3,685 matches
-
și profundele legături ale autorului pribeag cu spațiul său de obârșie. SCRIERI: Viața și nevoințele fericitului Paisie, starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul, Râmnicu Vâlcea, 1935; Gravura în lemn la mănăstirea Neamțul, București, 1940; Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții, cu gravuri originale de George Rusu, Freising, 1949; Omenia și „Frumusețea cea dintâi”, pref. Mircea Eliade, Freising, 1962; Omorârea lui Robete, pref. Nicolae Florescu, București, 2001. Repere bibliografice: Eliade, Împotriva, 202-205, 245-250; Vasile Posteuca, Din însemnările de la Buchenwald, „Cuvântul
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
Făgețel). Revista cuprinde o cronică literară și una artistică, rubrici de poezie, proză, traduceri, comentarii („Notițe”), folclor, articole de estetică, teoria artei, filosofie, psihologie, morală, religie, istorie, geografie, etnografie, precum și corespondență, evocări, comemorări, necrologuri ș.a. Printre cei care contribuie la ilustrarea paginilor se numără Francisc Șirato, Mircea Olarian, Costin Oper, Nadia Bulighin, I. Nițescu, Sever Burada, O. Rădulescu, G. Billek. Poezia deține în R. un loc important și e reprezentată de Octavian Goga (Revedere, A fost odată...), G. Topîrceanu, Ion Minulescu
RAMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
1995, 221-259; Le Postmodernisme dans la culture roumaine, „Euresis”, 1995, 1-2 (număr special); [Postmodernismul], „Echinox” , 1995, 6-9; Magda Cârneci, Arta anilor ’80. Texte despre postmodernism, București, 1996; Alexandru Mușina, Unde se află poezia?, Târgu Mureș, 1996; Monica Spiridon, Apărarea și ilustrarea criticii, București, 1996, 93-169; Gheorghe Perian, Scriitori români postmoderni, București, 1996; Liviu Petrescu, Poetica postmodernismului, Pitești, 1996; Marcel Corniș-Pop, The Unfinished Battles. Romanian Postmodernism Before and After 1989, Iași, 1997; Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, tr. Mircea Deac, postfață Călin Andrei
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
unei stări morbide constituie miezul narativ al cărții, cea mai apreciată compoziție epică a lui M. Deși conține ingrediente caracteristice romanelor sale (inclusiv trimiteri la cunoștințele din stagiile la Berlin, Paris și în alte locuri), Tinerețea unui artist (1966) intenționează ilustrarea unui traseu: formerea profesională și spirituală a unui pictor român în ambianța europeană de la începutul secolului al XX-lea, cu accent pe explicitarea crizei provocate de acuta dorință de a-și cultiva o tehnică proprie, de a se clarifica asupra
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
titlul unui volum din 1970: Poeme rococo. Cu trecerea anilor tonul elegiac se accentuează, „crisparea” inițială, afectată doar, e abandonată în favoarea descoperirii propriei vocații, cea de artizan giumbușlucar al verbului, cu recurs la tehnici și procedee variate: prozodie tradițională, inclusiv ilustrarea formelor fixe, vers liber, artificii grafice, cascade asociative bizare și gratuit-ludice, apropiate de cele ale avangardismului etc. Unele înlănțuiri sintagmatice amintesc de verva lui George Magheru, ca în Și-apoi, uite-așa, din volumul Soarele meu, inima mea (1986): „Mai
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
oraculară, către varii decodări și previziuni ori către astrologie. Literatura care răspundea unor asemenea cerințe era căutată, cercetată, tradusă, adaptată, produsă pe un spațiu întins. Scrierile datorate lui M., mai toate tălmăciri sau prelucrări urmând surse occidentale, sunt exemplare pentru ilustrarea mentalității și a gustului literar al barocului. Aritmologhia, prelucrare după J. Lauterbach (Arithmologia miscella) și Joachimus Camerarius (Arithmologia ethica, mithologica), cuprinde aproape trei sute de gnome numerice mult agreate de literații barochiști. Tot o carte de gnomologie este și Ethica, datoare
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
constituie scopul imediat al autorului în demersul din Fețele lui Ianus (1970). În spațiul mediteranean, aria culturilor străvechi reprezintă prelungiri ale naturii și, ca atare, surse de inspirație înnoitoare, spre deosebire de culturile nordice, noțional opuse naturii. Îndrăznețe, afirmațiile conving prin expresivitatea ilustrărilor. Fragmentat anterior pe studiul unor teme, idei sau personalități, interesul pentru Renaștere se va extinde considerabil în Călătoriile Renașterii și noi structuri literare (1967), P. intenționând aici să dea răspuns la o întrebare fundamentală: care este factorul hotărâtor al modificărilor
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
Ovidiu Verdeș, Creșterea și descreșterea structuralismului francez, RL, 1993, 23; Florin Mihăilescu, Complement la Toma Pavel, ST, 1993, 11; Andrei Ionescu, O viziune funcțională asupra ficțiunii, VR, 1994, 5-6; Virgil Nemoianu, Arhipelag interior, Timișoara, 1994, passim; Monica Spiridon, Apărarea și ilustrarea esteticii, București, 1996, 182-186; Mihai Zamfir, În cetatea clasicismului, RL, 1996, 42; Spiridon, Interpretarea, 133-140; Glodeanu, Incursiuni, 190-195; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 217-220; Mihai Zamfir, Prețioasele fragmente..., „22”, 2003, 677; Manolescu, Enciclopedia, 559-560. M.S.
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
preponderent teoretice, animate de bogăția și relevanța referirilor concrete și de ingeniozitatea unghiurilor de examinare și a conexiunilor stabilite. Romanului îi este reafirmat caracterul proteic, îi sunt relevate elasticitatea și fluiditatea poeticii, iar aceste însușiri sunt analizate în diacronie, cu ilustrări proeminente sau cu deosebire pertinente tocmai în ce privește reformularea canonului. Pluralitatea și mobilitatea formelor romanului nu îl descurajează pe autor de la strădania de a demonstra unitatea, pe care diversitatea de forme nu o estompează. Pe fundalul acestei unități se profilează - remarcă
OLTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
al acestora nu reprezintă un simplu lux, ci un element vital, indispensabil. El are multiple funcții. • Funcție euristică. Pornind de la cunoștințele acumulate se pot face ipoteze asupra unor posibile relații cauzale. Legea ierarhie/diferențiere a satisfacției muncii este o bună ilustrare. Ea a fost formulată ca ipoteză pe baza imaginării unui model teoretic al relației de asociere între poziția ierarhică și nivelul de satisfacție a muncii. Organizarea ierarhică se caracterizează printr-o distribuție inegală, de-a lungul ierarhiei, a puterii și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale fenomenelor sau tipuri de fenomene care nu există neapărat ca atare în experiență. De regulă, ele sunt formulate mai întâi teoretic, ca entități abstracte, și apoi operaționalizate printr-un sistem de indicatori empirici. Cazul discutat mai înainte este o ilustrare clară a acestei idei. În experiență pot exista, la un moment dat, fapte de genul „rata sinuciderilor” și „grad de urbanizare”, aflate într-o relație empirică semnificativă. Între ele nu există însă, după cum am văzut, o relație cauzală simplă, formulabilă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
contribuția diferențiată a acestora. Mecanisme și circuite determinative. Factorii determinanți nu acționează, de regulă, toți în mod direct și independent unii față de ceilalți. Acțiunea lor este adesea complexă, realizându-se prin intermediul altor factori, printr-o mulțime de circuite determinative. Pentru ilustrare voi utiliza relația cauzală nivel școlar/calitatea vieții (Zamfir et al., 1984). Nivelul școlar contribuie substanțial la variația calității vieții, dar influența sa este complexă și multiplă,realizându-se printr-o mulțime de circuite determinative mai simple (figura 2.1
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
au fost dezvoltate în mod special diferite tehnici de determinare empirică a contribuției factorilor cauzali. Tehnica cea mai simplă și mai frecvent utilizată este corelația. Corelația ne oferă o măsură a covariației variabilelor presupuse a fi cauză și efect. Pentru ilustrare voi utiliza aceeași analiză asupra calității vieții citată mai sus. În cadrul colectivității noastre actuale, corelația dintre venit și calitatea percepută a vieții (unul dintre indicatorii calității vieții utilizați în cercetare) este de +0,06. La rândul său, nivelul școlar se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
specificul lor, de natura lor particulară și de condițiile în care acționează, vor prezenta aceleași mari tipuri de cerințe funcționale sau vor fi caracterizate de cerințe funcționale particulare ce vor trebui să fie determinate în fiecare caz în parte. Pentru ilustrare voi cita unele dintre cele mai influente tentative în această privință. Talcott Parsons (1953, 1964) optează pentru un punct de vedere universalist. Orice sistem, pentru a funcționa, trebuie să asigure satisfacerea anumitor cerințe funcționale fundamentale (precondiții funcționale cum le denumește
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asupra dinamicii sistemelor. Schema cauzală, în cea mai mare parte a aplicațiilor ei, atrage atenția asupra relațiilor dintre condițiile de mediu și comportamentul sistemului, fără a face apel la dinamica interioară a acestuia. Enunțurile cauzale care au fost utilizate ca ilustrări în primele capitole sunt tocmai de acest tip: „amenințarea externă produce o creștere a coeziunii interne a sistemului”, „productivitatea muncii generează egalitate/inegalitate socială”. Relația, cauzală are deci, cel mai adesea, forma următoare: În acest sens, Marx caracteriza legile sociale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Dificultățile și problemele ridicate de analizele de eficiență socială pot fi ușor imaginate pornind de la cumularea dificultăților amintite în legătură cu eficacitatea și costul. Nu voi mai intra în analiza acestora, cititorul interesat putându-le găsi în alte lucrări (Zamfir, 1977). Pentru ilustrare voi cita două exemple de analiză de eficiență care sugerează stadiul încă primitiv al acestora, dar și direcțiile probabile de dezvoltare. Allan Johnson (1978) încearcă o analiză de eficiență cu privire la diferitele activități productive ale unei colectivități de indieni din Amazonul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care, dimpotrivă, ele sunt dominate de rațiuni „ascunse”, „tacite”, izvorâte din lupta pentru poziție și putere a indivizilor și grupurilor. În acest din urmă caz, întreprinderea apare mai mult ca un suprasistem, indivizii cu finalitățile lor fiind forțele dinamice. Pentru ilustrarea necesității considerării și a acestei perspective în explicarea dinamicii interne a întreprinderii, să recurgem la câteva exemple. Departamentalizarea pare să fie o patologie endemică a organizațiilor. Ea constă în faptul că subsistemele (departamentele) organizațiilor tind să se autonomizeze într-atât
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
subiectivi. Rămâne însă, și în acest caz, o inabilitate funciară de a sintetiza, la nivelul unei scheme teoretice generale, determinanții obiectivi și cei subiectivi. Alți sociologi însă neagă principial necesitatea recurgerii la factori obiectivi, cei subiectivi fiind considerați suficienți. Pentru ilustrarea acestor abordări mă voi opri la interacționismul simbolic și etnometodologic. Interacționismul simbolic, originar în teoria lui George H. Mead (1934), pune în centrul preocupărilor sale probleme de tipul: care sunt procesele sociale prin care persoanele își definesc propria viață individuală
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de cunoștință posterioară și supraadăugată (Zamfir, 1971). Instituțiile sociale din societățile arhaice, cristalizate de-a lungul a multe generații, odată constituite se reflectă în conștiința colectivității sub formă mitologică sau, mai târziu, sub forma unor explicații teoretice speculative, ideologice. Ca ilustrare pentru modul mitologic de reflectare în conștiință a instituțiilor sociale, se poate invoca analiza miturilor originii realizată de Mircea Eliade (1978). Un sens al termenului de ideologie, introdus de către Marx și Engels, se referă la conștiința într-o asemenea ipostază
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
are funcția de a crea iluzii despre grupul social sau sistemul ale cărui interesele promovează. Ea definește procesele sociale în termenii care convin respectivului grup sau sistem, dând impresia că această definiție este singura posibilă și deci general acceptabilă. Pentru ilustrare voi utiliza o altă critică adusă Proiectului Camelot, despre care s-a vorbit mai înainte. Și anume, preluarea necritică a unor formulări din ideologia Pentagonului: „forțe subversive” pentru mișcările de eliberare socială și națională, „guverne prietene” pentru guvernele care manifestă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Opțiunii sectoriale i se opune în mod constant ideea că optimizarea unui sistem oarecare nu poate fi realizată „pe seama” nici a societății globale și nici a oamenilor, ci în convergență cu interesele acestora. Discuțiile din jurul problemei productivitate/satisfacție sunt o ilustrare înacest sens. Prin anii ’30, sociologia industrială occidentală a propus o mulțime deargumente în favoarea ideii că există o convergență între productivitatea muncii și satisfacția muncii; mai mult, satisfacția muncii, s-a spus, reprezintă o sursă importantă a productivității. Analizele ulterioare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la ora actuală o condiție necesară, un factor al performanței. A devenit curentă utilizarea în conducerea întreprinderilor a informațiilor sistematice, adunate de cercetători, asupra stării sociale și umane a întreprinderii, asupra atitudinilor diferitelor grupuri față de muncă, față de întreprindere etc. Pentru ilustrare, voi utiliza două exemple din cercetările noastre. Una dintre problemele sociale importante ale întreprinderii noastre este relația dintre nivelurile ierarhice caracterizate de diferențe de nivel profesional și prestigiu social. Este cazul relației dintre ingineri și muncitori. O serie de dificultăți
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trei momente distincte ale timpului, atât prin natura lor, cât și prin metodele distincte de investigare pe care le implică, generează discipline științifice diferite. Acest lucru este în mod special evident dacă ne gândim la metodologia realizării funcției descriptive. Pentru ilustrarea acestor diferențe să analizăm distincția reconstrucția mentală a realității trecute și predicția realității viitoare. În cea mai mare parte a cazurilor, reconstrucția trecutului este o operație predominant empirică. Pornind de la urmele lăsate de realitățile trecute, se încearcă să se imagineze
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un eșantion internațional, obținând o ierarhizare strictă a lor în funcție de numărul de trăsături culturale prezente. Există, desigur, diferențe mari între societăți, chiar la același nivel de evoluție. Este însă posibil să se determine profilurile culturale specifice prin aceeași procedură. Pentru ilustrare voi da profilurile a două societăți, așa cum le-a realizat Carneiro prin metoda sa: Kayan din Borneo și Acona Pueblo se află la același nivel de evoluție (figura 15.1). Figura 15.1. Profilurile culturale ale societăților Kayan din Borneo
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
banalizată. Cererea sa poate fi limitată sau globală, explicită sau implicită, directă sau indirectă. Clarificarea constă în favorizarea identificării și recunoașterii ansamblului de probleme trăite utilizând, dacă este necesar, unele tehnici de comunicare (de informare, de orientare, de relaxare, de ilustrare, de ghidare, de propunere, de valorizare...). Această clarificare poate extinde expunerea inițială a subiectului și îi poate modifica cererea. „Comportamentele problemă” Conceptul de comportamente problemă acoperă una sau mai multe conduite identificate și recunoscute de către subiect și terapeut ca niște
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]