7,468 matches
-
nici nu le putea reproșa prea multe, deoarece instalația de emisie-recepție tot în patul lui se afla, așa că a ales varianta de a-și vedea spășit de treabă... Fără îndoială era un învins, o victimă a unor prejudecăți: Iertare, Silvico! Iertare, copii! * * * Pensionat pe caz de boală, la nici cincizeci de ani, Ghiță Solovăstru, zis Ghițescu, se deplasa agale prin centrul urbei către și dinspre nicăieri, cu privirea ațintită spre înainte, și repeta la nesfârșit pentru sine și pentru trecători: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vrut să mă transferi de la Holda... Am auzit, și-a reluat fericitul mire firul sintezelor sale. N-am bătut-o nici o dată, doar de două ori am scuturat-o puțin ca pe pomul roditor... doar la prima i-am cerut iertare... Bine colega! Am înțeles... Cum stăm cu stâlpul casei? s-a interesat vorbitorul. Relativ bine... Încă n-am făcut pe mine... În rest... ca la 73 de ani trecuți... Când a fost ultima dată? Luna viitoare... Răspunsurile au adus bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu mă da la chesă, mami! Te log!... Mama, nu!... Eu am fost cuminte!... Cuminte ca plințesa din poveste, Mami!... Să vedem... Trebuie s-o rugăm pe bunica-bica. Poate ne salvează totuși, dar mai întâi va trebuie să-ți ceri iertare că ai rănit-o la suflet când i-ai spus că trebuie să moară mai repede. Daa?! Uite-na! Ialtă-mă, bunica-bica, că te-am țupălat! Si nu la chesă, bica! Nu chesă!... Ați mai vorbit și despre alte lucruri în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
copacii. Câteodată cântă copacii. Când cântă copacii eu (j' écoute). Ei îmi spun la ureche încotro bate vântul. Când cântă copacii (j' écoute) . Coaja lor e groasă, scorțoasă. Și o picătură de sânge îmi cade pe piele. Ei îmi cer iertare. Iar eu îi sărut, spunându-le că i-am iertat. Și o altă picătură mi se ia de pe mes lèvres. Iar ei își cer iertare iar și iar. Iar eu îmi înțep inima cu spinii unui trandafir, ca să le arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
e groasă, scorțoasă. Și o picătură de sânge îmi cade pe piele. Ei îmi cer iertare. Iar eu îi sărut, spunându-le că i-am iertat. Și o altă picătură mi se ia de pe mes lèvres. Iar ei își cer iertare iar și iar. Iar eu îmi înțep inima cu spinii unui trandafir, ca să le arăt că nu face nimic. Îl iubesc. Totuși imaginea în alb-negru mă bântuie. Nu e roșu, nu e albastru. Ce e ? Nu e nimic și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
strâns decât de obicei. Însă nu-și mișcă mâinile pe trupul meu, astfel încât îmbrățișarea noastră fu aceeași pe tot parcursul melodiei. Numai capetele noastre se atingeau, el înalt, blând și protector, eu mică și firavă. Însă nu știam dacă exista iertare. Când celălalt dans începu, el slăbi strânsoarea și mă privi o clipă. Ochii mei îi zâmbeau și îl priveau în același timp cu tristețe. Și el mă îmbrățișă din nou, mă strânse la piept și toată noaptea nu părăsisem nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lui era binevenită, nu-mi punea condiții, ci îmi oferea totul. Îmi oferise totul și înainte și nimic nu avea să se schimbe. Pur și simplu este și avea să fie. Un joc permanent, sentimente ce se nasc mereu, iubire, iertare, pericol, iubire. Fidelitatea era implicită, pentru că ne potriveam. Care e diferența dintre tipul ce noaptea, la lumina de fildeș a lunii, jucându-se grijuliu cu lama cuțitului, taie gâtul pisicii negre. Apoi zâmbește, conștient (așa e și tot farmecul) de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Găsești tu băieți pe cinste, nu ca el un chirurg amărât. Nu trebuie să-i minimalizăm meritele. Este cel mai bun chirurg. Toată lumea o știe. Dar nu despre aceasta este vorba. Nu mă așteptam să mă jignească. Și a cerut iertare, dar degeaba. Tu ai mai stat cu el la taclale? Nu, am fugit furioasă și el după mine; a luat și mașina să mă urmărească prin oraș, dar nu m-a găsit că m-am dus în parcul de copii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ne-am contopit nu ne-a fost a bună. Ați ajuns la sărutul adevărat? Nu, dar am fost înfiorați deopotrivă de iubire. Șiacum, ce să fac? Ce să fac? Trebuie s-o împac, dar cum? Mă duc să-i cer iertare. Nu! Lasă să se liniștească, fiindcă e decepționată. Te duci mâine, poimâine, îl sfătuiau logodnicii. Acum cum este tensionată, s-ar supăra și mai tare,te ar repezi și ai strica totul. Las-i să se liniștească. Atât de bine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nemți. Asta așa este, dar viața te poate schimba, mai ales că iubirea voastră a fost umbrită și de șicanele Georgetei. Las să facă ea primul pas spre împăcare. Dar tu ești vinovatul, îl acuză logodnicii. Eu mi-am cerut iertare când ea fugea pe scările spitalului. — Cât a fost de supărată, nici nu te-o fi luat în seamă. În ziua de Crăciun a nins frumos. Nu a fost chiar atât de frig. Natura a fost liniștită dar oamenii au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ce să mai vorbim acum. Crezi că pe mine nu m-a durut acea ieșire tâmpită a mea? Mi-am dat imediat seama că am greșit și îți amintești c-am alergat după tine, că te-am strigat cerându-ți iertare, dar tu te-ai ascuns. N-ai mai vrut să dai ochii cu mine. Venisem cu gânduri pașnice să-mi iau rămas bun de la tine, bucuroasă că plecam în Germania și tu mi-ai spulberat buna dispoziție. În loc să pornesc pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-i acopere, dar Matei intuindu-i pudoarea i o ia înainte nerezistând însă să nu-i mângâie peste mătasea fină a capotului. — Te rog uită tot, iartă-mă, hai să ne-mpăcăm, scumpa mea. Vreau să simt pe buzele tale iertarea. Cecilia îl îmbrățișează contopindu-și buzele cu ale lui într un îndelungat sărut. Deodată, se aud bătăi în ușă. Matei se ridică știind cine este, în timp ce Cecilia este surprinsă. —Aștepți pe cineva? Până să-i răspundă, pe ușă intră băiatul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la picioarele tale sau mai bine zis lângă mai marele Semilunei prăjindu-se la soare. —Ca soarele să n-o ardă o voi unge cu alifie protectoare adusă tocmai de la Istanbul, deschide cutia și îi unge spatele. Fie-mi cu iertare, se cuvin asemenea gesturi înjositoare pentru un sultan? Să-i facă această favoare unei roabe? Nu este o roabă de rând. Ea este floarea mândră a acestor meleaguri; de aceea sunt bucuros s-o am lângă mine, continuă s-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
servit imediat după ce s-au întors de la cununia religioasă, nu seara cum se obișnuia până atunci, rămânând timp suficient pentru petrecere. Imediat după miezul nopții, când totul era pe terminate, mirii s-au dus la nași la părinți cerându-le iertare pentru necazurile care eventual le-au produs, mulțumindu-le și lor pentru grija față de ei și au plecat cu autoturismul spre apartamentul ai căror proprietari erau amândoi așa cum prevedea contractul de vânzare cumpărare. Ajunși în fața ușii apartamentului, Matei a descuiat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
zona de climă temperat-oceanică, ploi scurte, dar năsprasnice, chiar atunci când te aștepți cel mai puțin, stricând, astfel, oamenilor ocupați, adică celor de ispravă, treburile, iar visătorilor, adică trântorilor, promenadele fără sfârșit. Aceasta este o situație generală, însă, și îmi cer iertare de la cititor dacă m-am înșelat cumva. Tot astfel, ei bine, mi s-a întâmplat și mie, căci, bătând la pas și fără țintă străzile orașului în care locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
De fapt, zi mi că ai și uitat deja! Nu păstra nimic din ce a fost, nu vreau deloc să faci asta, căci, oare, cei care zic că iartă, dar zic că nu uită, nu sunt numai niște mincinoși? Întrucât iertarea presupune uitarea, întotdeauna! Așa că, din suflet te rog, nu face și tu la fel, nu fi o mincinoasă, iartă-mă cu totul! Spune-mi că m-ai iertat! M-ai iertat? - Ei bine, Șerban, aici greșești. Ceea ce ai spus nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu face și tu la fel, nu fi o mincinoasă, iartă-mă cu totul! Spune-mi că m-ai iertat! M-ai iertat? - Ei bine, Șerban, aici greșești. Ceea ce ai spus nu-i în întregime adevărat, nu neapărat! De fapt, iertarea presupune să treci senin mai departe și, într-o primă fază, să te prefaci că ai dat uitării tot ce a fost. Mai pe urmă, dacă începi să bagi de 196 Rareș Tiron seamă că lucrurile merg din ce în ce mai bine, abia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deasupra. Strigătul cocoșilor pecetlui zorile. Atunci când, peste multă vreme, Amaterasu își trimise nepotul, pe Ninigi, Celestul Orezului, să aducă pacea în Japonia negrelor începuturi, ea îi înmână cele trei daruri: Sabia curajului, primită de la fratele vinovat, care își ceruse astfel iertare, Giuvaerul de jad, și el unealtă a marii ademeniri de sub arborele Sakaki, și Oglinda în care zeița se cunoscuse pe sine. Împărații Japoniei, descendenți din Cea-Care-Strălucește-pe-Cer, le păstrează cu sfințenie până astăzi, chezași ai sângelui divin. Prima parte SABIA La
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să spună, în forma lui de bază, negativă a verbului sumu, a liniști, a fi de ajuns, a se încheia, tocmai asta: lucrurile nu se încheie aici, nu se încheie niciodată, chiar dacă sau cu atât mai mult tu îmi acorzi iertarea. Am iubit atunci limba aceasta. Mi-o dăruia pe ea, într-o așteptare despre care puteam să-mi închipui că nu se va sfârși niciodată. Insula De-aș putea să le arăt unui cunoscător/ Această lună, aceste flori, această noapte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se ruga printre lacrimi Viorela, după ce gura i-a fost eliberată de frunze. -Nu este suficient. Oricărui copil pe care-l va cunoaște îi va povesti ce a pățit. În fiecare seară, când își spune rugăciunea obișnuită, să-și ceară iertare pentru acele răutăți înfăptuite și că nu mai vrea să fie o fetiță ticăloasă, ci una model pentru ceilalți copii. -Bine, așa voi face precum spune Tulpina neagră, zise silabisind Viorela. Atunci mesagerul a slobozit-o, adăugând: -Dacă purtarea ta
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care se țin de cuvânt. Dumnezeu să-ți îndrume pașii cât vei vedea cu ochii. De acum în colo această gospodărie s-o ocolești. -Mulțumesc frumos, gospodare, iar pentru necazul pe care vi l-a pricinuit fratele meu îmi cer iertare, este băiat bun dar mai face și câte o dandana, zise Dondică și a ieșit pe poartă cu inima strânsă pentru că nu știa nimic de Dondonel. S-a oprit lângă tufele de boz din fundul grădinii și a început din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
eram copil în familie cum făceau toți în acele vremuri, îndeosebi înainte de masă și înainte de a adormi. În cele mai multe cazuri, rugăciunile erau formule foarte precise, adresându-se lui "Dumnezeu". Erau cerințe de a fi auziți, ajutați, se cereau mila și iertarea. Dar erau și rugăciuni de mulțumire, laudă și glorie. În biserică rugăciunea era încă foarte legată de anumite rituri și formule, adaptată și cizelată în funcție de contextul liturgic. Când nu înțelegeam latina, cum se întâmpla când participam la liturghie înainte de Conciliul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pierdem din vedere binele aproapelui, care are nevoie de noi tocmai în viața de toate zilele. Asta înseamnă nu să-l dominăm, ci să căutăm, pe cât ne este cu putință, a-l sluji. Practicare binelui totdeauna, iar unde sunt necesare, iertarea și renunțarea. Precizez că este vorba despre o luptă continuă: așa a fost și pentru mine, de-a lungul vieții mele. Pentru Isus respectarea preceptelor de bază ale umanității este, altfel spus, evidentă. Respectarea poruncilor divine și pentru el înseamnă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vindecă, în luptele și suferința sa. De la Isus din Nazaret se poate învăța ceea ce lipsește societății actuale și numeroaselor sale persoane egoiste. Ne face plăcere totdeauna când avem posibilitatea să simțim singuri ce anume semnifică îngrijirea celorlalți și împărtășirea lor, iertarea și regretul, practicarea indulgenței și renunțarea, ajutorul oferit. În același timp, Isus unește iubirea pentru Dumnezeu și iubirea pentru ceilalți oameni într-o unitate indisolubilă. Iubirea pentru oameni devine criteriul devoțiunii și al comportamentului plăcut Domnului. Isus rezumă toate poruncile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în politică este valabil și pentru luptele de fiecare zi. Când un individ sau un grup de persoane își amintesc că un punct de vedere al legii nu trebuie să aibă valoare necondiționată și rigidă totdeauna, atunci fac posibilă pacea, iertarea și împăcarea. Astfel, un anumit litigiu în familie, între vecini, la locul de muncă, într-un oraș poate fi evitat de la început sau cel puțin aplanat pe parcurs, acolo unde, chiar într-un context juridic, s-a exercitat umanitatea concretă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]