1,464 matches
-
privindu-l cu drag. - “Cât de frumos este Doamne acest bărbat”, își spunea singură. “Și cât de puternic! Mă poartă ca pe un fulg în brațele sale”! Ajunși în fața patului matrimonial, Ștefan o așeză ușor peste cearceaful de un alb imaculat, cu parfum de flori naturale de pădure. Descoperise și el detergentul folosit de hotelul din Poiană și de atunci numai acest tip îl folosea în spălătoria lui. Femeia se ridică în șezut și postă mâinile în sus, semn că dorea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
bucurie. Simțea cum liniștea i se revarsă în tot corpul. Picioarele i se mișcau singure. Nici pe gânduri nu mai era stăpână. Alergau pe câmpii înverzite, pline cu maci roșii, ca niște pete sângerii pe un cearceaf de un alb imaculat. - “Așa va fi oare și după prima mea noapte de dragoste? Vor înflori macii iubirii împărtășite, a dăruirii necondiționate?” Ridică ochii spre cel ce-i transmitea atâta liniște și încredere. Îi descoperi licărirea ochilor săi albaștri ca valurile mării. Citi
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
Sus. Când amândoi se eliberară de tensiunea acumulată în timpul pasionantei uniri, Dalia simți cum i se prelinse printre pulpe un firicel de lichid călduț. Se atinse cu mâna și descoperi că puritatea sa și-a lăsat ofranda roșie peste cearceafurile imaculate de pe patul din interiorul bărcii lui Ștefan. Era așa cum visase cândva, petale roșii de trandafir, presărate peste albul imaculat al unei rochii de mireasă. Da, era mireasă în această noapte și era fericită. Oricare curs va lua relația cu Ștefan
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
un firicel de lichid călduț. Se atinse cu mâna și descoperi că puritatea sa și-a lăsat ofranda roșie peste cearceafurile imaculate de pe patul din interiorul bărcii lui Ștefan. Era așa cum visase cândva, petale roșii de trandafir, presărate peste albul imaculat al unei rochii de mireasă. Da, era mireasă în această noapte și era fericită. Oricare curs va lua relația cu Ștefan, el va fi mereu cel căruia a dorit să i se dăruiască. A fost alegerea și hotărârea ei, indiferent
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
romanță cu trandafiri și crizanteme era târziu, era târziu... gerul stăruia afară, grădina plângea, culegeam trandafirii ale căror petale nu se grăbeau să cadă, în spatele vântului o muzică lentă și crizantemele ca un foc aprins, roșu închis pe un alb imaculat; uluitoare irizări, o mireasmă aspră ca de fum și culoarea ochilor tăi ca un cer de peruzele și respirația ta dulce, caldă, mătăsoasă, care trecea prin sufletul meu ca un fulger, aprinzând flăcări nebănuite... duminică, 25 ianuarie 2015 jocul memoriei
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
poem de dragoste La prima oră ies din oglinda conjugală ciufulit însă cu tăcerile foarte bine puse la punct Cafeaua pare să dicteze deja gustul zilei al sinuciderii noastre colective Scârba mi se scurge de pe ochelarii de cal pe foia imaculată ca autostrada bucu rești-constanța și retur Finis coronat hopus Bădiță Mihai Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA CAPODOPEREI COLECTIVE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1479, Anul V, 18 ianuarie 2015. Drepturi de Autor
EREZIA CAPODOPEREI COLECTIVE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377869_a_379198]
-
la supărare când întâmpina încăpățânarea calului care nu se lăsa condus de hățuri, dar nici măcar de căpăstru. Atunci am auzit cuvântul ,,Povod”, acel a duce calul de căpăstru și dintr-un imbold nedefinit încă, am scris mare pe o foaie imaculată: ,,Daris Basarab...POVOD...roman...București 2000”. Și a început să curgă. Vedeam totul atât de clar, încât nici nu mi-a trecut prin gând să fac un plan, să mă gândesc la personaje, la cadrul de desfășurare. Și bine am
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
în zigzag la Cariera lui Ionel în plină exploatare acum și imaginea m-a copleșit. Fac o paranteză, eu sunt un fermecat, până la subjugare, de Natura lui Dumnezeu, iar inginerul Viorel Berindeie, moțul, m-a impresionat și dominat în decorul imaculat al Naturii decopertate, dezvelite, până la nuditate pentru a ne arata frumusețea creației de acum trei sute de milioane de ani, ajunsă în mâinile unei tehnologii rapace pentru că omenirii îi trebuie, pe lângă multe altele, și statui și trepte de marmură. Cu răbdare
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
prin a-și iubi părinții. Apoi cresc, încep să-i judece... și uneori îi iartă.” În momente de disperare mă-ntreb, cum poate aduce cineva un copil în lumea asta? Orice trecut ai avut, nu uita, că ai un viitor imaculat! Când Satan ți-amintește trecutul tău, adu-i și tu aminte de viitorul lui. sursa foto: internet Referință Bibliografică: Pe umeri de vremuri trecute, am zărit porțile viitorului: trecutul / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V
TRECUTUL de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376359_a_377688]
-
repede sub chiciura albă, șfichiuitoare ce venea în rafale necontenite, unind turmele vălătucite ale norilor care acopereau în întregime cerul, cu troienele ce înveșmântau pământul. Pe luncă, pe șoseaua către Vedea nu trecuse încă nici un deschizător de pârtie prin nămeții imaculați, așa că tractorul continua să deschidă pârtie cu plugul, gâfâitul motorului fiind singurul sunet care tulbura liniștea satului ascuns sub povara iernii câinoase ce îl luase în stăpânire. Câte un lătrat de câine se auzea ca din fundul pământului din curțile
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac. Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac.Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Tată Îndură-Te de neamul românescu, (sic!) Restituie-i pe Domnul Eminescu, Că mare-i mila Ta - nelimitată! Pentru că azi, mai mult ca niciodată, Ne cam lipsește lira lui măiastră, Ne trebuie un Domn de limba noastră Și o conducere imaculată. De scrisul lui cu nuanțe colosale Poate dușmanii au să se ferească Și poate toată spița românească S-ar aduna în jurul lăncii sale. Parfumul slovei lui nu-l avea nimeni: El depășea lumina și culoarea, Cuvintele-i se înfrățeau cu
EMINESCIANA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375847_a_377176]
-
cântă dorul, O frunză în cădere, în undă își frânge zborul. Cuvintele pe buze renasc și zboară-n stoluri, Înlănțuirea lor provoacă tainice ritualuri. Adorm pe tâmple spaime, se risipesc în ceață Din vise colorate răsare o nouă dimineață.. Zăpezile imaculate se-aștern, râzând pe ălei, E primăvară-n zâmbet și soare-n ochii mei. Iarnă-și presară omătul și pulberea de stele.. E primăvară-n suflet și-n gândurile mele. Citește mai mult E primăvară-n sufletIarnă și ger, și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
izvoru-și cântă dorul,O frunză în cădere, în undă își frânge zborul.Cuvintele pe buze renasc și zboară-n stoluri,Înlănțuirea lor provoacă tainice ritualuri.Adorm pe tâmple spaime, se risipesc în ceațăDin vise colorate răsare o nouă dimineață.. Zăpezile imaculate se-aștern, râzând pe ălei,E primăvară-n zâmbet și soare-n ochii mei.Iarnă-și presară omătul și pulberea de stele.. E primăvară-n suflet și-n gândurile mele.... XIII. UN ZBURĂTOR, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
iubirii împlinite prin contopirea totală în starea de dumnezeire. Ingrid Cosma devine din străina ce fuge de îndrăgostitul cu inima văpaie, o statornică îndrăgostită ce simte nevoia să prezinte lumii, concitadinilor, ce frumos e un cuplu nins de albe și imaculate flori de cireșul devenit ocrotitorul și martorul iubirii ce i-a purtat în înalturi cerești. Adriana Tomoni înalță o rugă fierbinte Tatălui Creator să devină, așa ca în jurământul Maytreiei, demnă de iubirea unui El, să fie un potir de
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
că este muntele lui Venus. M-a întâmpinat Zeus și astăzi sunt cam trăsnit. De pe afișe cel cu nasul cel mai lung a iesit primar. Consilieri comunali Geppetto și-un greieraș. Nuntă la țară - mireasă furată acum patru luni. Rochia imaculata e un pic bombata. Chopin se-avântă într-un preludiu nocturn c-o poloneză. Citește mai mult "Vedi Napolie poi muori" - așacă l-am ocolit.Când mă satur de viațămerg să văd și Napoli.O doamna în alb -omul de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
șăgalnic zâmbind. Și a început să ne conducă printre florile ei pe o alee de prundiș alb, ca de marmură, pe care călcam cu grijă, jenați de zgomotul pe care pașii noștrii îl făceau involuntar . Am mers urmând această cale imaculată până în dreptul unui copac imens, un fel de corcoduș roșu ce se vede și în parcurile noastre. Copacul are peste 800 de ani, ne spunea ea, mândra de legendele locului. Este atestat sigur în unele povești nordice din jurul anilor 1000
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
rătăcește pe cărări. Iar peste el încep să cadă, În liniște de nefiresc, Steluțe albe de zăpadă, Pornite din înalt ceresc. Un ultim cri... mai lasă somnul Să-nțepe zarea albă toată. Cu gându-apoi alerg spre Domnul Și Maica Lui Imaculată. Mă-ndrumă steaua fermecată Și pruncul îl ascult cum plânge, Spre primavara luminată, Când de pe cruci picură sânge. Un sânge ce renaște viața, În spirite și în natură. Același ce topește gheața, În suflete și dă căldură. Sub care iarba
VIS DE IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376697_a_378026]
-
JANIK - REGĂSIRE (POEM CELEST), de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr. 1578 din 27 aprilie 2015. Mă regăsesc în cartea pe care o citesc, în melodia preferată ascultată în surdină Iarna, privind dansul flăcărilor din soba bunicilor sau albul imaculat al fulgilor de nea. Mă regăsesc în timp ce admir coloritul florilor de pe stradă sau de acasă. Mă văd explodând în culorile gândului care se cere așternut pe hârtie. Mă regăsesc... prin mugurii care se deschid sub razele aurii ale soarelui de
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
de izvoare, în miile de culori ale fluturilor jucăuși dar și-n zborul lin de pescăruși... Citește mai mult Mă regăsescîn cartea pe care o citesc,în melodia preferată ascultată în surdină Iarna,privind dansul flăcărilor din soba bunicilorsau albul imaculat al fulgilor de nea.Mă regăsescîn timp ce admir coloritul florilorde pe stradă sau de acasă.Mă văd explodândîn culorile gânduluicare se cere așternut pe hârtie.Mă regăsesc...prin mugurii care se deschidsub razele aurii ale soarelui de primăvară.De
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac. Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
un simbol al învierii (omida reprezentând viața, iar coconul moartea), pe de altă parte este considerat un simbol al vanității și efemerului pentru că trăiește foarte puțin. În vis, fluturii înseamnă noi începuturi. Mă gândesc la ceea ce sunt capabili acești fluturi imaculați - așa cum îi vedem noi, dinafară. N-ar trebui să desconsiderăm fragilitatea, ea are puterea ei, conform principiului dualitații. După cum și frumosul corespunde unui urât fără de care nu s-ar distinge ca frumos. Semnificația de fluture alb atribuită morții mai dorește
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
soare Să se zvinte de înțelesuri, Să rămână doar esență lor, pură, Ca mai apoi să le pun în mașina de poezii, Să le zgâlțâi puțin să prindă viață Și să le încolonez să se ducă ștrengărește pe hârtia albă, imaculata, Să le strig pe rând: Tu, cel mic de colo, treci în frunte! Tu esti titlul! Apoi chem cuvintele mari și mici, Grele și ușoare, Cele sincere, Și cele amăgitoare, Care se joacă ghiduseste cu mințile copiilor și profesorilor la
JOACA CU CUVINTELE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373061_a_374390]
-
mă păcălești! - o înfruntă el neînduplecat. Apoi fixă o săgeată în arc și aceasta zbură spre prințesă. Vârful ascuțit al acesteia se înfipse adânc sub sânul stâng al femeii. - Ah... - oftă ea de durere, în timp ce sângele-i năvăli peste voalul imaculat. Cu ce v-am greșit vouă, muritorilor de rând! - răcni prăbușindu-se pe covorul verde de iarbă. Curios, bărbatul se apropie ușor de ea. Din ochi parcă i se stingea acea văpaie, iar buzele senzuale și trandafirii îi tremurau. Cu
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]