863 matches
-
Domnul Isus Hristos și pe noi ne-a mântuit Domnul Isus Hristos 4. În această noapte sfântă, lângă staulul divin Să se-nchine cu credință vine tot ce e creștin De pe tot întinsul lumii, orice suflet credincios, Vine acum să-ngenuncheze lângă ieslea lui Hristos, Căci din marea lui iubire pentru noi s-a întrupat Spre-a aduce mântuire lumii ce zăcea-n păcat Și s-o scoată la lumina harului neprihănit Pe toți cei ce-n întuneric veacuri multe-au rătăcit. Împrejurul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
lui Hristos, Căci din marea lui iubire pentru noi s-a întrupat Spre-a aduce mântuire lumii ce zăcea-n păcat Și s-o scoată la lumina harului neprihănit Pe toți cei ce-n întuneric veacuri multe-au rătăcit. Împrejurul ieslei sfinte unde sta, copil, Isus, Inimile tuturora închinându-se supus, Îi aduc al mulțumirii și-al iubirii sfânt fior, Împreună toți unindu-și glasul și cântând în cor: Lângă ieslea minunată ne-adunăm, Lin colindul sfintei nașteri colindăm, Doarme Fiul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
toți cei ce-n întuneric veacuri multe-au rătăcit. Împrejurul ieslei sfinte unde sta, copil, Isus, Inimile tuturora închinându-se supus, Îi aduc al mulțumirii și-al iubirii sfânt fior, Împreună toți unindu-și glasul și cântând în cor: Lângă ieslea minunată ne-adunăm, Lin colindul sfintei nașteri colindăm, Doarme Fiul lâng-al Maicii sân duios, Soare dulce pare fața lui Hrisots. Doamne, Doamne, și noi ție ne-nchinăm, Lin colindul sfintei nașteri colindăm. Cântă îngerii Osana, imnul sfânt, Slavă ție-n
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
muri, strigând la cer, pe cruce?... Vine ziua (poezie populară) Vine ziua ce-amintește De Isus ce s-a născut. An de an ea ne-nnoiește De-un simț nou și-un gând curat. S-a născut el într-o iesle Și de vite încălzit, Negăsind un loc în cale, Nici de-un om n-a fost primit. Să-l avem în casa noastră Și în suflet să-l primim Ca să nu-l lăsăm afară, Ci cu el, noi, să trăim
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
simbolizează primele faze din viața pământească a Mântuitorului, iar așezarea steluței pe sfântul agneț Închipuie evenimentele legate de Nașterea lui Hristos sau - cum zice Nicolae Cabasila - ,, minunile săvârșite În acel trup, când era de curând născut și așezat Încă În iesle”. Acoperirea cinstitelor daruri simbolizează răstimpul vieții necunoscute a lui Hristos, Înainte de ieșirea Sa la propovăduire. Se poate pune Întrebarea: pentru ce În simbolismul proscomidiei, evenimentele din viața Mântuitorului se inversează, În așa fel Încât patimile și moartea premerg nașterii? Aceasta
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
ieșirea Sa la propovăduire. Se poate pune Întrebarea: pentru ce În simbolismul proscomidiei, evenimentele din viața Mântuitorului se inversează, În așa fel Încât patimile și moartea premerg nașterii? Aceasta, deoarece, anterior venirii lui Hristos În lume și nașterii Sale În ieslea din Betleem, profeții au profețit patimile și moartea Lui. Antifoanele de la Începutul Liturghiei sunt prevestire a ieșirii Mântuitorului la propovăduire. Ele Închipuie vremea de dinainte de Sfântul Ioan Botezătorul, când Hristos era În lume, dar Încă nu se făcuse cunoscut oamenilor
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
OM. Adică Sarmis/Mitra este Fiul Omului sau al Tatălui Ceresc! Fiindcă nu puteau scoate din capul populației imperiului roman, creștinismului arimin/ariminismul, grecii și romanii adepții iudeo-satanismului, au preluat și această imagine pretin-zînd că este nașterea născocitului Hristos în ieslea din Bethleem! Aceste adunături de lepre criminale strînse sub umbra blestematei numită Militia Cristi nu au suferit niciodată de rușine, cinste, bună cuviință sau adevăr! În secolul ll al erei noastre, sau poate chiar de la sfîrșitul celui precedent a circu-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cu rugăciune din inimă curată și să zicem cu psalmistul: „ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie”. Cu atât mai mult, cu cât întâlnim această recunoștință și la făpturile necuvântătoare: „Boul își recunoaște stăpânul și asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă recunoaște și poporul nu pricepe.”. Din viața Sf. Gherman cunoaștem, de asemenea, scena duioasă de recunoștință a unui leu căruia cuviosul părinte îi scosese o țepușă din laba piciorului. După moartea sfântului, animalul fioros
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
februarie, respectiv 22 martie 1852, sultanul a încercat să rezolve criza prin emiterea a două documente, în realitate contradictorii. Prin „Nota franceză” erau cedate latinilor două chei de la Biserica „Nașterii Domnului” din Bethleem și una de la peștera unde se afla ieslea Mântuitorului, în timp ce în „Firmanul grecesc” se arăta ca „nu este permisă alterarea stării de lucruri existente... cea mai mică pretenție în această privință nu va fi permisă și nici încurajată”. Câteva luni mai târziu, Constantinopolul dădea asigurări secrete Petersburgului că
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Înjurau fructifer un prun pipernicit de pe peron, pururi jefuit de poamele verzi, acre, nelăsate să crească, halite de pofticioși... Înjurau pe Lunaea (vacă mulsă de formidabila Profira), împingând-o în grajd, ea făcând fițe, nedorind să fie închisă, pusă la iesle... deși odată ajunsă acolo, începea să rumege lent, meditativ, fânul proaspăt... O înjurau, strecurând propuneri licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu strungăreață, scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
mereu de Betleem, de Nazaret, de Calvar; toate acestea sunt foarte îndepărtate! - Mă privesc nedumeriți și atunci reiau: Hei bine! Se spune că trecutul conduce spre prezent, dar deseori se întâmplă să pierdem calea. Domnul nostru nu mai stă în iesle și nici pe cruce; de ce nu-L arătați sufletelor acolo unde este El: în Tabernacol, cu Inima sa plină de viață și total aprins de iubire? Da, pe pământ, toate lucrurile mari și bune nu vor fi făcute decât prin
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
era un spion grec.“ Rușii se slujeau, pe vremea aceea, mai ales de spioni greci și armeni cari, fiindcă știau limba turcă, pătrundeau cu ușurință până în rândurile armatei turcești peste Dunăre. Dar mulți dintre acești spioni mâncau la câte două iesle, adică spionau pe turci în folosul rușilor și pe ruși în folosul turcilor și primeau bani din două părți. Când rușii descopereau trădarea, vinovatul era executat după cum am văzut. De altfel, ca măsură de precauțiune, chiar dacă nu aveau nici o dovadă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
lui Gherman ne-a spus de multe ori că de ziua Crucii nu avem voie să consumăm fructe cu semnul crucii în interiorul lor (nucile, merele, perele). La Sf. Toader, în zori de zi, femeile și mai ales fetele mergeau la ieslea cailor și luau cu trei degete câteva fire din fânul lor (strohuri) și-și spălau părul. Era credința că vor avea un păr des și negru, cum e coama calului. Înainte de amiază umpleau borș de putină folosind hoștine (tărâțe de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la baltă, curățenie în ogradă, de plivit straturile lungi de ceapă din grădină și mai câte. În casă, mama puse pânza în războiul de țesut (stative), trebuiau făcute țevi la sucală, depănat caleapurile la vârtelniță și în grajd de umplut ieslele cu fân amestecat cu paie, de tăiat sfeclă și bostani pentru scroafa cu purcei, de căutat ouăle în cuiburi... mă rog, așa e la gospodărie! Nu e toată ziua sărbătoare. Într-una din seri, văzând că nu e lucru de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
disponibile, s-a reconstituit, mental, harta cu punctele de recoltare a plantei sus-amintite, apoi s-a intrat în dispozitiv cu traistele de gât pentru culegerea prețiosului elixir. S-a făcut o treabă pe cinste! După-amiază patul meu arăta ca o iesle umplută cu verdeață care-și aștepta, cu masa plină, pașnicele rumegătoare venite de la izlaz lihnite de foame. Toată lumea era în alertă, așteptând cu nerăbdare ora stingerii, pentru a vedea efectul letal al medicamentului împotriva lighioanelor intruse și imorale. Obosit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
eram julit și urzicat și împiedicat și zgâriat prin toți târșii uscați de sub munții Ceahlău la cules hribi, fragi și zmeură prin păduri, unde nu o dată rămăsesem fără vacă, Rândunica, mult mai deșteaptă ca mine. O găseam întotdeauna ajunsă, la iesle, lăptoasă și devreme acasă. Așa că, viteaz, la Roman, mă orientam după turnul cu ceas al Episcopiei, vizibil din tot orașul, ca piscul Toaca deasupra Ceahlăului. O găseam pe doamna speriată, pe mătuși la poartă, iar eu, derbedeu, pe străzile cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
stau pe podium, Înalt de 20 cm. E astfel calculat Încât excrementul să cadă pe culoar. Nu e deci un grajd ultramodern. Vitele sunt cuprinse cu gâtul intr-un grătar de lemn. Hrana se dă pe culoarul dintre perete și iesle. Gunoiul e transportat ușor de un scripete și răsturnat În aer liber la un capăt al grajdului și de aci transportat cât mai repede pe câmp. Desigur mare parte din valoarea gunoiului se pierde, dar munca fiind scumpă, sistemul se
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și sufletele simple. Acoperind Europa cea plină de păduri cu o mantie albă de biserici și inundând-o cu un flux unduitor de cuvinte cântătoare și subtile, fără echivalent la fratele mai mare, și nici în islam. Găsind în fiece iesle hrana necesară, tradiția Nova et vetera a învelit încet-încet aceste boabe cam seci, exact cum se petrec lucrurile în scoica perlieră, cu straturi de sidef succesive, și iată-ne cu o superbă perlă de cultură pe fundul adăpătoarei noastre de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem [...] ca să se inscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Și a născut pe Fiul Său Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat in iesle, căci nu mai era loc, pentru ei, în casa de oaspeți. (Luca, II, 1-7) Acum există aici centre de primire, chiar și pentru imigranții fără un ban. Copilul unui vagabond nu se mai naște la Betleem între un măgăruș și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trece furtuna, iar se alcătuiesc satele pustiite... Toate șuvoaiele și viforele tale Peste mine au trecut... VI. Cum trăiesc Ilisafta și Marușca și cu Manoluță. Cum au fugit și ei și s-au dus în munte cu harmasarii, tocmai la Ieslele lui Vodă, și au ajuns la apa Bistriței. Cum trimit pe Tatar să dea știre lui Onu și Nicoară. Cum Gheorghe Tataru aduce pe cneaghina dela călugărie plocon jupânesei Ilisafta. VII. Ziua cea grea dela Războieni. D 30 oct. D
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de lemn a unei site pentru făină, căreia îi montam niște conuri de carton ca să arate ca o stea cu raze, și pe care o împodobeam cu multă „beteală”, iar în interior puneam o imagine colorată cu Nașterea Domnului, cu ieslea și păstorii, iar în fața acestei fotografii, puneam o lumânare, căci becuri electrice nu aveam la îndemână în vremea aceea. Copil fiind, așteptam împreună cu fratele meu, cu emoție și cu bucurie, sosirea lui Moș Crăciun cel plin de daruri, care ne
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând De mult uitarăm jocul. De mult și patul ne-aștepta, Dar cine să se culce? Rugată, mama repeta Cu glasul rar și dulce Cum sta pe paie-n frig Hristos În ieslea cea săracă, Și boul cum sufla milos Căldură ca să-I facă, Drăguț un miel cum I-au adus Păstorii de la stână, Și îngeri albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Și-auzi! Răsar cântări acum, Frânturi dintr-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
minunată pâine albă, proaspătă și aburindă cu ulei de floarea-soarelui gălbui, aromat, călduț și hrănitor. Când s-a văzut cu pâinea în brațe pe care o ținea cu pietate și emoție copleșitoare, de parc-ar fi fost pruncul născut în ieslea animalelor din Bethleem ochii fratelui nostru Mircea s-au umezit și lacrimi nestăpânite de recunoștință cădeau pe pâinea bine rumenită, încă fierbinte. Contaminați de sensibilizarea bruscă a lui Mircea, ca o reacție în lanț propagată pe căi nevăzute, l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
olfactive, în timp ce organul vizual pictează în eter silueta morarului-șef ca pe un apostol al vremilor îmbelșugate ce va să vină, ținând sus de tot cu palmele desfăcute pâinea proaspătă, aburindă și bine mirositoare, ca pe pruncul născut într-o iesle amărâtă, simbol al victoriei vieții asupra morții, al eternei viețuiri omenești pe Terra. ... Iar când va fi să se audă în sat, peste liniștea înfiorată a livezilor tulburată de zborul nocturn al păsărilor călătoare, clopotul bisericii vestind cu indiferență păgână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nici grăjdulețul lui nu avea curent. Seara, înainte de a ne culca, mama aprindea o lumânare pe care o introdusese într-o cană spartă umplută cu țărână pe care o găsise tata lângă gardul reparat. După ce adăpa iepele și le umplea ieslea cu iarbă cosită de pe câmp, tata se așeza lângă noi, aflați în jurul lumânării aprinse care-și pâlpâia flăcăruia în "garsoniera" iepelor, cu o adiere bolnăvicioasă, gata-gata să-și dea duhul. Adevărul e că se vedea foarte prost; era mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]