2,103 matches
-
persoana celorlalți. 2Ă Intențiile rele Intențiile rele sunt formele premergătoare, cele care pregătesc acțiunile perverse ale Eului. Ca forme de manifestare ale conștiinței perverse, ele reprezintă proiectele acțiunilor pe care un individ le pregătește celorlalți. Relele intenții reprezintă o modalitate imorală de a se raporta, de a avea relații cu ceilalți. Este o modalitate imorală, perversă, prin care o persoană urmărește fie denigrarea altora, fie obținerea unor avantaje personale, pe care nu le poate dobândi pe căi cinstite, directe. Relele intenții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
perverse ale Eului. Ca forme de manifestare ale conștiinței perverse, ele reprezintă proiectele acțiunilor pe care un individ le pregătește celorlalți. Relele intenții reprezintă o modalitate imorală de a se raporta, de a avea relații cu ceilalți. Este o modalitate imorală, perversă, prin care o persoană urmărește fie denigrarea altora, fie obținerea unor avantaje personale, pe care nu le poate dobândi pe căi cinstite, directe. Relele intenții sunt modalități la care apelează persoanele frustrate, lipsite de caracter, cu complexe de inferioritate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
neîncrederea și suspiciunea care au un caracter de agresivitate Îndreptată către sine. Caracterul șovăitor, neîncrederea, tendința de a-i suspecta pe ceilalți de rele intenții sunt de fapt proiecțiile persoanei care se reîntorc asupra ei Însăși. Ceea ce individul cu caracter imoral crede despre ceilalți, Își va atribui, de data aceasta, În mod inconștient și automat, lui Însuși. Relele intenții sunt modalitățile prin care Eul pervers va relaționa cu ceilalți și Își va pregăti acțiunile sale. Ele reprezintă veritabile strategii ale unor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
strategii ale unor scenarii de acțiune și conduită. 3. Acțiunile perverse Acțiunile perverse reprezintă a treia formă de manifestare a conștiinței perverse și ele se situează, ca gravitate, În forma de manifestare maximă a acesteia. Putem remarca faptul că ideile imorale, relele intenții și acțiunile perverse reprezintă scara, gradată ca intensitate și formă, de manifestare a conștiinței perverse a unor persoane. Acțiunile perverse sunt acte periculoase, orientate voit de către un individ Împotriva celorlalți, urmărind ca prin efectul acestora să elimine celelalte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
voit de către un individ Împotriva celorlalți, urmărind ca prin efectul acestora să elimine celelalte persoane, să și le subordoneze sau cel puțin să le manipuleze În conformitate cu voința și interesele sale. Ca și În cazul celorlalte forme ale conștiinței perverse, acțiunile imorale sunt dovada unui caracter slab, a unor consecințe ale frustrărilor, complexe de inferioritate, carențe de educație și cultură, la care se mai adaugă o inteligență malefică care gândește și Împinge individul către Rău. Acțiunile perverse ale unui individ se pot
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ale frustrărilor, complexe de inferioritate, carențe de educație și cultură, la care se mai adaugă o inteligență malefică care gândește și Împinge individul către Rău. Acțiunile perverse ale unui individ se pot manifesta În forme diferite, dictate fie de Înclinațiile imorale ale individului, fie de circumstanțele vieții acestuia. Ele devin mai periculoase dacă sunt dublate de o inteligență Înclinată către Rău, la care se asociază patima, ca dorință de a face Răul. În sensul acesta menționăm ca frecvente următoarele tipuri de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
devin mai periculoase dacă sunt dublate de o inteligență Înclinată către Rău, la care se asociază patima, ca dorință de a face Răul. În sensul acesta menționăm ca frecvente următoarele tipuri de acțiuni perverse: aă Șantajul este forma de acțiune imorală prin care un individ, animat de rele intenții, obligă sau constrânge o persoană sau un grup de persoane să accepte o situație nedorită sau de compromis, În scopul realizării propriilor sale intenții sau interese. Este o formă necinstită de dominare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o situație nedorită sau de compromis, În scopul realizării propriilor sale intenții sau interese. Este o formă necinstită de dominare și manipulare a celuilalt, cu care nu se poate confrunta direct, deschis, cinstit. bă Calomnia este o formă de acțiune imorală, Înrudită cu precedenta, prin care se urmărește denigrarea unor persoane pe care un individ le percepe ca rivale, ca persoane cu valoare și pe care le consideră că stau În calea intereselor sale. Întrucât concurența nu poate fi loială, se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
consideră că stau În calea intereselor sale. Întrucât concurența nu poate fi loială, se va recurge la calomnierea adversarilor pentru a le compromite imaginea și, În final, poziția socială, obținând pe această cale eliminarea lor. că Înșelătoria este acțiunea perversă, imorală, prin care un individ Îi induce pe alții În situații din care poate profita, În detrimentul intereselor acestora. Înșelătoria este bazată pe fals, pe construirea și oferirea unor avantaje ireale, iluzorii, speculând credulitatea sau buna credință a unor persoane naive. Este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fals, pe construirea și oferirea unor avantaje ireale, iluzorii, speculând credulitatea sau buna credință a unor persoane naive. Este un act de dominare captativă prin care sunt atrase alte persoane În situații Închise, de eșec. dă Răzbunarea este acțiunea perversă, imorală, de agresivitate, orientată către o altă persoană, sau către un grup de persoane, În scopul descărcării unor frustrări sau complexe de inferioaritate ale unui individ care se consideră prejudiciat fizic, sufletește, moral sau social. Răzbunarea este acțiunea imorală care are
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acțiunea perversă, imorală, de agresivitate, orientată către o altă persoană, sau către un grup de persoane, În scopul descărcării unor frustrări sau complexe de inferioaritate ale unui individ care se consideră prejudiciat fizic, sufletește, moral sau social. Răzbunarea este acțiunea imorală care are la baza ei ura și invidia unei persoane cu probleme psihologice cu un caracter agresiv. Ea are de regulă o notă de maximă pasionalitate, atunci când recurge la forma de manifestare prin violență a agresivității, sau poate avea caracterul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
modelele oferite, de influențele negative sau de carențele educaționale, afective, stări complexuale etc. Pornind de la caracteristicele conștiinței perverse, se poate construi un veritabil portret psiho-moral al perversului, În care elementul central Îl reprezintă caracterul Eului personal. Acest portret al omului imoral a fost o temă extrem de dezbătută, de speculată, atât În psihologie, cât și În morală, dar În egală măsură și În literatură, istorie, sociologie, cultură etc. Nu lipsit de importanță este faptul că omul virtuos este văzut și Înțeles, valorizat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
stabilește această relație de dominație a unuia față de celălalt, este cuprins În simbolul darului ca obiect. Având În vedere aceste aspecte, se poate spune că, În toate situațiile, conștiința perversă se bazează pe fals, pe relele intenții și pe acțiunile imorale ale individului, iar acestea Își au originea În caracterul lui, mai precis În defectele sale psiho-morale; caracter care dă nota specifică Eului său personal. 9 EUL ȘI FORMELE DE AFIRMARE ALE ACESTUIA Natura sufletului Orice cercetare asupra sufletului pune problema
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau a unor anumite „zone interzise”, din punct de vedere moral, ale acestuia este fie un act deliberat, fie necontrolat. În orice situație el este considerat ca o violare a unor interdicții de morală colectivă, ca un model de comportament imoral care violentează persoana celorlalți și Îl degradează moral pe cel care o practică. Se poate vedea din cele de mai sus că pudoarea are numeroase nuanțe, care o diferențiază de inocență. Spre deosebire de simpatie, care are un caracter dominant psihologic, interior
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sentiment de culpabilitate În cazul persoanei care a produs prejudiciul. Acesta va fi Întreținut de prezența obiectului furat ca obiectivare a culpabilității. Înapoierea obiectului persoanei prejudiciate este un act de reparație morală, prin care, o dată cu obiectul, este anulată și acțiunea imorală. Este o proiecție a culpabilității asupra obiectului. Ne punem Însă În mod firesc Întrebarea dacă, În mod real, culpabilitatea a fost lichidată. Obiectual da, dar din punct de vedere psiho-moral nu. Este necesar ca orice act reparator să restabilească echilibrul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
valoare morală. Acest proces este controlat sau se află sub semnul conștiinței morale. Nu toate ideile sunt Însă și purtătoarele unor valori pozitive, de bine, datorie, responsabilitate. Acestea aparțin conștiinței morale. Conștiința pervertită va fi cea care va favoriza idei imorale, perverse, contrare valorilor morale. Imoralismul, ca atitudine, sentiment sau idee, duce la acțiuni psihologice negative, opuse sau contrarii binelui și ele au o gamă extrem de variată: minciuna, furtul, Înșelătoria, intriga, delațiunea, calomnia etc. Ideile morale Înnobilează și dau un echilibru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la acțiuni psihologice negative, opuse sau contrarii binelui și ele au o gamă extrem de variată: minciuna, furtul, Înșelătoria, intriga, delațiunea, calomnia etc. Ideile morale Înnobilează și dau un echilibru interior persoanei, conferindu-i onoare, demnitate, autoritate, prestigiu. Ideile și acțiunile imorale o dezonorează, o izolează până la a o exclude din grupul căruia Îi aparține. Ele pot fi cauza unor importante dereglări ale vieții sufletești, de tipul psihopatiilor sau a caracteropatiilor, nevroze, vagabondaj, dependența de alcool sau droguri, crize de disperare care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
confundate mijloacele cu scopul, iar I. Kant a subliniat acest aspect. Între mijloace și scop trebuie să existe o concordanță perfectă, În caz contrar acțiunea este pervertită, se abate de la legea morală. Binele se realizează numai prin mijloace oneste. Mijloacele imorale la care se apelează În realizarea unei acțiuni nu duc niciodată la rezultate oneste. Chiar atunci când Binele este realizat, el va fi un „bine al egoismului”, al meu, pentru mine, În folosul meu, dar cu prejudicierea celorlalți. Ideea morală impune
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un act de virtute, ci o manifestare a pervertirii naturii umane prin viciu. Putem trage de aici o concluzie interesantă și utilă. Dacă actele mele morale au la baza lor ideea de bine, de natură apriorică, rezultă că actele mele imorale, contrazicând ideea apriorică a binelui, provin din experiență, o experiență de care, deși eu sunt răspunzător, și-mi aparține, este totuși străină naturii mele, dar pe care eu o fac sub Îndemnul unor tendințe imorale, perverse. Rezultă că natura umană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
apriorică, rezultă că actele mele imorale, contrazicând ideea apriorică a binelui, provin din experiență, o experiență de care, deși eu sunt răspunzător, și-mi aparține, este totuși străină naturii mele, dar pe care eu o fac sub Îndemnul unor tendințe imorale, perverse. Rezultă că natura umană devine imorală, perversă datorită experiențele sale de viață. Acest fapt este deosebit de important și, acceptându-1, putem Înțelege că pervertirea morală „intră În noi” din afara noastră. Lucrul acesta este deosebit de important, Întrucât el permite restaurarea ființei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ideea apriorică a binelui, provin din experiență, o experiență de care, deși eu sunt răspunzător, și-mi aparține, este totuși străină naturii mele, dar pe care eu o fac sub Îndemnul unor tendințe imorale, perverse. Rezultă că natura umană devine imorală, perversă datorită experiențele sale de viață. Acest fapt este deosebit de important și, acceptându-1, putem Înțelege că pervertirea morală „intră În noi” din afara noastră. Lucrul acesta este deosebit de important, Întrucât el permite restaurarea ființei morale originare a persoanei umane prin mijloace
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care pregătesc actele noastre nu se poate Încă vorbi despre morală. Nu cred că așa stau lucrurile. Normele morale ne Însoțesc permanent, În idei, În intenții, În fapte și În consecințele acestora. Este perfect adevărat că aspectele morale sau cele imorale ale acțiunilor unei persoane „se văd” abia după ce ele au fost realizate, prin consecințele acestora. Ceea ce stă la baza unei acțiuni psihomorale este forța sufletească. Ea este cea care dă nota valorică, semnificația morală a acțiunii respective. În sensul acesta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
permis, ceea ce trebuie să fac În conformitate cu normele morale și nimic Împotriva acestora. Ceea ce-mi este mie sau altora de folos și nimic din ceea ce ar putea fi Împotriva mea sau a celorlalți. Trebuie să evit, să exclud orice acțiune imorală sau de natură perversă. Să cultiv binele, adevărul și frumosul. Sunt Însă situații În care actele mele psihomorale capătă o semnificație tentantă, dând impresia unei „permisiuni”. A. Bayet a vorbit, În sensul acesta, de o „morală diferențiată”. O atitudine morală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cele pe care le presupune orice ideal uman. În acest sens, orice acțiune morală este corelată cu responsabilitatea. Trebuie să se aibă În vedere permanent raportul dintre „acțiune” și „efectele” acesteia, În sensul de acte juste sau nejuste, morale sau imorale. Orice acțiune umană este expresia exercitării unei puteri. În acest sens, așa cum am arătat și În capitolul precedent, acțiunea este corelată cu voința persoanei care acționează. În același timp Însă ea poate avea și un caracter automat, inconștient, dar prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
orientată către un obiect sau o persoană În vederea realizării unui „scop final” care să aducă un beneficiu sau o „satisfacție”. Aceste „teme” pot fi reprezentate prin intenții de cooperare cu caracter pozitiv moral sau, dimpotrivă, prin intenții cu caracter negativ imoral: intrigă, calomnie, situații conflictuale etc. Temele pot fi pregătite anterior sub forma unor „proiecte de acțiune” sau pot reacutiza vechi pasiuni aflate În stare de latență, după cum pot izbucni În mod spontan sub formă de conflicte. Temele acțiunilor psihologice se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]