12,854 matches
-
secvență de descrieri întrerupte de fragmente narative tot mai ample pe care evocarea unor locuri, peisaje, portrete i le impune naratorului-personaj" (p. 303). Pe ansamblu, intrevin ironia, autoironia, parodierea chiar a tehnicilor descriptive printr-o metascriitură explicită și mai ales implicită. Se impune, oricum, prioritatea descrierii față de trama narativă, ceea ce denotă, aș spune, acutizarea funcției poetice a descrierii. Peste tot aceasta înrudește textul cu poeticitatea spațiului, a lucrurilor, a ființelor înseși, apoi a alcătuirilor antropologice ale existenței umane; se adaugă de
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
și moral al lui Mihail Sebastian, așa cum se conturează acesta din reacțiile la orientările spațiului cultural în care se mișca, din lecturile ce i-au amprentat evoluția, din gusturile literare, dar și din preocuparea pentru definirea profilului noii generații și, implicit, a locului său în cadrul acesteia. Generatia '27 a fost, de departe, cea mai controversată generație din cultura română, a cărei receptare a oscilat și continuă să oscileze între superlativ și contestare vehementă, atitudini provocate, printre altele, de ineditul și efervescența
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
cei din jur. În Babelul lui Ińárritu intră în coliziune lumile cele mai diverse, - niponă, mexicană, islamică, americană, ea însăși un melanj etnic - și trebuie spus că în filmele sale nu există personaje secundare, fapt care face parte din estetica implicită a regizorului. Povestea cuplului american se află doar aparent în centrul acțiunii, perifericul, sub toate aspectele, devine egal cu centrul la Ińárritu. Brad Pitt este scos din clișeul de băiat frumos care l-a impus, practic regizorul îl reinventează ca
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
de ani, când se vor deschide toate arhivele și se vor sedimenta toate cunoștințele, se vor dezlega toate enigmele, sau măcar aproape toate, atunci se poate elabora o istorie adevărată a României contemporane. - Mă adresez acum iubitorului de carte românească, implicit, cum ați spus și dovedit, de literatură beletristică: ce credeți că trebuie să facem pentru a fi mai bine receptați în alte arii culturale? - Așa cum mă bucur că edituri din România, ca "Humanitas", au tradus multe lucrări valoroase din literaturi
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
mesajului. Prins, ca și El Greco, la intersecția unor realități divergente, aceea a exteriorității imaginii și a interiorității spiritului, sedus, în egală măsură, de spectacolul privirii și de fervoarea ideii ori, altfel spus, de voluptățile materiei și de imperativele unei credințe implicite, pictorul identifică - și, în parte, construiește - o lume intermediară, o a treia realitate, perfect îndreptățită și inteligibilă în principiu, dar complet lipsită de suport exterior și de orice existență în istoria măruntă sau în anecdotica experienței individuale. În mod paradoxal
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
antropocentrismului și retorica unei corporalități marcate de accidente particulare și de suficiența identității sînt drastic sancționate prin recursul la reprezentarea generică și la tipologie. Dar această dominantă stilistică nu este și singura în cercetarea limbajului pe care pictorul o face implicit. Incursiunii, la nivelul iconografiei, în istoria sacră și în istoria profană a umanității, îi corespunde, la nivelul expresiei propriu-zise, o incursiune similară prin istoria codurilor. În afara spațiului manierist, din vecinătatea lui El Greco, acolo unde Vladimir Zamfirescu se simte pe deplin
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
de atunci. Pentru a-și salva cartea, mi-a povestit apoi Nedelciu, i-a adăugat această postfață. Față de momentul cu pricina, rămîn și azi convins că Mircea a făcut exces de zel anticapitalist, într-o încercare eșuată de a convinge, implicit și explicit că pe-aici, la noi, arta n-a devenit o marfă. Mircea avea un talent extraordinar de a-i convinge pe alții de lucruri de care el însuși nu era convins. Dar cu această postfață i-a iritat
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]
-
Un posibil răspuns îl oferă poemul ratându-mi sinuciderea la 13 ani pe urmă n-am mai încercat în care Nicolae Prelipceanu evocă elementele de actualitate despre care nu ar fi aflat niciodată dacă actul suicidal ar fi izbutit. Răspunsul implicit este că mare lucru nu ar fi avut de pierdut. Tot ceea ce a aflat, în viață fiind, rămâne de domeniul derizoriului: "ce liniște ar fi fost azi pe pământ/ dacă sforicica aceea nu se rupea/ și nici crenguța cu spini
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
e momentul prielnic". Dacă n-ai fi dat bani pe revistă ca să citești acest truism, el ți-ar merge la inimă sau chiar mai jos! Dar trebuie să aflăm ce este un "superbebe" în concepția revistei omonime și în cea implicită a celorlalte. Simplu: un superbebe e copilul unei vedete care pozează cu el în brațe. Vedetă TV, politică, economică, sportivă, oricum un personaj mediatizat. De pildă Diana Lăscărescu (?!) care nu a ratat nici o publicație de gen, Laura Badea sub titlul
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
el, prin absoluta corespondență care era valabilă pentru noi... prin miracolul energiei vieții care se afla pretutindeni... și adevărul esențial al evoluției... această libertate imensă a oceanului, într-un loc unde se întâlnea capătul pământului cu nesfârșita apă, ne aparținea implicit, și chiar aveam certitudinea că fusese așa întotdeauna... de parcă nu era prima oară când ajungeam aici. Am coborât cărarea îngustă, până la un loc plat, unde piatra era aproape lustruită, de parcă o neteziseră valurile. Jos, se vedea apa mișcătoare a oceanului
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
la nivelul cuvenit modestei lor contribuții: pragul mărunt al spiritelor de mîna a doua. Așadar, o mazilire săvîrșită în numele valorii. Judecată prin prisma exigențelor lui Noica, mazilirea aceasta își are justificarea ei: cînd urci ștacheta foarte sus, ea se transformă implicit într-o ghilotină ce invită la decapitări simbolice. Dar privită din perspectiva mentalității contemporane, judecata lui Noica e prea aspră. Schopenhauer rămîne un gînditor fascinant, iar soarta lui postumă e pe cît de imprevizibilă pe atît de proteiformă. Și așa cum
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
reprezintă, într-un anumit fel, o atitudine artistică alternativă, dar alternativă nu atît prin tehnici și materiale, deși, în anumite cazuri, și în felul acesta, cît prin poziția morală, prin iconografie și prin aspirațiile estetice și doctrinare, ultimele mai degrabă implicite. Această categorie era reprezentată de gruparea din jurul lui Paul Gherasim, grupul Prolog în primul rînd, dar și de mișcarea mai amplă, de natură spiritualistă, alcătuită preponderent din artiștii care au debutat în deceniul șapte. Exista vag și un al patrulea
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
nu și-a încheiat încă acțiunea)8. Cîteva luni mai tîrziu, el dă în paginile "Evenimentului literar", sub semnătura C. Șărcăleanu, articole precum Naționalismul și socialismul și Socialismul și naționalismul, în care se întrevede o atitudine mai critică față de "burghezie", implicit față de partidul liberal. Semnificația reală ne-o dă o schimbare de direcție vizibilă la alți lideri socialiști. În programul proaspătului înființat (în aprilie 1893) PSDMR se lăsa loc pentru o alianță cu liberalii. Dar în ultimele luni ale anului 1893
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
a-și constitui noi martori", despre "concesia" făcută de Scorțescu ("la insistențele șlorț reiterate") de "a se supune la arbitrajul d-lui Gr. N. Macri", precum și despre "călcarea cuvîntului", în speță despre decizia lui de "a-și menține martorii dintîi", implicit de "a considera incidentul închis", după ce arbitrul s-a pronunțat. La misivele martorilor săi, C. Stere le răspunde prin următoarele rînduri: "Iubiți prieteni,/ Știam că în orice țară din lume ziaristul care a știut să mînuiască calomnia știe la nevoie
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
transpare fără alte amânări. Cineva trebuia să legitimeze și să confere credibilitate deplină unei opțiuni întemeiate, la origine, pe niște argumente mai degrabă eterate. Totul, bineînțeles, sub masca unei revizuiri ori a unei repoziționări judicioase, aduse la zi, obiective. Sondajul implicit și aerul timpului aveau nevoie de acoperirea solidă a unei conștiințe critice. Iar în acest scenariu, Bogdan Crețu reprezenta - o spun fără umbră de maliție - mâna fermă care ar fi urmat să scoată castanele din foc. Din fericire, abilul cronicar
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
figuri emblematice, un altfel de erou decît westman-ul trăind pe linia frontierei, un erou negativ, dar nu mai puțin fascinant. Filmul lui Ridley Scott îmi sugerează o reconvertire, o revalorizare a acestui capital negativ într-o formulă care să conțină implicit și rezultanta pozitivă a recompensei sociale pentru virtuți rare ca onestitatea în cazul polițistului Richie. Din acest punct de vedere, Martin Scorsese era mult mai drastic, mai dur. Primele cuvinte sunt definitorii pentru film, regizorul se află în căutarea acelei
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
de Katia Stabile și o traducere din Gottfried Burger, "Lenore", semnată de Fernanda Cirimele. Nu voi reda în continuare fragmente din echivalențele în italiană, pentru că nu acesta este scopul acestui articol în care doresc să evidențiez actualitatea poeziei eminesciene și implicit a unui reprezentant contemporan al liricii românești, Petru Creția, într-un centru universitar cum este cel din Calabria. O pot face, evident, specialiștii și, mai ales, Rodica Zafiu, implicată în mod direct în sumarul acestei cărți, fiind, între 1996-2001, profesor
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
vrem nu vrem, vom discuta de aici încolo, în cel puțin istoria noastră recentă, de etapa de pînă în ianuarie 2007, care, la rîndu-i, se împarte în alte etape de-a lungul istoriei, cel puțin în relațiile noastre cu Europa, implicit Italia, și de etapa de după ianuarie 2007, care, iată, a început tumultuos în peninsula cu care, originar, la nivel de popoare, avem cele mai multe puncte comune. Speculațiile pe această temă, din păcate, au denaturat și continuă să denatureze o realitate care
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
Cosmin Ciotloș Cum se întâmplă, nu prea știu, dar această ultimă carte a lui Sorin Stoica - Aberații de bun-simț - e altceva decât o propunere implicită ori o zgomotoasă tentativă de reevaluare a tânărului autor. Ideea de celălalt, atât de dragă simultan antropologilor și criticilor literari, se arată străină de metoda practicată cu lentoare de gigant aici. De la începutul editorial și până la finalul biografic mult prea
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
provizoriu." (pag. 42) Și cam așa transcrierea ei, în fragmentul privilegiat cu temei de prefațatorul Antonio Patraș: "Eugenia Ionescu avea la data aceea vreo 25 de caiete destul de consistente, o operă monumentală, în fond, în care își povestea viața și implicit copilăria. Metodologia de întocmire a acestor caiete-jurnal îmi apare destul de obscură, pentru că în jurnal apar însemnări absolut fără nici o legătură între ele despre Hitler și George Vraca. Singurul principiu de coerență ar fi criteriul cronologic. Ca o concluzie, am putea
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
în 1945 a făcut ca "recuperarea" lui să întîrzie foarte mult. Abia către sfîrșitul anilor '70, Z. Ornea a izbutit să tipărească un prim volum, intitulat Scrieri 1, care, precum precizează nota din fruntea lui, nu era o ediție critică, implicit de "opere complete", ci una "antologică", "năzușindț la reprezentativitate", selectînd însă numai "scrieri publicate din 1893 (un an după debut) pînă prin 1913"2. Același cercetător a dat la lumină un deceniu mai tîrziu primul panou al unei ample biografii
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
comună le-a conferit trăsături ce justifică concluzia (sugerată de François Furet în Trecutul unei iluzii) că sunt - ca urmare a egalității acceptate consensual între indivizi - națiunea sau poporul burghez prin excelență. în Europa, dezvoltarea asincronică a structurilor statale și, implicit, a comunităților naționale, formate în epoci diferite, a generat configurarea unor orizonturi simbolice profund delimitate și dificil armonizabile. Iar experimentele politice bazate pe ideologii conflictuale au marcat și mai mult diferențele de civilizație și cultură dintre Occident și Orient, dintre
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
sociale structurate în interiorul comunităților, susceptibile de a fi atrase de mișcări politice extremist-etatiste, de tip fascist sau comunist. Diversele "piețe comune" (ale cărbunelui, oțelului etc.) realizate de Occident au dus la uniformizarea, lentă dar fermă, a nivelului de trai și, implicit, a comportamentelor economice din perspectiva consumismului. Statul național și-a putut permite, într-un astfel de context, să delege o parte din atribuțiile sale unor organisme ce impuneau reglementări comune obligatorii. Evoluție ce nu s-a produs în Est, unde
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
Manolescu se referă mereu la preopinenții d-sale e un semn nu numai de corectitudine informativă, ci și de cavalerism, id est de orgoliu. E aci o disociere tacită de G. Călinescu, care foarte rar își cita congenerii. O mustrare implicită adresată acestuia. Dintre poeziile lui Cârlova, "cea mai celebră este Ruinurile Târgoviștei, care a determinat pe Vl. Streinu să considere pe Cârlova unul din poeții monodiști, ca autor adică al unei singure poezii reținute de memoria cititorilor". Ori: Ideea poeziei
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
demonstrează cât se poate de convingător. Textele lui Cioran dezvăluie fie un anticreștin convins, fie un subiect al unei potențiale "mari convertiri", iar opera literară a lui Ionescu ar conține, în chiar inima absurdului care i-a adus notorietatea, o implicită, dar consistentă dimensiune creștină. Cea mai interesantă (pentru că dă de gândit, nu pentru că ar fi obligatoriu corectă) este paralela între gândirea lui Steinahardt și cea a lui Noica. Cu destul curaj, Adrian Mureșan vede în Steinhardt un adept al "gândirii
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]