1,810 matches
-
înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: hard-disk-ul informatic. În orice caz, cauzalitățile oarbe par să anime o filosofie stigmatizată pentru simplificările ei exagerate. Opoziția dintre viață, idee, imaterialul spiritualiștilor, și mecanică, atom, materia adepților imanenței pure, acționează ca un topos al istoriei filosofiei. Totuși, platonicienii nu exclud particulele concrete, lumea reală, după cum nici epicurienii nu exclud sufletul sau spiritul - la Lucrețiu, spiritul dă un impuls sufletului care comandă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-un înveliș pământesc prezentabil - cel al unui preot ori al unui filosof... În vreme ce Platon îi amenință pe oameni cu astfel de povești fantasmagorice
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Pentru că sufletul se dezintegrează odată cu moartea, iată ce definește sfârșitul unei existențe: desfacerea agregării constitutive a unei subiectivități. El nu subzistă momentului separării: și atunci, cum ar putea să mai cunoască chinuri sau să îndure încercări umilitoare? Dacă-l considerăm imaterial, totul devine posibil, evident: dar, în viziunea lucrețiană asupra lumii, nimic nu e în afara materiei; dacă-l considerăm material, nu mai există decât devenirea lui atomică - moartea agregării, dar nemurirea componentelor acestui agregat. N-avem a ne teme de nimic
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Soare inteligibil, Stăpîn al Puterilor (kyrios ton dynameon), Împărat al Slavei ș.a. Atunci cînd Dumnezeu a dorit să creeze lumea, a creat mai Întîi „Lumea inteligibilă” (kosmos noetos). Această expresie, născocită chiar de Filon, desemnează lumea platonică a ideilor nepieritoare, imateriale și paradigmatice, În conformitate cu care lumea Însăși a fost creată, prima fiind deci mai veche (presbyteros) decît lumea, care este, la rîndul ei, mai tînără (neoteros). După cum observă H.A. Wolfson, lumea este gîndită (noeton) de Dumnezeu, este produsul gîndirii sale (noesis
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
divinitatea inferioară, Își are locul În primul cer, Dumnezeul cel bun, definit drept superior și sublimior, locuiește În cerul al treilea. El Își merită titlul de „Tată” nu pentru că este Tată al omenirii, ci pentru că este Tatăl (Creatorul) unei Lumi imateriale și inaccesibile. O distanță infinită Îl separă pe acest Dumnezeu, care domnește În Înălțimile universului, de Demiurgul inferior, dumnezeu al acestei vremi, deus saeculi huius. Pe cînd Demiurgul este Înainte de toate drept, Dumnezeul mai Înalt este bun. El nu judecă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Zigabenos mai adaugă și că Maria nu a fost conștientă de trecerea lui Isus: acesta a trecut prin ea așa cum trece apa printr-o conductă 47. Isus nu are trup fizic (care să conțină lut). El Îmbracă doar un trup imaterial, pe care Îl părăsește În zona Aerului, atunci cînd se Întoarce În Împărăția tatălui său. Nu are nevoie de hrană, moartea și Învierea lui nu sînt reale 48. Auzind despre venirea În lume a lui Cristos, dar neștiind unde să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lumea divină. Aici apar combinate, pentru prima oară, doctrina preexistenței sufletului cu ideea, curentă În catharismul provensal, că reîncarnarea este posibilă nu numai În corpuri omenești, ci și În corpuri ale regnului animal. Maria este un Înger, trupul MÎntuitorului este imaterial, aparent; MÎntuitorul n-a pătimit, n-a murit (fantaziasm bogomil). Minunile sale nu sînt adevărate. Toți Patriarhii și Ioan Botezătorul au fost În slujba Diavolului, care este autorul Vechiului Testament, cu excepția cărților lui Iov, a Psalmilor, a lui Solomon, a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a existenței, a determinării lor spațio-temporale precise. Ovidiu Papadima remarca: tendința rurală specifică de a înțelege și a înfățișa lumea în forme concrete. Chiar și pe aceea a revelațiilor transcendentale, fără a o nega, prin această convertire a liniilor ei imateriale, ci doar umanizând-o într-atât încât să apară mai aproape (Papadima, 1936-1938/1995, p. 34). Sau: E interesant de subliniat același veșnic amestec specific de concret și abstracție, de tragic și de liniște măruntă - în credințele noastre (Ibidem, p.
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
elementele infinite. Privirea se pierde în această masă nesfârșită. Când marea este de un albastru profund și luăm apă în mâini, își pierde culoarea, devenind transparentă. Albastrul nu poate fi cuprins, atins, posedat. Dintre toate culorile, albastrul este cel mai imaterial și cel mai schimbător. Suportă variații infinite, se deschide până la transparență sau se închide până la o opacitatea totală. Alternează claritatea și misterul. Aceste proprietăți indică faptul că albastrul simbolizează mentalul. El nu evocă pulsiunile, asemenea culorii roșii, care este opusul
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
Dinu; discernămînt; Dragomir; dragoste; drum; dulce; dur; ecou; energie; eșuat; eu; exprimare; fantastic; faptă; femeie; filozofie; fior; fizică; floare; frămînt; frază; frig; frumoasă; fuge; fugitiv; fulger; genial; a gîndi; a se gîndi; gînduri; grijă; grijuliu; hmmm...; iarbă; ideal; identitate; iluzie; imaterial; important; inconștient; influență; inițiativă; intelect; inteligență; intimitate; ironic; în; început; închipuire; închisoare; încordare; îngrijorare; înșelător; înțelegător; întotdeauna; liber; limbă; limpede; lucid; lumină; luminare; lung; maiou; fără margini; mereu; mic; mint; mintea; miraj; mîna sub barbă; moment; de mult; munte; muzică
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
chinuit; complicitate; concept; credincios; creștin; cuget; cuminte; curățenie; curcubeu; dar; darnic; dăinuire; demn; departe; deschidere; deschis; distrus; divin; doi; dor; de drac; dur; elan; emoționant; energie; enorm; entuziasm; esență/păcat; fantezie; fantomă; fericire; flacără; fragil; gînd; grandios; haos; iad; Iisus; imaterial; inimoasă; inimos; inspirat; izgonit; încredere; înțelegere; lacrimă; libertate; licență; luminat; luminos; mama; mărinimie; minunat; mister; mit; mîhnire; mort; murdar; muritor; neant; necăjit; neînțeles; nemărginit; nevoi; nuanță; oameni; omenire; pace; patrie; pătat; persoană; personalitate; piept; pierdere; pîine; porumbel; prăjitură; puritate; pustiu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
tehnologii medicaleă. Potențialul „eliberator” al realității virtuale și/sau al cyberspațiului în cadrul proiectelor de acest tip se manifestă fie ca extincție a trupului uman fie ca o căutare a nemuririi, noțiuni precum îmbătrânire sau moarte neaflându-și locul în esența imaterială specifică spiritului, dar și în noile scenarii ale vieții cyberculturale. De pildă, se poate analiza modul în care stoparea tehnologico-medicală a procesului de îmbătrânire și amânarea morții biologice sunt un semnal al dorinței pentru nemurire. Dacă Moravec sau alți transumaniști
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
zilnice a omului cu ordinatorul, în condițiile în care utilizatorul fuzionează cu spațiul creat de tehnologiile virtuale. Problematica subiectului virtual este discutată înainte de toate în termenii întrupării indispensabile a entității cyberspațiale. Astfel, în Hayles (1997Ă, virtualul noilor tehnologii nu înseamnă imaterial, ci, dimpotrivă, materialitate a informației digitale. Teoreticiana, în numele acestei materialități informaționale, devine îndreptățită să apeleze la cadrul unei „virtualități întrupate” în care reprezentarea virtuală, interfațată computeristic a umanului, este de fapt un corp conectat în mod organic, perceptiv la spațiul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
senzațiilor proprioceptive 15 care, mediate de interfețe electronice, reconfigurează limitele percepționale ale corpului uman. Subiectul virtual este, prin urmare, unul inserat cu informație material-digitală, informație care pune în discuție limitele localizării și ale integrității umane, mai degrabă decât un subiect imaterial și destrupat. Am văzut în capitolul precedent polemica dintre material și imaterial, întrupare și destrupare în cadrul discursurilor cyborgice, ilustrate prin Sobchack vs Stone, perspectiva lui Bukatman sau dialectica materialitate-idealitate la Heim. Katherine Hayles rezolvă acest impact teoretic prin soluția subiectului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corpului uman. Subiectul virtual este, prin urmare, unul inserat cu informație material-digitală, informație care pune în discuție limitele localizării și ale integrității umane, mai degrabă decât un subiect imaterial și destrupat. Am văzut în capitolul precedent polemica dintre material și imaterial, întrupare și destrupare în cadrul discursurilor cyborgice, ilustrate prin Sobchack vs Stone, perspectiva lui Bukatman sau dialectica materialitate-idealitate la Heim. Katherine Hayles rezolvă acest impact teoretic prin soluția subiectului virtual întrupat în mod material la interfața tehnologiilor. Cyberspațiul sau realitatea virtuală
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a acestei produceri, ce are la bază materia, este materială. Împărtășim această convingere a teoreticienei în natura materială a virtualului, întrucât ne este utilă în ceea ce privește caracterul întrupat al ființei umane la interfață: Virtualitatea nu înseamnă a trăi într-o activitate imaterială a informației, ci înseamnă percepția culturală că obiectele materiale sunt interpenetrate de patternuri informaționale (Hayles, 1997, p. 204Ă. Autoarea înțelege adesea prin subiect virtual conceptul de cyborg datorită simbiozei ființă umană - computer. În momentul când simțurile umane sunt interfațate până la
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
În tehnocultura actuală, avatarul are semnificația de simulare a corpului uman digitalizat, situat la interfața computerului și poate fi caracterizat ca un alterego al ființei virtuale. Spre deosebire de înțelesul etimologic al cuvântului avatar, în cadrul căruia identitatea esențială este echivalată cu cea imaterială, perenă și spirituală, iar întruparea este un accident al ființei divine, sensul tehnologic al avatarului, configurat cu precădere în spațiul virtual al Internetului, comportă o răsturnare a valorilor și a semnificațiilor. Astfel, avatarul numeric este lipsit de o substanțialitate „absolută
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al fantomaticului, cu atributele irealității și ale imaterialității care se manifestă și se arată în lumea obișnuită după criteriile virtualității paranormale sau a forțelor oculte. Studiul prezent preferă însă să nu disocieze între real și ireal sau între material și imaterial în ceea ce privește identitatea virtuală a subiectului uman la interfață, după cum se poate vedea în numeroase rânduri. Astfel, menținând atât reciprocitatea dintre normal și anormal, real și fictiv, se poate perpetua continuitatea însăși dintre fantasmă și materialitate. Atât în legătură cu spațiul și cu
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
punct de vedere poststructuralist (și/sau deconstructivistă, acești cercetători ai spațiului virtual teoretizează identitatea în accepția de construct social, deconstruind identitatea în înțelesul esențialist al unui dat. Intersectând teoriile postmoderniste cu privire la eul instabil și fracționat și teoriile cyberculturale ale identității imateriale și permutabile, studiile acestora culminează într-un idealism al vieții electronice. Acest idealism este echivalat, la antipod, atât cu desființarea unității individului, cât și cu eradicarea înrădăcinării corporale a ființei. Astfel, în cadrul acestui discurs, identitatea tehnologică preia trăsăturile fragmentării, instabilității
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
se dovedește a fi singura modalitate de acces la cunoaștere și unicul mod de vizualizare posibil. Totuși, acest înțeles simulacral trebuie depășit întrucât Orlan își reconstruiește corpul în cel mai fizic sens cu putință, fără a rămâne la nivelul hiperrealității imateriale. Spre deosebire de sculpturile-performanțe din „Reîncarnarea Sfintei Orlan” care mixează imaginea Sfintei Maria cu reprezentările mitologice ale amazoanelor, evenimentele artistice chirurgicale apelează la carnea corporală în vederea transformării ei în materie de modelat și în mediu de transmitere a ideilor și imaginilor estetice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
normalității, în care grotescul este norma și monstruozitatea este firescul, „arta carnală” desființează barierele dintre frumos și urât, real și fantastic, identitate șialteritate. În același timp, identitatea avatarică își relevă aspectul fantomatic, de pendulare între imagine și referent sau între imaterial și tangențial. Pe când Donna Haraway este cunoscută prin teoriile-manifest ale cyborgului, Orlan este renumită prin imaginile corporale avatarice. De asemenea, Catherine Ikam realizează, la Muzeul Viitorului din Linz, chipuri tridimensionale în suportul computerului, care interacționează cu vizitatorii ambientului virtual („Face
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
proces. Dacă procesul este păstrat, eu sunt conservat (Moravec, 1988, p. 117Ă. În cadrul acestui proces de transfer identitar, inginerul în robotică este de părere că trupul uman poate fi lăsat în urmă, fiind „dezgolit” de minte și devenind inutil. Esența „imaterială” umană (mintea ca „adevărata” natură a omuluiă ar putea fi extrasă din concretizarea sa material-organică și ar putea exista independent de corpul biologic. Astfel, din perspectiva lui Moravec, metafora carteziană a minții disociate de trup poate deveni literalitate prin „transmigrarea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
exista independent de corpul biologic. Astfel, din perspectiva lui Moravec, metafora carteziană a minții disociate de trup poate deveni literalitate prin „transmigrarea” minții umane într-un software al computerului și apoi într-un corp „postbiologic”. Scenariul existenței umanului ca informație imaterială, abstractă într-un program computațional nu poate fi decât unul al destrupării. Procesul de descarnare a umanului ar atrage după sine reîntruparea tehnologică a conștiinței, recorporalizare care ar echivala cu forma corporală a unei viitoare „descărcări” a minții. Din moment ce se
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
posibil, mintea nu poate rămâne neschimbată, fiind transpusă într-un mediu diferit de creier, precum mediul computațional. Aceștia aduc contraargumente prezumțiilor transumaniste că mintea umană nu ar avea nici o legătură cu suportul său original, cu întruparea și că „informația” umană imaterială poate circula nealterată în depozitul digital, al computerelor devenite noile forme corporale pentru conștiință (vezi critica adusă de Hayles, 1999, din perspectiva imposibilității dematerializării și a destrupării umanuluiă. Pentru Minsky (1985, 1990Ă, construirea de modele computaționale care să îndeplinească un
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corporale și mintale ale ființei umane. Mai degrabă decât să însemne transcenderea corporealității fizice, ontologia postumană hibridizează fizicul și computaționalul în condiția virtualității. Acest tip de ontologie nu țintește la evadarea din spațiul și trupul fizice și la obținerea stadiului imaterial, nu promite eliberarea eului de limitele corporale și nu aspiră să înlocuiască realul cu teritoriul eteric al informațiilor și al telecomunicațiilor. Dimpotrivă, își manifestă dorința încorporării și unește fluxurile identității virtuale de viața, experiențele și dimensiunile corporeale, de la cele existențiale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]