808 matches
-
rudele se aveau bine între ele și nu se disprețuiau. Cei bogați veneau măcar o dată pe an în casa celor săraci, în oraș ruda cu mari relațiuni își lăsa tovarășii de convorbire și întindea mâna rudei cu haina roasă, mic impiegat. Stănică era foarte mândru de rudele lui și circula, cu știrea sau fără știrea Olimpiei, de la unul la altul. Îl opreau la masă oriunde se ducea și, cum rudele lui erau foarte numeroase, ar fi putut mânca două luni în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de noapte Suceava-Mangalia, compartimentul era ocupat de trei familii cu cinci copii. În Suceava, la formarea garniturii de tren, au pus vagon de-a-ntîia vechi, mai scurt, iar cele trei familii, cu bilete pentru ultimul compartiment, s-au trezit fără locuri. Impiegatul de mișcare i-a trimis la șeful de tren, iar acesta le-a zis să ocupe compartimentul al treilea. Cînd a urcat Mihai cum să se rezolve?! Pînă la Constanța, șeful de tren nici n-a dat prin vagon. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
puie pe picior de bătaie o oaste îndestul de puternică și neștiindu-se sfătui cu lipsa sa de energie și de putere de acțiune, împăratul se mărgini la-nceput cu încercarea de-a-l împăca, trimițând la Ivanoo pre un eunuc, impiegat la Curte și care-i fusese prieten, cu însărcinarea ca să îmblînzească pe rebel prin vorbe bune și, de se poate, să-l abată cu totul de la calea răzvrătirii. Dar vicleanul eunuc, departe de-a-și împlini scopul soliei, îl îmboldi și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dornei, prin tunelul de la Mestecăniș. Direcția de Mișcare a Căilor Ferate Bucovinene se găsea la Cernăuți, dar Direcția Generală își avea sediul la Stanislavov, în Galiția. Înglobarea căilor ferate bucovinene în cele ale Galiției a adus un import masiv de impiegați străini. Ulterior, rețeaua de cale ferată s-a întregit prin edificarea lateralelor Vama-Moldovița, Pojorâta-Fundu Moldovei și Vatra Dornei-Floreni-Dornișoara. Domnul George Timu, feroviar cu trup și suflet, om care realmente a iubit acest important sector de activitate ce-și are propria
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
prea puțin îmi păsa de viață și de tren și de toate. C.Ș.: Deci la Sărățel te-au prins controlorii. A.B.: Da. M-au prins și am început să le spun recitalul învățat de la soldați: „Sunt fiu de impiegat de mișcare din Baia Mare, am fost la școala de impiegați de mișcare...”. C.Ș.: De ce trebuia să spui că ești la școala de impiegați? A.B.: Pentru că acolo se rețineau buletinele și nu mai aveau cum să te legitimeze. Deci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
de toate. C.Ș.: Deci la Sărățel te-au prins controlorii. A.B.: Da. M-au prins și am început să le spun recitalul învățat de la soldați: „Sunt fiu de impiegat de mișcare din Baia Mare, am fost la școala de impiegați de mișcare...”. C.Ș.: De ce trebuia să spui că ești la școala de impiegați? A.B.: Pentru că acolo se rețineau buletinele și nu mai aveau cum să te legitimeze. Deci: „Tata e impiegat, o să vă plătească el, mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
M-au prins și am început să le spun recitalul învățat de la soldați: „Sunt fiu de impiegat de mișcare din Baia Mare, am fost la școala de impiegați de mișcare...”. C.Ș.: De ce trebuia să spui că ești la școala de impiegați? A.B.: Pentru că acolo se rețineau buletinele și nu mai aveau cum să te legitimeze. Deci: „Tata e impiegat, o să vă plătească el, mi-a fost dor de părinți”... și așa mai departe. Foarte amabili, mi-au dat de mâncare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
din Baia Mare, am fost la școala de impiegați de mișcare...”. C.Ș.: De ce trebuia să spui că ești la școala de impiegați? A.B.: Pentru că acolo se rețineau buletinele și nu mai aveau cum să te legitimeze. Deci: „Tata e impiegat, o să vă plătească el, mi-a fost dor de părinți”... și așa mai departe. Foarte amabili, mi-au dat de mâncare, cred că n-am mâncat niciodată mai bine... C.Ș.: Cred și eu, la cât îți era de foame
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
și stă Într-un cub de sticlă fără să facă nimic. M-am Întors pe stradă și am observat privirea imploratoare a mecanicului. Apoi mi-am dat seama că pur și simplu se uita În oglinda dinaintea sa, așteptând semnalul impiegatului. Se auzi un clopoțel, după care mecanicul Își coborâ privirea, iar tramvaiul se Îndepărtă În noaptea cea fără vreo adiere de vânt. Când am ajuns la următoarea trecere, am sărit de pe bicicletă, am tras-o lângă bordură și am legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-ar fi apucat să calce-n străchini după cum și-ar fi închipuit că ar trebui să se poarte. Așa că definitivarea lui pe post era o mare realizare personală și din acea clipă își ștersese din minte ideea dragă oricărui impiegat de a urca pe treptele carierei. Serviciul fusese înființat de Mihail și Bîlbîie știa cu precizie că Serviciul va dispărea o dată cu Mihail. De aceea înlăuntrul său nu existau schimbări, ci numai completări. Uneori cîte un om dispărea și locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
primite până la 31 decembrie. legea grădișteanu în sesiunea de toamnă a Camerelor, senatorul Petre Grădișteanu a prezentat o „propunere“ care a devenit proiect de lege, prin care pensiunile de retragere, recompensele naționale și remunerațiunile mensuale sau zilnice ale ecleziasticilor, militarilor, impiegaților în genere și tuturor celor plătiți cu luna sau cu ziua din tezaurul public sau din casele altor stabilimente publice sau persoane juridice, fie chiar în virtutea titlurilor anterioare sau puse în execuțiune, nu se pot ceda, nici urmări decât până la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cum afirmă G. Calinescu, care sâcâie autoritățile cu cereri vagi și nimerește la Regia Monopolurilor în loc să se ducă la Pensii, ci în fața tâmpeniei umane rotunde și inventive (cere întîi apă la gheață înainte de-a spune ce vrea și batista impiegatului să se șteargă la gură), și care n-are nici o explicație și parcă nici un remediu. Această tâmpenie umană nu e așadar privilegiul doar al moșierului Trahanache sau avocatului Farfuridi, cum ar părea la prima vedere, deși la ei apare mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai încăpea de bunicu. Și a făcut ce-a făcut de l-a trimis cu numeroasa lui familie în pribegie de post, tocmai la Stoicani. Casă grea, condiții de viețuit pe măsură. Nenea Ion, Jan, cel mai vârstnic unchi, era impiegat de mișcare la Ianca, în apropiere de Brăila. De acolo mai trimetea după puteri oarecare ajutor repede pier dut în noianul de nevoi al familiei. Și era iarnă grea peste măsură iar drumurile scurte se lungeau, ca nevoia împinsă la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să amâne drumul spre Galați până la trecerea nopții și speranța unei ninsori ceva mai blânde. Călătorii, puțini de altfel, s-au scoborât găsindu-și gazde prin sat. Totul părea la locul lui, mai puțin mișcarea din vagon în vagon a impiegatului de Ianca. Și mișcarea și-a găsit rostul: pe o banchetă, chincit ca să adune căldura propriilor mădulare, un om. Păreți a fi preot, domnule. Cu voia Domnului slujbaș dăruit, da. Și de ce n-ați plecat? Vă găseați găzduire un deva
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
găseați găzduire un deva, la vreo familie. E frig și-i greu singur. Nu, domnule, nu suntem singuri niciodată. Dumnezeu ne este mereu alături. Așa-i, părinte dar nu vă supărați dacă vă invit să mergeți în cancelaria mea de impiegat. Bine, fiule. Așa să fie. Domnul cu noi. Și au coborât împreună. În birou, după ce a mai pus câteva așchii de traversă în sobă, nenea Jan a construit din scaune și o ladă care era pe acolo un culcuș pentru
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cont nici de martori nici de dreptate. În comună, în afara de cîrciuma lui Demirov mai era cârciuma lui Diacov, unde sâmbăta ne duceam la el la crama din vie. Beam, mâncam și stăteam la taclale. Mergeau preotul, notarul, învățătorii bărbați, impiegați de mișcare și alți salariați. Popa pleca pe la 12 noaptea fiindcă a doua zi trebuia să se împărtășească și să facă slujba la biserică. Mai erau și două mici băcănii, a lui Țoev, aproape de școală și a lui Verbanov, jos
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
obraji trandafirii, contemplă porumbeii călători ce ciugulesc grăunțele printre vagoane și se gândește, nici el nu știe de ce și cum, la pantofii săi proaspăt cumpărați din bazar, care posedă bizara proprietate de a ocoli de la distanță orice epolet. Numai glasul impiegatului de serviciu, care În locul său dă semnalul de plecare al unui tren spre direcția nord, Îl face să tresară din contemplație: „Vai, ce duhoare, iar am călcat peste niște franjuri de grad Înalt! Asta Înseamnă noroc.. Să trăiți...” „Vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
parfumate și gumă Orbit de culoare bleu. Ieșind pe peron, Noimann se simți pe moment mai bine. Dar curând starea de neliniște Îi reveni. Chiar la picioarele sale se afla un tren gata de plecare. Locomotiva șuieră de trei ori. Impiegatul, ocolind cu atenție câțiva epoleți ițiți În cale, ridică fanionul, roțile scrâșniră și trenul se urni din loc. Strivindu-și capătul țigării pe peron, Noimann făcu trei pași Înainte și se urcă, din mers, pe scară... ...Da, Într-adevăr, inițial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o să se schimbe în viața ta când o să fii cetățean francez? O să respiri altfel, o să te piși altfel, o să fuți altfel? — Asta în orice caz, răspunde Kiril în locul lui Lionel. Măcar mai des. Amândoi râd în hohote, atrăgând atenția unui impiegat. Lionel duce degetul la buze, sugerându le să facă liniște. — Acum, de ce-ți mai e frică? Lunea ailaltă sau ești francez, sau ești mort și atunci chiar că nu mai contează nimic. De ce trăiești, ca să te-ascunzi? Ascunde-te
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
atunci chiar că nu mai contează nimic. De ce trăiești, ca să te-ascunzi? Ascunde-te-n pământ, acolo nu te caută nimeni! Măcar șapte ani, că pe urmă trebuie să eliberezi groapa pentru altul, își încheie Roman perorația, făcându-l pe impiegat să se apropie de ei, spre groaza lui Lionel. Noroc că tocmai atunci trenul de Nantes trage la peron. Lionel țâșnește în vagon. Impiegatul începe să verifice osiile. Kiril îi face o propunere bărbătească lui Roman: — Hai să mergem la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că pe urmă trebuie să eliberezi groapa pentru altul, își încheie Roman perorația, făcându-l pe impiegat să se apropie de ei, spre groaza lui Lionel. Noroc că tocmai atunci trenul de Nantes trage la peron. Lionel țâșnește în vagon. Impiegatul începe să verifice osiile. Kiril îi face o propunere bărbătească lui Roman: — Hai să mergem la Albanez, până nu expiră oferta: plătesc eu. Cine știe cât mai avem de trăit? — Noi, răspunde sec Roman. Despre Lionel Lucrul cel mai greu de demonstrat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de bancă, împreună cu o șleahtă de netrebnici la fel de goi și îndobitociți de rigorile educației și respectul pentru profesori. Privesc de pe fereastra etajului 100 cu telegrama în mână, golit de sentimente, la obeliscul înalt până la Lună, la culoarea verde a lanternei impiegatului semnalizând cu paleta mecanicului de locomotivă. Un fluier și trenul se puse în mișcare. Abia atunci, la lumina stroboscopică a neonului defect, am înțeles textul telegramei sosită din trecut: Vă rugăm să aveți bunăvoința de a participa la examenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rezerva de viitor, cea din trecut și prezent fiind dată pe gât de multă vreme. Profitau de intersectarea Personalului de 936 Tichilești-Galați cu a vreunui marfar pentru a mai trage un gât la umbra fluierului de răspuns al trenului. Când impiegatul ridică paleta verde deja Năsuc își pregătea sprintul. La primul fluier era deja înapoi. La al doilea, ochii îi străluceau. Când trenul, care după ce oprea 3 minute în gară, își lua viteză, Năsuc și Samaliot erau deja beți. Profesorii puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în momentul când Președintele plenipotențiar [Kiseleff] se afla la Iași, oraș care are un focar de miasme perpetue în apa mlăștinoasă a Bahluiului și în care sunt mai multe mahalale locuite de ovrei. Generalul Kiseleff, cu un mic număr de impiegați, se află în mijlocul unei populații pradă morții, îngrijind-o și mîngîind-o. Orașul era să piară de foame din cauza morții sau a plecării celor ce îi procurau hrana. În mijlocul calamității publice și a consternării generale, când moartea, cu teroarea ei, face
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
doar ca să ia apă - plecați imediat ce reușim să facem abur. Înainte să apuc să-mi dau seama despre ce vorbea, o mână mă trase de poala hainei. — Hai, stai jos! Vreau să-ți spun și restul poveștii. M-am supus. Impiegatul închise ușa, fluieratul izbucni și se stinse, iar trenul o porni din nou prin întunericul din jur. În mine se schimbase ceva. Aveam senzația că se eliberase ceva, că se rupsese un fel de membrană. Mi-am scuturat capul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]