lună. Pentru exact aceeași treabă pe care a făcut-o la noi. Ce l-a reținut pe omul acesta la Iași? L-a reținut primarul, care aprecia la superlativ performanțele sale, l-a reținut lumea culturală, l-au reținut ieșenii care aveau nevoie de el și, nu în ultimul rînd, vocea pămîntului moldav. De o parte și de alta a Prutului. Tinică strălucește. Este tînăr, este deștept foc și are o mînă de aur. Din pasta mîzgoasă a malaxorului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
casa care se dărîma și era populată de șobolani, doar ca să fie aproape de spital. Prin eforturi personale a făcut-o locuibilă. Cu cîștigul dintr-o lună, în orice țară a UE sau SUA, ar fi putut-o cumpăra. Noi, noi ieșenii, cei care beneficiem de acest confort pe care ni-l oferă existența lui Tinică la Iași, ce oferim în schimb? Mii de oameni din Iași și din întreaga Moldovă trăiesc cu siguranța că: Dacă, Doamne ferește și păzește..., mă salvează Tinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]