1,035 matches
-
De Indis (1539), există supuși fără suverani cu care se pot Încheia contracte În mod direct, care au așadar drepturi În ei Înșiși. Suntem deci la mare distanță de Sfântul Toma, pentru care legea este de origine divină, nescrisă și imuabilă, universal aplicabilă. În secolul al XVII-lea, Școala dreptului naturii și al oamenilor (Grotius, Pufendorf, Burlamaqui și alții) va definitiva ruperea de dreptul natural clasic. Trebuie să atragem atenția aici și asupra rolului determinant al lui Hobbes: „Legea și dreptul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
impună În fața drepturilor pozitive a fost Întâmpinată cu numeroase sarcasme. Ne vom mulțumi să le cităm pe cele mai cunoscute. Astfel, Montaigne spunea: „Sunt șugubeți atunci când, pentru a conferi o anumită siguranță legilor, afirmă că există unele ferme, perpetue și imuabile, pe care le numesc naturale, care sunt Întipărite În neamul omenesc prin Însăși esența lor” (Montaigne, 1962, t. 1, p. 652). Și mai radical, Pascal scria: „Ei mărturisesc că justiția nu face parte dintre aceste cutume, ci se găsește În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
relativitate. Așadar, „este recuzat Însuși proiectul unei Declarații a drepturilor omului ca proiect metafizic, ca o imposibilă punere Între paranteze a realului În diversitatea sa contingentă” (Binoche, 1989, p. 15). Urmează critica teologică: contingențele realului sunt raportate la o ordine imuabilă a Creației, ordine În care, la fel ca În dreptul natural medieval, fiecare Își are locul său. Drepturile omului, din această perspectivă, sunt o mască a corupției. Cele două critici, empiristă și teologică, se unesc apoi pentru a da naștere unei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fiu Înainte de a fi frate, fiică Înainte de a fi soră. Așa m-am născut, nu am devenit astfel. Conformându-se acestui model familial, multe societăți restrânse, ordine religioase și loje masonice și-au ales o structură asemănătoare. O ierarhie cvasi-ancestrală, imuabilă, fundamentează și justifică autoritatea Tatălui sau a Maestrului. Încorporarea fiecărui „frate” se sărbătorește printr-un ritual În cadrul căruia practica terorizantă a jurământului Îi pecetluiește solidaritatea cu grupul și, În același timp, Îl distinge de cei care nu sunt membri. Însă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de demnitate. Însă ține prea puțin cont de diversitatea persoanelor, de condiția materială a fiecăreia și, mai ales, de greutatea istoriei lor, ca și cum apartenența lor la specia umană, la marea familie a oamenilor, ar semnala o natură umană universală și imuabilă, căreia nimeni nu i se poate sustrage. Însă mitul acesta, așa cum observa Roland Barthes, „constă În a plasa Întotdeauna Natura la baza Istoriei” (Barthes, 1957). Astfel, paradigma familială este dublu limitată la a servi drept fundament conceptual clar ideii de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În primul rând, așa cum s-a evidențiat În numeroase relatări de călătorie Încă din Antichitate, ele diferă de la o comunitate la alta. Apoi, moravurile sunt stabile și contribuie astfel la coeziunea grupului pe care Îl caracterizează. Și totuși, nu sunt imuabile, ci pot suferi transformări. Sociologia este astfel obligată să-și pună mai multe tipuri de Întrebări: cum se constituie moravurile? Prin ce mecanisme se impun? Ce marjă de manevră le permit ele actorilor? Răspunsurile la aceste Întrebări pot veni din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai trebuie să-i stea În cale. Referința la popor se sprijină pe o logică teritorială preexistentă; ea permite ca apariția democrației reprezentative să se Înscrie În prelungirea acestei logici. Oricât ar fi de subtil, dispozitivul astfel constituit nu este imuabil: din clipa În care teritoriul național Încetează să mai formeze un cadru de identificare pertinent, referința la popor alunecă din registrul unitar În registrul rebel. Estomparea formelor obișnuite ale acestui tip de referință Își găsește explicația Într-un proces de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
atunci când ești părăsit, mai poți încă iubi, ba chiar rămâne blocat în acea dragoste o viață întreagă). Prieteniile sunt însă mai alunecoase, mai elastice, mai dependente de stări imediate, de impulsivități, de malentendu-uri - tocmai pentru că în prietenie nu funcționează dragostea imuabilă, ci un soi de „dragoste“ care poate fi mutată de colo-colo, care nu are rădăcini decât pe un anumit palier al rațiunii, în care erupe iraționalitatea. Nu știu cum altfel să spun, mi-e mai ușor să simt acest sens al prieteniei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
o legătură între om și istorie, între destinul omului și metafizica istoriei".9 Preferința scriitorului rus pentru metafizică ar putea fi îndreptățită luată stricto sensu, așa cum a definit-o Aristotel ca primă filozofie, primă știință, înțelepciune sau teologie despre lucrurile imuabile, care nu sunt supuse schimbării. El chiar afirmă că "filozofia istoriei ar trebui să fie metafizica istoriei"10, în relația dintre metafizic și istoric aflându-se cea mai adâncă semnificație a oricărei filozofii creștine a istoriei. Între opțiunea lui Berdiaev
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
umane și a destinului în religiile istorice este cum se poate desluși și împlini sensul transcendent al istoriei când omul poate discerne numai înțelesuri parțiale și poate realiza numai parțial înțelesul pe care-l discerne"92. Planul lui Dumnezeu este imuabil, el fiind dat odată pentru totdeauna. Numai că acest plan, consideră filozoful francez Jacques Maritain, este stabilit pentru eternitate luând în calcul liberul arbitru uman, pe care Dumnezeu îl vede în prezentul său etern. "Omul intră în acest plan nu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
omului culturilor tradiționale la "teroarea istoriei" prin chiar refuzul acesteia, prin abolirea permanentă a creației, el trăind astfel fără încetare în momentul atemporal al începuturilor 1. Pentru grecii antici, preocupați de descoperirea principiilor prime ale universului, de ceea ce este esențial, imuabil și etern, a căuta să găsești un sens în curgerea istoriei ar fi fost o pierdere de timp. În cultura greacă, lumea și conștiința erau lipsite de simțul istoric. Vechii greci nu aveau nicio concepție asupra istoriei ca devenire. Aceasta
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse și nu le-a împlinit". (Iona, 3, 10). Locuitorii din Ninive au infirmat, prin convertirea lor, profeția! Mai mult, ei au demonstrat că nicio profeție nu este inevitabilă, imuabilă, eternă. Deci nici predestinarea nu este posibilă, pentru că în fiecare clipă omul ia o decizie care îi îndreaptă cursul vieții într-un sens sau altul. Acesta este un precedent care sugerează libertatea deplină a omului de a-și croi destinul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
istorie, sau poate chiar ei sunt conștiința noastră. Pornind de la Vechiul Testament, Pannenberg arată că, la evrei, adevărul are un caracter istoric, așa cum sugerează și cuvântul ebraic emeth, el urmând a se dezvălui în timp, spre deosebire de grecescul, aletheuein, care definește ceva imuabil și etern ca Ființa 40. Paradoxal, "Cel ce Sunt", Adevărul Veșnic, este cunoscut din actele intervenței Sale în istoria lui Israel, adică este mediat istoric. Numai că acest adevăr nu este epuizat în prezent, căci el indică mereu către viitor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
regulă imitate). Așa cum vorbim noi de românitate, alții vorbesc de germanitate, hispanitate, iudaitate etc., atribuind unui macrogrup etno-național-lingvistic-confesional o esență colectivă anistorică, chiar metafizică. Astfel, individul și natura umană devin categorii secundare, neglijabile ori pernicioase, pe când identitatea colectivă, idiosincratică și imuabilă a macrogrupului devine singura realitate umană definitorie. Insul, pe de o parte (nivelul micro al existenței), și omenirea, pe de altă parte (nivelul macro al speciei și al Istoriei), nu mai contează, ori au sens numai în raport cu canonul intermediar al
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
și perspectivei. Dacă identitatea acestui spațiu este atât de profund legată de o veche tradiție a transferului cultural și al conlocuirii benefice, cum se modifică această identitate în raport cu dinamica prezentului? Este această tradiție una statică, parte integrantă a unui mit imuabil, sau suportă, în mod firesc, metamorfoze? Mai departe, aceste mutații pot fi abordate tot prin intermediul unor interogații, aici voit subiective: dacă Banatul și-a creat o identitate europeană interculturală, cum se reflectă ea acum în sferele marginale, în zonele rurale
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
libertate, o luptă În afara luptei naționale sau sociale, o formă a singurătății „alese și acceptate”, o formă a „eroismului” modern. Și, cum „scara mea a ratării”, care „trece necesarmente prin realizare valorică”, are trepte distincte, aproape rigide, instaurând o ierarhie imuabilă În câmpul valorii, este una a „valorilor relative”, fiecare „treaptă”, odată atinsă, putând fi „depășită” de o alta, la exemplele date mai sus, În vârful cărora, tinerelul care am fost l-a așezat pe Iisus ca valoare absolută, acesta nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
duc pe autor la concluzia că sacrificarea lui Eminescu nu ține numai de trecutul bine sedimentat, ci și de prezentul confuz, tranzitoriu. Mai mult: pe Eminescu îl așteaptă o soartă similară și în viitor! Explicația ar consta din acest adevăr imuabil devenit, din păcate, clișeu: ființa și spiritul poetului se confundă cu ființa și spiritul acestui neam greu încercat de istorie, dar conștient de menirea sa. Întrucât în articolele sale Eminescu s-a dovedit în permanență "inflexibil cu principiile și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu preconiza o reîntoarcere ontologică, nu factologică, în sensul unei "recuperări arheice", ne asigura și Theodor Codreanu. Interogația stă însă în picioare. Oare schimbarea (ca mutație etnică și "cuvânt magic") ar fi posibilă? Sau, dimpotrivă, spiritul unui neam se vădește imuabil, conservându-și, în pofida infiltrațiilor, a metisajului din vremurile noastre, plasma etnică? Să mai adăugăm că moralistul Cioran, contemplând delirul eului de odinioară, se dezicea de acele afirmații "incredibile". Ele îi păreau "obsesiile unui străin", venind din preistorie, va recunoaște în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
statelor participante față de valorile noastre comune. Respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținînd minorităților naționale, democrației și statului de drept, libertatea economică, justiția socială și responsabilitatea față de mediul înconjurător - sînt obiectivele noastre comune. Ele sînt imuabile. Aderarea la angajamentele noastre constituie baza participării și cooperării în C.S.C.E. și piatră unghiulara pentru dezvoltarea viitoare a societăților noastre. 7. Reafirmam valabilitatea principiilor directoare și valorilor comune ale Actului final de la Helsinki și ale Cartei de la Paris, întruchipînd responsabilitățile
DECLARAŢIE din 9-11 iulie 1992. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121353_a_122682]
-
Buhăești Roman, unde duce, față de trenul de pe aceeași relație? indeterminare in statu nascendi, trenul pe șapte-opt secunde în stația Grajduri, își dă frîu liber în hălăduirea de noapte, călători ca alde mine către al nouălea cer, stînd din starea noastră imuabilă, figé, fără grija de hrană și de băutură, pentru gînduri și griji cea mai bună hrană din gînduri și griji, alături de mine, pe banchetele cu golul necesar, sînt eu, fata ar fi atrasă de parapsihologie, deocamdată parapsihologia, nu ea, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și-a rupt-o din munte, poem al nemișcării milenare Călinescu, turmă de multe capre între oi, cîinele ciobănesc de rasă ciobănesc mioritic, băiatul cu băț la el, case adunate, școala cu etaj, primărie, plăcuțe albastru oficial, halta Simbrea fondul imuabil al asprimii locurilor, perimetre de gard de lemn, soarele bate în nuc și în trei pruni, vremuri sumbre de calcule productive, adorația soarelui din imixtiune, depresiune pe sfîrșite, valea îngustă cu crac spre nord-est, halta Brusturoasa casele grohotișuri, ordinul pieptului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cheia nume proprii, corupția șeasă, delurosul Cluj rezidențial revărsat în tipul tehnic de numiri, aluviuni pe cursul Someș-Unelte, scaun cu șapca roșie de muncitor ori paznic, învîrte pe colț clădirea goală, sar imobilele ecleziastice, industria sigură a tradiției, modernă și imuabilă lumea lor căci, prin greu păcat, ele înseși sînt lume! biserica lăturalnică oaie cu lîna de șiță, roasă în pavilioane-tip CFR la malul rîului, "Transwagon Hamburg" inscripție de circulație, gară. Ora 11,45, în personalul Cluj-Napoca Bistrița, în stația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
este semnificativă, saturată de sens, în timp ce celei din urmă îi lipsește această dimensiune particulară. Lumea socială, departe de a fi un "dat" al naturii (datum), este o construcție socio-istorică aflată într-o permanentă devenire. Spre deosebire de realitatea naturală, unde funcționează legități imuabile, în sfera socială, legitățile - dacă există - au un caracter temporal, prozivoriu, fiind supuse unor necontenite reconfigurări. Contrastul dintre obiectivitatea lumii naturale și intersubiectivitatea lumii vieții (Lebenswelt) este surprinsă în distincția prelucrată de T. Rotariu (2013, pp. 49-50) între "științe ale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu nobilul plan de a uni Moldova și Muntenia într-o singură entitate românească, "așa cum suntu făcute de Dumnezeu" (Urechia, 1873, p. 50 cf. Murgescu, 1999, p. 53). Concepția primordialistă a națiunii - potrivit căreia națiunea este o realitate eternă și imuabilă iar lumea este în mod natural (i.e., prin decret providențial) divizată în națiuni -, își găsește în această formulă a lui Urechia expresia cea mai directă. Mai mult decât atât, fiind produsul grației divine, de Dumnezeu făcut, statul-națiune român devine pe cale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au optat ferm pentru sincronizarea cu spațiul european, iar astăzi pentru integrarea în structurile acestuia" (Mitu et al., 1999, p. 5). La fel cum ideologia naționalistă promova ideea eternității naționale românești (i.e., teza platoniciană a națiunii române trans-istorice, eterne și imuabile), în același chip noua paradigmă difuzează ideea destinului istoric european al românilor. Dacă naționalismul se lăsa pradă seducției exercitate de ideea totalizantă a unității, europenismul introduce același tip de distorsiuni, lăsând impresia că românii au fost dintotdeauna europeni. Și nu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]