3,483 matches
-
nici după legi, nici după datini și simulează că astfel el este obligat să facă lucrul cel mai bun, acționând chiar împotriva legilor, așa cum face adevăratul posesor al științei conducerii, pe când, de fapt, dorința proprie și ignoranța sunt inițiatoarele acestei imitații, oare unul de acest fel nu trebuie numit întotdeauna tiran? Desigur! (...) Numește-o deci pe aceea dintre cele trei forme de guvernământ existente, care este și cel mai greu, și cel mai ușor de suportat! În ce sens spui asta
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
bună, trebuie să spunem că această formă de guvernământ - și în acești termeni definită - este singura dreaptă; iar celelalte, pe care le-am amintit, trebuie să spunem că nu sunt nici autentice, nici cu adevărat reale, ci că ele sunt imitații ale acesteia; pe de o parte unele, numite „legi bune”, care o imită în aspecte mai bune, pe de altă parte celelalte, care o imită în aspecte mai rele. 8. Cetatea și sufletul (Republica, 368d-372d) (Socrate, Adeimantos și Glaucon) Cercetarea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cât mai mic, care ar fi jertfit nu un porc, ci o victimă mare și puțin la îndemână, în așa fel încât să rămână cât mai mic numărul ascultătorilor. Într-adevăr, cumplite sunt aceste istorii! 12. Educația paznicilor (II): cenzurarea imitației dramatice (Republica, 395b-396a) (Socrate și Adeimantos) Dacă mai ținem la ideea noastră de mai înainte, anume că trebuie ca paznicii noștri, slobozi de orice altă ocupație, să fie doar artizanii desăvârșiți ai libertății cetății și să nu se îndeletnicească cu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai departe. Cât despre faptele nedemne de un om liber, pe acestea nici să nu le facă, nici să nu fie iscusiți în a le imita și la fel cu nimic din ceea ce este urât, pentru ca nu cumva, pornind de la imitație, să aibă vreo plăcere în a fi astfel. Sau n-ai băgat de seamă, că atunci când imitația este practicată din copilărie și timp îndelungat, ea se așază în caracter și în fire, vădindu-se în aspectul fizic, în voce ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nici să nu fie iscusiți în a le imita și la fel cu nimic din ceea ce este urât, pentru ca nu cumva, pornind de la imitație, să aibă vreo plăcere în a fi astfel. Sau n-ai băgat de seamă, că atunci când imitația este practicată din copilărie și timp îndelungat, ea se așază în caracter și în fire, vădindu-se în aspectul fizic, în voce ca și în judecată. Ba da - zise el. Nu vom îngădui - am spus - celor despre care afirmăm că
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
noștri nu trebuie să se obișnuiască nici să facă pe smintiții, în vorbe sau fapte. Smintiții și oamenii ticăloși, bărbați sau femei, trebuie desigur cunoscuți, dar ei nu trebuie înfățișați pe scenă și nici imitați. 13. Educația paznicilor (III): cenzurarea imitației în artele vizuale (Republica, 401b-401c) (Socrate) Dar oare numai poeților trebuie să le prescriem și să-i facem să arate în operele lor imaginea caracterului bun, sau altminteri să nu creeze pe la noi? Ori așa ceva trebuie cerut și de la ceilalți
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vorbele goale ale unor smintiți sau gloata stăpânește peste cei preaînțelepți și cu gânduri alese dar vai de ei și mai sunt și multe, multe alte semne ale vechii harțe dintre aceste două. Totuși, să spunem că, dacă poezia și imitația ar vorbi cu rațiune în favoarea plăcerii, cum că trebuie ca ea să existe într-o cetate bine orânduită, noi le-am primi bucuroși, fiindcă ne dăm seama că suntem sub vraja lor. Însă ceea ce pare a fi adevăr nu se
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai mare ușurință și repeziciune. 28. Guvernarea perfectă: mitul epocii lui Cronos (Legile, 713b-714b) Înaintea cetăților a căror formare am descris-o deja, se spune că a existat, pe vremea lui Cronos, o întemeiere, o guvernare foarte fericită, a cărei imitație este cetatea cea mai bine condusă dintre cele de-acum. ș...ț Tradiția ne-a transmis cât de fericită era viața celor de-atunci, cum aveau de toate din belșug și de la sine. Iar cauza acestei stări de lucruri ar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sistematizate, cu posibilități scăzute de evaluare a efectelor) sunt considerate utile în formarea atitudinilor, proces ce diferă considerabil de cel al însușirii informațiilor, priceperilor și deprinderilor. În ceea ce privește metodele indirecte, ele acționează în mod deosebit prin mecanismele învățării sociale bazate pe imitație, pe identificare, pe exemple, pe modelare etc. Din această perspectivă, am putea spune că una din cele mai importante sarcini formative ale școlii este aceea de a oferi modele, căi de urmat. Între metodele directe, cea mai frecvent întâlnită este
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nu s-a dovedit un mijloc temeinic de consolidare a cunoștințelor. Pavlov a sesizat și el cazuri în care învățarea se produce în condiții mai apropiate de cele caracteristice școlii. Mai întâi a observat formarea de reflexe condiționate pe baza imitației: în laborator se aduc doi câini, dar numai unul este hrănit, în timp ce se produce un sunet puternic. Celălalt privește ce se întâmplă. Și totuși, deși n-a primit nici o fărâmă de hrană, și lui i se formează un reflex condiționat
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
laborator se aduc doi câini, dar numai unul este hrănit, în timp ce se produce un sunet puternic. Celălalt privește ce se întâmplă. Și totuși, deși n-a primit nici o fărâmă de hrană, și lui i se formează un reflex condiționat salivar. Imitația este într-adevăr foarte importantă, în special în cazul copiilor. Vorbirea, mersul, învățarea mânuirii obiectelor casnice, toate se învață imitând părinții, adulții. Imitația rămâne importantă pe toate treptele învățământului, în cazul învățării senzorio-motorii și nu numai. Pe drept cuvânt, pedagogia
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
deși n-a primit nici o fărâmă de hrană, și lui i se formează un reflex condiționat salivar. Imitația este într-adevăr foarte importantă, în special în cazul copiilor. Vorbirea, mersul, învățarea mânuirii obiectelor casnice, toate se învață imitând părinții, adulții. Imitația rămâne importantă pe toate treptele învățământului, în cazul învățării senzorio-motorii și nu numai. Pe drept cuvânt, pedagogia subliniază rolul fundamental al exemplului profesorilor Ă în toate privințele. În al doilea rând, fiziologul rus citează cazuri când se formează legături temporare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
se pot transmite și prin limbaj, și prin povestire. Copiii imită și profesorii cu prestigiu: când profesorul de istorie povestește cu însuflețire și admirație lupta de la Podu Înalt, emoția li se transmite și școlarilor. Desigur, aceste sugestii și acte de imitație nu duc imediat la formarea de sentimente. Copiii nu devin patrioți, doar pentru că au audiat câteva lecții de istorie, dar un interes pentru trecutul patriei se poate contura. Așadar, treptat, exemplele din jur, emoțiile trăite pot avea o influență importantă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
între mentalitatea occidentală și cea răsăriteană cu privire la finalitatea creativității și la rolul participanților ei în proces. Pentru hinduși (1500-900 î.Hr.), Confucius (cca 551-479 î.Hr.), taoiști și budiști, creația a reprezentat, în cel mai bun caz, un gen de descoperire sau imitație. Primii taoiști și budiști au pus accent pe ciclurile naturale, armonie, moderație și echilibru și prin urmare „ideea de a crea ceva ex nihilo (din nimic) nu-și găsea loc într-un univers alcătuit din yin și yang” (Boorstin, 1992
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pot fi folosite pentru a produce improvizații. Johnson-Laird pornește de la faptul că interpreții de jazz încep prin a imita creațiile altora. În analiza lui Johnson-Laird, un aspect esențial al evoluției unui interpret de jazz este faptul că, pe baza acestei imitații, muzicianul trebuie să-și dezvolte o capacitate de improvizație care să funcționeze eficient atunci când cântă, deoarece în jazz nu este posibilă reluarea. După părerea lui Johnson-Laird, această capacitate implică extragerea de către muzician a principiilor improvizației din modelele pe care le-
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creativitatea presupune existența unei comunități de oameni care au același mod de a gândi și de a acționa, care învață unii de la alții și își imită reciproc acțiunile. Este util să ne gândim că creativitatea implică modificarea „memelor” - unitățile de imitație despre care Dawkins (1976) a spus că sunt cărămizile culturii. „Memele” se asemănă cu genele prin faptul că poartă instrucțiunile de lucru. Notele unui cântec ne spun ce să cântăm; rețeta unei prăjituri ne arată ce ingrediente să amestecăm și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
bilele de diferite mărimi, culori și compoziții. Mai mult, el conține mai multe reguli secrete, pe care copiii le învață unul de la altul în timpul jocului. Așadar, chiar și fără un sistem de notație, domeniile pot fi transmise peste generații prin imitație și instruire. Un factor evident este stadiul de dezvoltare al domeniului respectiv. Sunt momente în care sistemul simbolic al unui domeniu este atât de difuz și de slab integrat, încât e aproape imposibil să se stabilească dacă un lucru nou
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sau moștenită (etnia, rasa), noțiunea de model cultural are o slabă pertinență. Într-adevăr, cum să iei ca model o categorie de indivizi din care ești exclus încă de la început?! În acest caz, se vor observa, desigur, și fenomene de imitație sau de respingere, fără însă ca aceasta să se traducă prin strategii reale de inserție. Pentru că, la urma urmei, nu putem decât să acceptăm sau să respingem validitatea acestei caracteristici ca normă a superiorității. În schimb, atunci când preeminența este asigurată
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
urmei, nu putem decât să acceptăm sau să respingem validitatea acestei caracteristici ca normă a superiorității. În schimb, atunci când preeminența este asigurată de o caracteristică dobândită (talent, calificare, resurse), există, cel puțin în principiu, condițiile unui acces la elită prin imitație. Apare o dinamică între strategiile elitei stabilite și candidații la admiterea în rândurile elitei. De îndată ce elita manifestă o tendință fățișă spre exclusivism, aceasta face ca obstacolele să devină mai numeroase. O dialectică subtilă se poate manifesta atunci între ceea ce ține
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
-ți pui mintea cu un om pe care beția Îl face să nu fie stăpîn pe judecata lui; vorbind cu el, te adresezi, de fapt, vinului din el, și nu conștiinței sale. * „Cei ce imită exagerează Întotdeauna.” (Francesco Orestano) Pentru că „imitația” nu poate reproduce unicitatea/originalitatea sufletească, și de aceea o schimonosește. „Cearta se preface În luptă cînd la capăt se Întrevede biruința adevărului.” (N. Iorga) Pentru că fiecare dintre oponenți trebuie să renunțe, mai mult sau mai puțin, la prejudecățile sale
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sunt previzibile. Alături de factorii economici, ideologiile au apărut în analiza schimbării instituționale ca factor determinant. Ceea ce putem face acum este doar să spunem cum sau alta s-a produs o schimbare și nu cum se va produce vreuna. Asta deși imitația, atât la nivel de state, cât și între sectoare, este un mecanism important al inovării instituționale. Instituțiile nu sunt naturale, ci create de om având cu toate acestea o longevitate ca și cum ar fi fost create de natură. Pentru a surprinde
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în cultura română (1868). Concluzia la care ajunge Maiorescu este formulată fără echivoc: procesul de naștere al burgheziei românești și introducerea principiilor și instituțiilor moderne în politică, știință, jurnale, academii, școli, literatură, muzee, conservator, teatru, constituție sunt opere artificiale, de imitație a unor forme fără fond. Această viziune s-a întrupat într-o mentalitate care a dominat imaginarul românesc în prima jumătate a secolului XX, ecourile sale resimțindu-se și astăzi. Corolarul acestei poziții teoretice este ideea potrivit căruia dezvoltarea societății
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
societăților, este „în afară de orice controversă”, susține E. Lovinescu, dacă ele - primele - „nu atacă sufletul omului în structura lui ancestrală”; „moravurile publice, virtuțile sociale” evoluează și se mlădiază, așadar, prin instituții. f) Caracterul unui popor, rasa, specificul lui etnic filtrează acțiunea imitațiilor, producând „asimilarea” și „refractarea” lor prin structura etnico-rasială. La „popoarele de formație recentă, îndeosebi, instituțiile fiind simple forme imitate”, procesul se desfășoară astfel, de la formă la fond, urmând a crește ulterior de la fond la formă prin practicarea vieții instituționale. Modelul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
altele derivate din teoria economică a lui J.M. Keynes. Așa cum arată HYPERLINK \l "Bădescu" Bădescu (2006, p. 52) „teza teoriilor dependenței (sau a capitalismului dependent) evidențiază [...] asocierea influenței externe cu subdezvoltarea și cu starea de colonialism mental (a gândi prin imitație), nu cu dezvoltarea”. Mai precis, țările dezvoltate („metropola” sau „centrul” - țări colonizatoare, „capitale” ale unor imperii) împiedică dezvoltarea independentă a țărilor subdezvoltate foste colonii („sateliții” sau „periferia”), creându-se, în fapt, o dependență economică, un cerc vicios, în care periferia
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și anume - transferul, facilitat de similaritatea dintre conținutul și locul de desfășurare al pregătirii, respectiv al postului. Noul angajat este instruit de unul din lucrători mai experimentați care îndeplinește sarcinile specifice postului, iar primul privește comportamentul acestuia și învață prin imitație. Deși ușor de administrat, această formă de pregătire se întinde pe o perioadă relativ scurtă de timp, impunând o învățare rapidă a sarcinilor și are un grad de structurare destul de redus (Muchinsky, 2000). 2. Rotarea alternativă pe mai multe posturi
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]