1,575 matches
-
Omul primitiv nu este decît membru al familiei sale sau al tribului său (așa cam animalul nu este decît membru al speciei sale). El este individ, dar nu posedă încă o importanță personală. Gîndirea si încă în stare embrionară este imaginativă. Imaginației omului primitiv îi corespunde sugestibilitatea sa. Ea nu se manifestă doar prin autosugestie, principiu al magiei, ci și prin heterosugestie. Sugestibilitatea îi unește pe membrii unui trib așa cum instinctul îi unește pe membrii speciei. Opiniile exprimate de ceilalți membri
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
speciei. Opiniile exprimate de ceilalți membri ai tribului ca și acțiunile lor în special acțiunile culturale ale acestora nu trezesc în omul primitiv atitudini critice și îndoieli, ci certitudinea și plăcerea repaosului la sînul credințelor și al opiniilor publice. Sugestibilitatea imaginativă îi unește nu numai pe membrii contemporani, ci și pe cei ai generațiilor trecute și viitoare. Pentru a putea alcătui societatea culturală (societatea umană), sugestibilitatea trebuie să se grupeze în jurul unei imaginații care are asigurat ecoul comun cel mai profund
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
comun cel mai profund, adică spaima sacră și potolirea ei, căutată în imaginația asupra sensului vieții și morții care formează acest punct de cristalizare. În el se află unite autosugestia individului și sugestibilitatea socială. Ceea ce își sugerează individul prin intuiție imaginativă supraconștientă corespunde intuiției celuilalt, a tuturor celorlalți. Imaginațiile concrete, imaginile emise astfel, impresionează psihicul tuturor ISTORIA ESENȚIALĂ A UMANITĂȚII SE DESFĂȘOARĂ PORNIND DE LA BAZA CULTURALĂ. Spaima sacră față de misterul vieții și morții fondează, ca primă formație culturală, celula-mamă a societății
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu este doar proiectată în natura înconjurătoare, ci și mai ales în strămoșul divinizat, care, în calitate de judecător transcendent și supranatural al fiilor conmunității tribale, este un prim semn al divinității judecătoare, simbol comun tuturor mitologiilor. Credințele indiferent de fondul lor imaginativ nu-și pot deocamdată asuma funcția directoare decît dacă prefigurează exigența etică: autoarmonizarea intenționalității secrete a fiecăruia, care trebuie realizată în timpul vieții, exigență esențială deja subiacentă animismului Gîndirea magică a copilăriei omenirii confundă încă obiectul și subiectul: ea face din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exigență esențială deja subiacentă animismului Gîndirea magică a copilăriei omenirii confundă încă obiectul și subiectul: ea face din obiect un subiect personificat. Întregul sens al evoluției constă în a face din subiect un obiect,o ființă obiectivă, personificată nu numai imaginativ, ci și real, activ, ceea ce nu reprezintă altceva decît efortul intrapsihic de spiritualizare-sublimare. Transformarea aceasta a personficării imaginative a obiectului în exigență a autopersonalizării active a subiectului va duce la evoluarea culturii magice spre cultura mitică. În acest scop, personalizarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obiect un subiect personificat. Întregul sens al evoluției constă în a face din subiect un obiect,o ființă obiectivă, personificată nu numai imaginativ, ci și real, activ, ceea ce nu reprezintă altceva decît efortul intrapsihic de spiritualizare-sublimare. Transformarea aceasta a personficării imaginative a obiectului în exigență a autopersonalizării active a subiectului va duce la evoluarea culturii magice spre cultura mitică. În acest scop, personalizarea proiectată imaginativ în obiecte prin animism dispare din obiect și se reconcentrează în subiect sub forma unei explicații
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și real, activ, ceea ce nu reprezintă altceva decît efortul intrapsihic de spiritualizare-sublimare. Transformarea aceasta a personficării imaginative a obiectului în exigență a autopersonalizării active a subiectului va duce la evoluarea culturii magice spre cultura mitică. În acest scop, personalizarea proiectată imaginativ în obiecte prin animism dispare din obiect și se reconcentrează în subiect sub forma unei explicații imginative purificate de confuzia magică și care nu va fi decît pură imagine, simbol, și sub cea a activității vitale, care nu va mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca o pedeapsă aplicată de un spirit rău (pentru încălcarea unui tabu, de exemplu). În schimb, faptul întîlnirii cu șarpele este cel imaginat ca fiind o pedeapsă. Spiritul ostil a trimis șarpele, animalul real. Șarpele va râmîne parțial o creație imaginativă, oscilînd oarecum între imagine și realitate. Nu va mai fi nevoie de aici decît de un pas pentru ca separarea aceasta dintre magic și real să devină imagine mitică, pentru ca șarpele să fie considerat drept simbol al spiritului rău existent în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pămîntului-mamă de cerul-tată. Întinerit de perioada ploioasă, soarele este imaginat ca divinitatea binefăcătoare care face să înflorească vegetația și să încolțească sămînța agricutorului. Grîul, pîinea, devin simbolul darului "cerului" și capătă semnificația "hranei spiritului". Tot anul, ciclul "sămînță-recoltă", este reprezentat imaginativ sub forma luptei dintre o veche divinitate ostilă (uscăciunea) și divinitatea solară întinerită (care își face din nou apariția după perioda ploioasă, după celebrarea unirii dintre cerul-tată și pămîntul-mamă). Fiul rezultat din legătura dintre cer și pămînt, soarele, este sărbătorit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Aurul, culoarea-soare, este simbolul spiritualizării-sublimării. (Nu este inutil să adăugăm că doar aurul-culoare posedă semnificația aceasta. Ca aproape toate simbolurile, aurul poate avea o semnificație inversă: aurul-comoară materială are o semnificație opusă spiritualizării, însemnînd atașamentul față de dorințele pămîntești și exaltarea imaginativă a acestora.) Evoluția care sfîrșește prin a ridica simbolizarea sezonieră la nivelul planului moral nu poate fi înțeleasă în toată necesitatea ei inevitabilă decît observînd că soarele centrul simbolizării (fiind fenomenul predominant al manifestărilor astrale și al consecințelor acestora), nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
misterelor de la Eleusis datorită faptului că el poate simboliza soarta dorinței pămîntești: refularea și sublimarea ei. Iată ce relatează mitul: Hades, divinitatea infernului, o atrage pe Persephona în lăcașul lui subteran (subconștientul) în timp ce aceasta asculta cîntecul Sirenelor (simbol al exaltării imaginative). Pornind de la această semnificații dublă -bobul îngropat și dorința refulată -, imaginile agrare și psihologice se amalgamează ca să facă în final loc semnificației etice, sensul și obiectivul inițierii în aceste mistere. La intervenția lui Zeus (Soarele), Hades este constrîns să renunțe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prin exemple, trebuie să trasăm drumul dezvoltării teoretice al celor mai marcante etape ale acestei evoluții a simbolurilor mitice, adevărata cheie de boltă a înțelegerii simbolului "divinității". Am arătat mai sus că, într-o primă fază a culturii păgîne, atenția imaginativă abia desprinsă de ambianța directă nu este încă contemplarea obiectivă a legii naturii, a armoniei, a sensului imanent al vieții. Trăsătura distinctivă a acestei prime faze constă în faptul că spaima este insuficient de spiritualizată. Viața cosmică nu impresionează încă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolic profundă, nașterea și faptele eroului Perseu, fiul lui Zeus și învingătorul Meduzei (vanitatea), sînt analogic comparabile cu nașterea lui Iisus, simbolicul "fiu al lui Dumnezeu". Ca simboluri ale calităților intrapsihice, divinitățile sînt invizibile. Ele locuiesc într-un sălaș situat imaginativ "în spatele" firmamentului. Imaginea unui lăcaș invizibil are aceeași semnificație atunci cînd acesta este plasat așa cum se întîmplă frecvent pe culmea urnor munți. Este primul indiciu al "lumii de dincolo", al "Cerului" simbolic. Dar tocmai din cauză că divinitățile reprezintă motivațiile umane, imaginația
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
important decît înțelegerea clară a diferenței dintre culpa vitală culpa lumii întregi, și cea individualizată, culpabilitatea vanitoasă a fiecăruia. Distincția aceasta constituie cheia limbajului simbolic, dat fiind că ea este cheia înțelegerii funcționării motivante intime. Culpa vitală constă în exaltarea imaginativă a dorințelor (materiale și sexuale) fructul oprit al pomului cunoașterii aviditatea banală făcînd din om dușmanul omului. Culpa individualizată, vanitatea culpabilă a fiecăruia, rezidă în neîncetatele autojustificări false ale propriei noastre culpe vitale, ale propriilor noastre exaltări imaginative ale dorințelor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în exaltarea imaginativă a dorințelor (materiale și sexuale) fructul oprit al pomului cunoașterii aviditatea banală făcînd din om dușmanul omului. Culpa individualizată, vanitatea culpabilă a fiecăruia, rezidă în neîncetatele autojustificări false ale propriei noastre culpe vitale, ale propriilor noastre exaltări imaginative ale dorințelor, fie că aceste invenții sînt realizate banal sau ascunse cu ipocrizie, refulate cu ajutorul moralismului fariseilor. Ceea ce scoate la iveală mitul creștin este sancționarea imanentă a vinii comune: fiecare sentiment de culpabilitate este proiectat prin falsa autojustificare vanitoasă sub
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din noi are tendința să se considtre drept unica ființă omenească dreaptă într-o lume nedreaptă. Nimic mai firesc decît faptul ca, în final, ansamblul oamenilor pretins drepți, acuzîndu-se reciproc că sînt nedrepți, să ajungă să se agreseze nu numai imaginativ, ci și real și activ. Pretextul justificator va fi cînd principiul banalității (a abuza de alții ca să nu fii prada abuzului lor), cînd idealismul inchizitorial (a-i ataca pe ceilalți, a-i elimina pe cei nedrepți pentru a purifica și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care poartă în ea stigmatul acestei separări: dezacordul inițial dintre spirit și materie care trebuia transformat în acord și armonie. Aspectul moral se referă la opoziția fundamentală dintre dorința esențială de reunire și dorințele carnale și multiple prea frecvent exaltate imaginativ și vanitos, la principiul răului reprezentat de antihrist ("Satan"). El nu mai veghează asupra creației nu participă la "actul creator", nu Dumnezeu a creat răul: acesta constituie condiția indispensabilă a dualității existenței, a dezacordului inițial care o definește pe aceasta
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
omului datează din copilăria omenirii, cînd strămoșul-tată era adorat ca fiind viu trupește în lumea de dincolo. În plus, tendința aceasta este intensificată de istoria individuală a fiecărui om. Pînă la vîrsta de cinci ani, copilul este o ființă pur imaginativă, avidă de fabulații, ca și oamenii primitivi, apropiați de copilăria umanității. Fără îndoială, ar fi o greșeală să nu le spunem copiilor povestea Bunului Dumnezeu și a Fiului său. Dar, bineînțeles, nu dogma, ci mitul autentic, ca să-l conducem pas
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ale elanului se manifestă zilnic prin indici minimi; învingerea micilor vanități vexate sau triumfante, a ranchiunelor, a acuzațiilor și nemulțumirilor sentimentale, niște nimicuri toate, dar care au tendința să se amplifice în nesfirșite meditații, invadînd întreaga viață psihică prin exaltare imaginativă și sfîrșind prin "a se încarna", adică prin a se manifesta chiar și în activitățile somatice, și ele adesea imponderabile: gesturi, mimici și intonații ale vocii care trădează meditațiile secrete și care, acumulîndu-se, se exteriorizează activ prin calomnii reciproce, intrigi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de a ceda tentației stagnării vanitoase; dar cu atît mai mare va fi și forța sufletului de a rezista la asaltul periculos al vanității, gata oricînd să renască. Atotputernicia vanității nu se bazează însă decît pe forța sugestivă a exaltării imaginative. Iată de ce sens suprem al tuturor mitologiilor, precum și al mitului creștin vanitatea orbitoare rămîne sub controlul adevărului supraconștient și al forței sale clarificatoare. Mitul ispitirii lui Iisus din evangheliile după Matei și Luca nu este și un simplu episod din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este ELIBERAREA. Soarta esențială a omului se decide la nivelul intrapsihic al deliberării lui intime. Fiecare din noi ar trebui pentru propriul nostru bine esențial să ne purificăm de tulburările afective prin eliberarea dorințelor și deci a motivelor de exaltarea imaginativă, principiul răului, și nu putem realiza acest lucru decît cu ajutorul elanului animant. Făcînd aceasta, ne eliberăm treptat sufletul. Căci eliberarea perfectă, libertatea, înseamni unirea dintre suflet și psihic: sufletul devenit manifestare pshică, psihic aparent. Soluția problemei libertății este inclusă în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a libertății, eroarea asupra funcționării care deliberează și motivează viața psihică credința în liberul arbitru provin aici, ca de obicei, din tendința cea mai primitivă a spiritului uman de a face dogme din superstițiile lui, de a-și ipostazia ficțiunile imaginative. Liberul arbitru este o imaginație ridicată la rangul de dogmă pentru a stabili răspunderea omului față de Judecătorul ceresc. Adevărul este că procesul deliberant este o procedură impusă omului de propria sa natură, un "proces" în care omul este inculpatul (în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
introspectivă, introspecția capătă cu ușurință o tentă morbidă. Contrariul libertății nu este determinarea, ci obsesia subconștientă (terminologie utilizată în psihiatrie pentru un anumit tip de nevroză, folosită aici pentru ansamblul deformărilor psihopatice). Toate manifestările subconștiente conțin elementul obsedant al exaltării imaginative a dorințelor, care, refulate (nervozitatea) sau realizate obsesiv (banalizarea), nu încetează să-și exercite puterea de fascinație devenită incontrolabilă. Datorită acestei situații, omul obligat biogenetic să delibereze înainte de a acționa, ar trebui să încerce să obțină individul controlul deliberării intime
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
jumătate dezgust pe jumătate poftă obsedantă, cu toate că banalitatea nu constă numai în căutarea bucuriilor, ci și în arivism cu orice preț. Combinațiile dintre nervozitate și banalizare sînt extrem de numeroase. Trăsătura lor comună este faptul că ele sînt determinate de exaltarea imaginativă considerată drept libertate necondiționată și nelimitată. Omul nu știe practic cum să acționeze, din cauză că ignoră dorința sa esențială care dirijează inhibiția spirituală (frîna rațiunii). El crede că poate acționa nepedepsit împotriva dorinței esențiale, ceea ce îl incită la exaltarea irațională sau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fiind deci o valoare absolută, suprema virtute, cea mai mică slăbiciune riscă să fie judecată ca fiind non-valoare absolută, care poate fi iertată numai prin implorarea unei grații supranaturale. Excesul unor astfel de imaginații duce în mod necesar la exaltarea imaginativă inversă: îndoiala față de valoarea oricărei judecăți. Credința în absența totală a valorilor și nonvalorilor înseamnă iresponsabilitate completă, libertate presupusă a fi necondiționată. În realitate, valorile și nonvalorile sînt biogenetic imanente. Ele sînt imanente deoarece supraconștiința armonizantă și subconștientul dizarmonizant sînt
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]