1,031 matches
-
1923, când la Constantinopol s-a decis trecerea de la calendarul iulian la calendarul gregorian. Singurul opozant al schimbării, mitropolitul Visarion Puiu, s-a exilat în 1944 în Occident, murind la Paris. Cel mai cunoscut oponent al introducerii noului calendar era ieromonahul Glicherie Tănase. Acesta a fost nevoit să părăsească Mănăstirea Neamț - Schitul Pocrov și să construiască alte lăcașuri de cult pentru a putea sluji după calendarul vechi. Ulterior el a devenit primul mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi, în
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România () [Corola-website/Science/303385_a_304714]
-
vest nu se prăbușise încă. În 1682, la sfatul patriarhului Dosithei Notaras, Duca Vodă a instalat în clădirile complexului mănăstiresc o tiparniță cu litere grecești, adusă de la Veneția. Aici au lucrat călugări români cunoscători ai limbii grecești, în frunte cu ieromonahul Mitrofan, ajuns apoi episcop de Huși. Tiparnița a funcționat aici o scurtă perioadă, ultima lucrare tipărită aici datând din anul 1698, când tiparnița a fost mutată la Mănăstirea Sfântul Sava din Iași. Această tipografie era la acea vreme singura de
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
(n. 29 septembrie 1910, Vata de Sus, Hunedoara - d. 28 noiembrie 1989, Sinaia), părinte ieromonah, teolog și artist plastic (muralist) ortodox român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbătă de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate
Arsenie Boca () [Corola-website/Science/302966_a_304295]
-
în comitatul Hunedoara (pe vremea aceea în Austro-Ungaria). A urmat Liceul național ortodox „Avram Iancu” din Brad, Hunedoara, pe care l-a terminat ca șef de promoție în 1929. În același an, Zian Boca (cel care avea să devină Părintele ieromonah Arsenie Boca) se înscrie la Academia Teologica din Sibiu, pe care o absolvă în 1933. Primește - la recomandarea profesorului Nicolae Popoviciu - o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. În paralel
Arsenie Boca () [Corola-website/Science/302966_a_304295]
-
rânduiala slujbelor de la epoca respectivă, cu veșminte preoțești sobre, cu un limbaj arhaic, cu o preocupare față de mântuirea individuală; și ritul contemporan, ce rezultă din două reforme (prima în anii 1920, a doua din anii 1970), datorat mai cu seamă ieromonahului Gregory Dix, cu o rânduială a slujbelor după o structură teologică din primul mileniu, cu veșminte preoțești și ceremonii fastuoase, cu un limbaj modern, cu o preocupare față de mântuirea colectivă. Ritul din 1662 se bazează pe Common Prayer Book (Cartea
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
lucru cu transsubstanțierea.Jean Calvin crede doar într-o prezență spirituală, pe când celelalte curente protestante cred doar într-un simbolism. Pentru Bisericile dinaintea Reformei, precum și pentru Bisericile anglicană și suedeză, succesiunea apostolică e esențială pentru validitatea euharistiei. În anii 1945, ieromonahul Gregory Dix a scos la iveală aspecte noi despre euharistie, care vor influența toată teologia euharistică până în prezent. Acestea au fost publicate în «The Shape of the Liturgy». Gregory Dix remarcă faptul următor: Cele patru narări biblice ale cinei celei
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
de Liturgică, sub conducerea Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu. În acest timp a îndeplinit diferite funcții în cadrul Arhiepiscopiei București și diacon la Patriarhia Română. La 1 martie 1945 a fost transferat, la cererea sa, la centrul eparhial Iași. Este hirotonit ieromonah la 25 martie 1945 de către PS Valeriu Moglan Botoșăneanul, arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei. Este hirotesit arhimandrit în anul 1946. Între anii a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din Iași. La Iași, activează în calitate de preot slujitor (1945
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
de pe Musa Dagh în romanul lui Franz Werfel" (1940), "Khrimian Hayrik ca educator" (1944), "Liturghia armeană" și "Despre Patria noastră" (ambele în 1945). Este tuns în monahism în Grecia sub numele religios de Vazken în anul 1943, fiind hirotonit ca ieromonah armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet). După decesul arhiepiscopului Husik Zohrabian (23 octombrie 1942), Consiliul Eparhial al Eparhiei Armene îl numește, în ședința din noiembrie 1942 pe preotul Mampré Biberian în funcția de locțiitor de prelat al Eparhiei
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
episcopul Andrei Andreicuț. În 17 aprilie 1994 a făcut promisiunea monahală la mănăstirea Catedralei Încoronării din Alba Iulia și a primit atunci numele de Iosif, sub patronajul sfântului Iosif din Arimateea. Pentru trebuința școlilor teologice ale Episcopiei de Alba Iulia, ieromonahul Iosif a venit în Franța cu binecuvântarea episcopului Andrei în cursul verii anului 1994 pentru a pregăti o teză de doctorat la Institutul de Teologie Saint-Serge din Paris (1994-1998). Subiectul tezei sale este ""Misterul persoanei umane la Sfântul Simeon Noul
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
Iosif a plănuit să susțină teza la sfârșitul anului 1998. De la venirea sa în Franța, părintele Iosif a asigurat serviciul liturgic și duhovnicesc la Mănăstirea "Notre-Dame-de-Toute-Protection" de la Bussy-en-Othe, în Yvonne. La propunerea preoților și credincioșilor Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de la Paris, ieromonahul Iosif a acceptat să își prezinte candidatura la alegerile episcopale din noiembrie 1997. Concepția sa despre preoție și despre episcopat se bazează pe concepția vieții creștine ca dăruire de sine pentru Dumnezeu și pentru oameni prin dragoste pentru Hristos. În
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
(n. 5 noiembrie 1921, Grozești, județul Lăpușna, Basarabia) este un ieromonah român basarabean. Numele său de mirean a fost Mihail. l-a botezat pe Nicolae Steinhardt la data de 15 martie 1960, în timpul dețentiei acestora de autoritățile regimului comunist. A fost unul din cei 7 copii ai părinților săi: 3 băieți
Mina Dobzeu () [Corola-website/Science/303603_a_304932]
-
nu poate trece de la unul la altul». Citatul este folosit de protestanți pentru a justifica necredința lor față de succesiunea apostolică.” Acuzația de mai sus este nefondată, deoarece, așa cum dovedește un studiu dedicat versiunii Cornilescu, soluția de traducere folosită de fostul ieromonah se regăsește și în câteva versiuni ortodoxe ale Bibliei: Galaction 1938, NT sinodal 1951 și Biblia sinodală 1968. În realitate, Cornilescu a recurs la această soluție de traducere fiindcă ea fusese propusă deja de Louis Segond și de lexicograful american
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
preoților. În anul 1992, după o perioadă de 43 de ani în care a fost închisă, Mănăstirea Hâncu își reîncepe activitatea. La 10 septembrie 1992 s-a reînființat obștea monahală a Mănăstirii Hâncu. Duhovnic al Mănăstirii Hâncu a fost numit ieromonahul Petru (Musteață) actualmente fiind în sanul de Episcop. La 25 august 1992, cu binecuvântarea IPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și întregii Moldove tânăra Zinaida Cazacu depune jurămăntul monahal primind numele Parascheva în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva. Astfel ea devine prima
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
acestor groaznice evenimente, maicile au fost nevoite să părăsească schitul. La sfârșitul anilor 60 ai secolului XVIII nepotul lui Mihalcea - Lupul Hâncu, care pe timpul domniei lui Mihai Racoviță devenise unul din cei mai avuți boieri ai Moldovei, îl roagă pe ieromonahul Varlaam de la mănăstirea de călugări din Varzărești, să revigoreze viața monahală la schitul de pe proprietatea sa. Astfel, din 1757, documentele de arhivă ne atestă prezența în schit a mai multor viețuitori. Între anii 1870-1872 ieromonahul Varlaam împreună cu cîțiva monahi împodobesc
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
ai Moldovei, îl roagă pe ieromonahul Varlaam de la mănăstirea de călugări din Varzărești, să revigoreze viața monahală la schitul de pe proprietatea sa. Astfel, din 1757, documentele de arhivă ne atestă prezența în schit a mai multor viețuitori. Între anii 1870-1872 ieromonahul Varlaam împreună cu cîțiva monahi împodobesc împrejurimile schitului cu grădini și livezi, repară chiliile și schitul, iar cu sprijinul și aportul financiar al boierului Lupu Hâncu, aceștia mai construiesc încă o biserică. Din păcate, din această perioadă a existenței Mănăstirii, sînt
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
un tablou elocvent al acestei perioade. În anul 1784 starețul mănăstirii Egumenul Varlaam al II-lea construiește cîteva chilii pentru călugări și o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnul”. Între anii 1792-1802 funcția de stareț este preluată de ieromonahul Sava care era originar din Bulgaria. Deoarece s-a mărit numărul călugărilor, în acest timp, s-au mai construit încă niște chilii. În anul 1802 stareț a fost ales egumenul moldovean - Iezechil. El a reconstruit biserica de iarnă, care era
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
în 1821 Mitropolitul Gavriil îl numește pe arhimandritul Sinisie supraveghetor asupra mănăstirilor și schiturilor, cu sarcina să introducă în toate mănăstirile „viața de obște”. Ulterior el devine eclisiarhul Mitropoliei din Chișinău. În anul 1821 stareț al mănăstirii Hâncu este numit ieromonahul Arsenie. Ieromonahul Arsenie, moldovean de origine, născut într-o familie de preot, a absolvit seminarul din Cernăuți cunoscînd limbile rusă, germană, română și poloneză. Pe parcursul stăreției acesta ocupă funția de protopop al mănăstirilor din Basarabia. Din 1827 pînă 1830 stareț
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Mitropolitul Gavriil îl numește pe arhimandritul Sinisie supraveghetor asupra mănăstirilor și schiturilor, cu sarcina să introducă în toate mănăstirile „viața de obște”. Ulterior el devine eclisiarhul Mitropoliei din Chișinău. În anul 1821 stareț al mănăstirii Hâncu este numit ieromonahul Arsenie. Ieromonahul Arsenie, moldovean de origine, născut într-o familie de preot, a absolvit seminarul din Cernăuți cunoscînd limbile rusă, germană, română și poloneză. Pe parcursul stăreției acesta ocupă funția de protopop al mănăstirilor din Basarabia. Din 1827 pînă 1830 stareț al mănăstirii
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
ascultători (anul 1847). La 13 noiembrie 1848 stareț al Mănăstirii Hâncu este numit egumenul moldovean Nectarie care a condus mănăstirea pînă în 1851. În această perioadă crește și mai mult numărul călugărilor ajungînd la 38 de viețuitori: un egumen, 5 ieromonahi, 1 ierodiacon, 13 monahi și 19 ascultători. În perioada de conducere a starețului Nectarie, în anul 1849 un țăran răzeș pe nume Niță, care trăia în preajma mănăstirii a dăruit călugărilor o livadă. La 12 martie 1851 este numit stareț al
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
în anul 1851, în urma revizuirii bunurilor materiale, mănăstirea mai poseda în or. Chișinău o casă din piatră, cu 6 camere, pe str. Haralampie nr. 128, o bucătărie, și un beci. Pe 28 noiembrie 1856, stareț al Mănăstirii Hâncu este numit ieromonahul moldovean Venedict (Olaru). Înainte de a veni la cîrma mănăstirii, în anul 1851, el deasemenea a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău. În timpul stăreției lui mănăstirea număra în total 76 de viețuitori. Din gospodăria mănăstirii în anul acela făceau parte 60 de
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
al mănăstirii devine egumenul Gherasie, care a făcut studii la Seminarul Teologic din Chișinău. El este amintit în documente ca o personalitate severă și exigentă. În această perioadă, un mare proprietar, Alexandru Russo, dăruiește mănăstirii 65 desetine de pămînt, iar ieromonahul Paisie care, în lume, era dintr-o familie înstărită, a cumpărat pentru mănăstire 45 desetine de pămînt și trei clopote: unul mai mare - de 20 puduri și două mai mici de 5 și respectiv 3 puduri. În anul 1884 pe
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
1884 pe lîngă Mănăstirea Hâncu a fost creat un orfelinat și o școală pentru copii. În anii 1882-1904 toate mănăstirile afară de Hîrjăucă și Curchi erau administrate de doi protopopi de mănăstiri. Alt stareț, de origine rus, al mănăstirii a fost ieromonahul Anatolie. El s-a aflat la conducerea mănăstirii de la 11 septembrie 1894 pînă în 1896. De la 16 august 1896 pînă la 12 februarie 1903 stareț al mănăstirii a fost arhimandritul Leonid (Friptu). Originar din Moldova, a absolvit Seminarul Teologic din
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
pînă la 12 februarie 1903 stareț al mănăstirii a fost arhimandritul Leonid (Friptu). Originar din Moldova, a absolvit Seminarul Teologic din or. Chișinău, fiind o personalitate severă și responsabilă. La începutul sec XX la cîrma Mănăstirii Hâncu s-a aflat ieromonahul moldovean Erax. El a susținut și a continuat cu fidelitate principiile expuse de ieroshimonahul Dorotei care a alcătuit “Regulamentul” mănăstirii. La 12 februarie 1903, prin ordinul Dicasteriei, el este numit stareț al Mănăstirii Hâncu, fiind decorat cu medalia “ Împăratul Alexandru
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
hramul “Sfînta Cuvioasa Parascheva” s-au instalat 10 clopote: cel mai mare avea 120 puduri și respectiv: 64 puduri; 20 puduri; 8 puduri; 5 puduri; 5,30 puduri; 1,15 puduri și un clopot de 8,23 puduri. De asemenea, Ieromonahul Erax a zidit un arhondaric pentru oaspeți. Începînd cu 6 aprilie 1905 la conducerea mănăstirii a ajuns egumenul Ioachim. La 21 mai 1906 acesta este ridicat la treapta de arhimandrit și decorat cu ordinul “Împăratul Alexandru” clasa III. El a
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
mănăstirii a ajuns egumenul Ioachim. La 21 mai 1906 acesta este ridicat la treapta de arhimandrit și decorat cu ordinul “Împăratul Alexandru” clasa III. El a condus mănăstirea timp de 13 ani. Între anii 1906-1911, mănăstirea Hâncu este vestită, datorită ieromonahului Sava, care tămăduia sufletele multor creștini, și despre care se spune: "cu mare dăruire propăvăduia credincioșilor adevărata credință creștină". La anul 1918 aici se nevoiau: starețul arhimandritul Ioachim Ionașu, 8 ieromonahi, 5 ierodiaconi, 23 monahi și 37 frați. La acea
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]