14,025 matches
-
în felurite religii, accentul căzînd pe religia lui Hristos. Așa se face că Satana e cînd principiul malefic de care teologii au nevoie pentru a explica de ce Dumnezeu rabdă răul în lume, fie o născocire puerilă a unor credincioși cu imaginația surescitată. În ambele cazuri, Diavolul e o ficțiune, adică un rebut lexical menit a-l achita pe Dumnezeu de vina aducerii răului în univers. E țapul ispășitor în variantă facilă. Dincolo de detaliile teologice, sunt șase trăsături ale Diavolului din analiza
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
etc. (Singurătate). În general însă, creioane delicate, copilăroase: „...Sus, pe muchi de zid,/ Rîndunelele;/ Jos, floarea-și deschid/ Viorelele;/ Alături, un plop/ Lin se clatină...” etc. (Pier sub vînt ușor). De sensibilă, era fără-ndoială sensibilă, numai că n-avea imaginație pentru așa sensibilitate extrem vibratilă. A scris, însă, biata de ea, cu ce avea. 1 Datele biografice, după Dicționarul general al literaturii române, Ț-Z, Editura Univers Enciclopedic, București, 2009 (articolul aparține Luciei Toader Gruzsniczki), dar și după Precuvîntarea lui
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
publicată în 1935, reprezintă actul de naștere al suprarealismului în Grecia, poetul născut la Brăila devenind principalul promotor al acestui curent în țara sa. Plachetele apărute ulterior evidențiază o detașare de suprarealism și adoptarea unei căi proprii, originale, în care imaginația și inspirația se amalgamează într-un mod cu totul personal. Ediția românească ilustrează principalele momente ale evoluției poetului, de la începuturile suprarealiste până la anii maturizării și consacrării. „Recurgând, în egală măsură, la materialul oferit de mitologia greacă și de creștinism, Embirikos
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
de critici - și ca tematică, dar și ca stil - cu romanul lui Truman Capote, Cu sânge rece. Este și momentul în care scriitorul francez, absolvent de Sciences Po, scenarist și jurnalist cu experiență, părăsește spațiul ficțiunii (înțeleasă ca „domeniu” al imaginației) pentru acest tip de relatare cvasireportericească, dar vizibil afectată de „microbul” autoficțional, pe care, până la urmă, o va transforma într-un brand. Aceeași formulă o regăsim în alte două romane ale sale, traduse în limba română la Editura Trei, Un
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
ființei. Lirica nu scontează pe efecte imediate, exhibate demonstrativ, ci mizează pe un efect de ansamblu: o rătăcire morală și o halucinare prin care se întrevăd marile și cumplitele adevăruri. Impresionează la Ioan Es. Pop și sensul convergent al unei imaginații poetice care traversează lumea și abisurile, văzutele și nevăzutele, căpătând totodată corp și formă, organizându-se și disciplinându- se într-un sistem. Poezia este pusă în volume cu litere mici, ca și cum autorul ar vrea să ne semnalizeze, inclusiv gramatical, că
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
Marta Petreu afirmă răspicat lipsa de provincialism a propriei poezii. În ce mă privește, subscriu. De mai bine de douăzeci de ani, are mare succes la noi (cu deosebire între comentatorii specializați) lirismul „de doliu”, în legătură cu care, din lipsă de imaginație, recenzenții proferează voios vorbe pe cât de goale, pe atât de eficace. Cutare poet e „profund”, altul „radiografiază criza”, altul poartă pe piele „stigmatul ceresc” și vădește numaidecât o „dimensiune tragică”, altul coboară până în „bătaia gravă a versului” (toate sintagmele sunt
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
i se pare o ofensă adusă inteligenței proprii. Cît de teșit trebuie să fie flerul unui filosof ca să admită asemenea fabule desuete? Tocmai de aceea Dennett nu vede nici o deosebire între Hristos, Poseidon sau Superman, trei personaje fictive născocite de imaginația surescitată a omenirii. Dennett e un evoluționist căruia ideea creației îi provoacă stupoare francă. Arena polemicii dintre Plantinga și Dennett e împărțită în două tabere - religia și știința -, cele două părți beligerante avînd domenii de valabilitate diferite. Altfel spus, ele
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
frămîntată de valuri spumegate,/ Așa se sbat gîndurile aprinse și severe,/ Erau lung timp supuse, prizoniere,/ Acum țipă de dorul libertății” etc. (Evadare). Oximoroanele sunt și voluntare și involuntare (dar mai mult de primul fel, căci pe rețeta lor merge imaginația Anei), iar fondul din care scoate versurile e cu sfîșieri și dureri, cu zăvoarele elegiace slobozite de tot: „Cîntece vesele nu cere de la mine,/ Triste le fac eu cîntînd.// Cuvinte de dragoste nu cere de la mine,/ Sunt ploaie de vară
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
Mișcarea anti-Băsescu a dat frâu liber imaginației românilor. Un autor necunoscut a lansat pe internet o variantă modicată a Luceafărului în care se caracterizează situația din România de astăzi. Iată versurile actualizate ale Luceafărului: A fost odată ca-n povești, A fost, de-ar mai fi iară
Poezia mişcării anti-Băsescu - Luceafărul 2011, varianta pentru piaţa Universităţii () [Corola-journal/Journalistic/23880_a_25205]
-
o doctă demonstrație, nu de Eminescu, precizând: „consider că Pe asemenea p la t fo rmă , încriminare a adversarilor care au există o analogie structurală între întreținută de un gazetar de stânga perturbat biografia lui Eliade cu munca științifică și imaginația Pierre-Yves Boissau, care susținea că legionarismul său, ci de demontare a literară”. opera scrisă de Cioran în Franța nu criteriilor și argumentelor invocate. În continuare, scrie George este decât un truc „strategic pentru a Tot așa, într-un incipit de
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
opera unuia dintre cei mai cultivați scriitori români, comparabilă cu aceea a modelului francez, atît prin explorarea sistematică (autentic balzaciana) a societății, bizuita pe varietatea tematico-tipologică a unui număr impresionant de volume, cît și prin îmbinarea prospecțiunii realiste cu îndrăzneala imaginației romantice? Destul! Cum, necum, și acest loc trebuie cedat unei cărți scrise de o persoană însemnată (...), anume Enigmă Otiliei". Demonstrația psihologică, ce, fără a fi neverosimila, e însă mai puțin convingătoare decît sesizarea unei inadvertente de apreciere pur estetică, anevoie
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
una din două: sau autorul e un jurnalist incorigibil, și atunci nu e capabil să transfigureze realitatea brută a informațiilor cotidiene (decît într-o direcție mobil-jurnalistică), sau, dimpotrivă, el se lasă antrenat de plăcerea de a fantaza pînă în teritoriile imaginației foiletonistice, fantaste și chiar fantastice (ultima însușire nefiindu-i deloc străină), iar atunci nu mai poate fi expediat printr-o simplă și usuratecă eticheta". Aci am putea să ne amintim și de recepția foarte favorabilă pe care Șerban Cioculescu a
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
țară ca a noastră. De la Rege la ultimul votant, milioane de români au căzut în plasă acestui veleitar ambițios, ce se joacă deja de prea multă vreme nu doar cu nervii noștri, dar și cu destinul țării. Fără pic de imaginație politică, temându-si scaunul mai mult decât viața, dl Constantinescu e de pe-acum imaginea eșecului definitiv al României, omul care a făcut tot ce i-a stat în puteri să ne arate lumii drept o țară neguvernabilă, un veșnic
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
de la distanță). Eroul romantic, individualist pînă în rărunchi, are un suflet care "crește," se revarsă în natură; omul și universul încep să-și răspundă unul altuia într-un mod msiterios. Poezia simbolista, românul proustian și apoi suprarealismul recreează prin puterea imaginației un univers sustras normativismului raționalist și însuflețit de o versiune modernizata a vechiului Anima Mundi medieval. "Individul" revoluției suprareealiste nu este suficient sieși, "ceva" (subconștientul, imaginarul, "viață") îl transcende fără însă ca aceasta transcendență să depășească limitele realității umane însăși
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
Era femeia de 60 de ani care ar fi trebuit, doar în această săptămână, să aibă grijă de soacra ei, atât timp cât nepoții îi erau plecați. Ce s-a întâmplat în acea curte în noaptea de marți spre miercuri întrece orice imaginație, oricât ar fi de bolnavă. Procurorul criminalist a fost șocat. O bătrână de 80 de ani a fost lăsată de nepoți în grija nurorii ei pentru o săptămână. Dimineață, vecinii bătrânei au alertat autoritățile. Nora femeii se plimba dezorientată cu
Crimă îngrozitoare. Și-a ucis soacra și i-a decapitat câinele by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/22041_a_23366]
-
și aspectele ambivalente servesc creatia intuitiva și logica a lui Baruch Elron. Conceptul spatiului și timpului variază spectaculos într-o nesfârșită alegorie. Temele sunt generoase, pictorul refuză prototipurile. Arta sa este rafinată, nu putem să nu remarcăm maiestria, echilibrul, spiritualitatea, imaginația surprinzătoare. Elron crează posibilul din imposibil. Imaginile sunt suspendate în ireal. Pictura sa este fantastică-surrealistă. Unul dintre admiratorii săi ieșeni, poetul Adi Cristi, crede că „Baruh Elron a existat pentru a fi în imediata noastră apropiere... Pictorul adună într-o
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
se cască în cușca ascensorului, dedalul țevilor întrezărit pe gaura cheii din misterioasa sală a caloriferelor sunt tot atâtea locuri mitice, prin care descoperă lumea "Mircică", fiul tehnicianului Costel și al Mariei, muncitoare la fabrica de covoare. De la perimetrul blocului, imaginația copilului avansând în explorarea febrilă a orașului se populează cu obiecte-simbol, care îi vizitează obsedant visurile și memoria: ascensorul, statuile din parc, felinarele, șinele de tramvai, reclamele luminoase, cinematograful, cavourile din cimitir. Demn de atenție este și sensul dat frânturilor
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
hollywoodiene, a filmelor lui Fellini, a prozei neorealiste sau realist-socialiste. Dantelăria fantastică, brodată fără încetare pe crusta prozaică a realului dă fiori și halucinații. Pe orașul tern al anilor șaizeci, sluțit deja de geometria aridă a arterelor cu blocuri tip, imaginația copilului proiectează culori fosforescente, reclame luminoase, crepuscule feerice, spectacolul mirific al anotimpurilor. Iar pe măsură ce adolescența îi inhibă delirurile vizuale (construcția "blocului de vizavi" care-i confiscă panorama orașului e metafora acestei evoluții) fantezia mitizantă se deplasează în epoci revolute. Antenele
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
panorama orașului e metafora acestei evoluții) fantezia mitizantă se deplasează în epoci revolute. Antenele receptoare sunt transferate acum mamei, Maria Badislav, prezentată ca o modestă țărăncuță care-și face noviciatul de orășancă în Bucureștiul anilor patruzeci-cincizeci. Alte percepții, alte fantasme. Imaginația se rotește amețitor peste atelierul de croitorie cu ucenice emancipate, o patroană mustăcioasă și mașini de cusut carnivore; peste cabaretul de lux cu simpaticul jazzman negru descins tocmai din New Orleans și o Marlene Dietrich versiune dâmbovițeană sublimă și perversă
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
spectacolelor, identificându-se până la delir cu personajele lor sau explorează înfiorată lumea larvară a cavourilor. Dar ce altceva reprezintă "mămica", decât componenta feminină a autorului însuși obsedat - după cum s-a văzut și în prozele lui precedente - de dualitatea lui androgină? Imaginația scriitorului este pe cât de delirantă pe atât de contagioasă. Autorul și cititorul se întâlnesc probabil undeva pe teritoriul stărilor secunde sau al inconștientului. Numai așa se explică faptul că atmosfera, culorile, străzile sau locuințele descrise ne apar, cu toată încărcătura
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
chiar dacă, în ultima vreme, filmele elvețiene nu au mai ajuns în Palmaresul celor mai mari festivaluri internaționale, ele sunt o prezență constantă în aceste competiții. Cele câteva scurt metraje prezentate la București au fost, în marea lor majoritate, jocuri de imaginație tematică și stilistică, exerciții de digitație cinematografică amintind autori adeseori originali ce vor constitui, desigur, "noul val" al cinematografiei elvețiene de mâine. Ele au prefațat - și la propriu și la figurat - lung metrajele de ficțiune din selecția ce ne-a
Un week-end elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16689_a_18014]
-
galeriilor, cu înfățișarea aceea aseptică, hieratică și funebră, începe să se deprindă cu aerul proaspăt din viața încă neclasificată și din contemporaneitatea strictă, scăpată și ea de la îmbălsămarea în stereotipiile didactice. Din pricina unei gîndiri sărace, a unui grav deficit de imaginație și a unei îngrijorări maladive în ceea ce privește ideea de valoare, toate simple sinonime ale nesiguranței judecății și ale unei grave lașități birocratice, artistului român nici nu-i trecea prin minte, pînă acum cîțiva ani, cînd, prin decizia curajoasă a unor muzeografi
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
într-un număr infinit de lumi virtuale", "Pe cer nu vezi decît stelele", "Pe Dumnezeu nu poți să-l descrii, dar El există" sînt speculații care - într-o elegantă manieră cinematografică de rigoare clasică - se constituie într-un elogiu adus imaginației. Virtute umană evidențiată prin excelență de arta filmului. După cum o demonstrează într-un cu totul alt stil waydowntown al regizorului scenarist Gary Burns, preocupat de megalomania arhitectonică, de așa-zisul "modernism gone wrong". Un tînăr funcționar plictisit ce lucrează într-
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
că toată literatura e un superb iarmaroc, dacă n-ar exista și metafizica, acest chin deșănțat pentru spiritele înalte. Scriitorul n-are niciodată privilegiul de a-l introduce pe Crăcănel în audiență la Faust, pe cînd eu, suferind de o imaginație bolnăvicioasă, pot înscena tot soiul de tertipuri literare care mă încîntă peste poate." Prețul unei acreditări Ce reprezintă azi un scriitor? se întreabă Cronicarul după ce a citit tableta pe care Romulus Rusan a consacrat-o înmormîntării lui Ioan Alexandru în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
îi cere cititorului să colaboreze umplând o serie de spaăii goale”, pe care naratorul nu le mai explică, pentru că sunt redundanțe. Pentru plăcerea lecturii un scriitor nu va spune totul, îl va lăsa pe cititor să colaboreze, să contribuie cu imaginația să dând viața lecturii sale și un nou sens, umplând de semnificații noi scrierea. Unii scriitori preferă tehnică ocolișului tocmai pentru a mări misterul lecturii, alți scriitori vor recurge la ceea ce s-a numit o preferință pentru rapiditatea scrierii, care
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]