911 matches
-
născut dintr-o sfâșiere a vieții și repetă, astfel, cauzele nefericitei condiții umane. Moartea e în urmă: ea este trecut, după cum este și viitor, iar uitarea “legii” Persefoneio izbește în prezent. O incantație forțeaza supraomenescul, de aceea recitarea unei epoide (incantație) a lui Orfeu este de ajuns să îndulcească amarul din amintirea soției lui Hades. Această idee stabilește o legătură între catabaza lui Orfeu și practicile religioase ale orficilor, care urmăreau în mod deosebit să-și atragă bunăvoința Persefonei, în ochii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în ochii căreia orice ființa umană evocă uciderea fiului său. Orfeu este considerat întemeietor al riturilor tainice, teletai, calificare mereu afirmată, fără a fi explicată. Aceste rituri sunt menite să constrângă divinitatea, prin folosirea unor formule eficiente determină amintirea unor incantații, care fac presiune asupra divinității mai mult decât acționează asupra sufletului credinciosului. După moartea Eurydicei, Orfeu urăște femeile. Ca o urmare a negării doliului soției sale, pedepsirea prin ruperea în bucăți a lui Orfeu de către bacante este o constantă căreia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
lui Dionisos din Tracia au fost găsite tăblițe privind „vindecarea trupului și a sufletului”. De multe ori Orfeu este citat alături de Zalmoxis tocmai pentru că acesta îi învătase pe oamnei că vindecarea trupului trece prin vindecarea sufletului, care se îngrijește prin incantații ce constau în discursuri frumoase care fac să se nască în suflet înțelepciunea. Atunci când sufletul posedă liniste și înțelepciune, atunci este usor să o transmită întregului corp. Există lucruri însă, care nu pot fi înduplecate, ademenite, „furate”. Orfeu, prin darul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
copilul fuge acasă, părăsind melcul. Acesta, ieșit din cochilie sub influența descântecului, îngheață. Întors la locul unde-l lăsase , copilul descoperă consecințele nefaste ale cuvântului său și plânge amar, cu un acut sentiment al culpabilității. Momentul de culminație al poeziei, incantația dureroasă („Melc, melc, ce-ai făcut/Din somn cum te-ai desfăcut?/ Ai crezut în vorba mea/Prefăcută... Ea glumea!”), este expresia trăirilor unui suflet căruia i se revelează tainele lumii și forța demiurgică a cuvântului. Eroul amintește prin naivitatea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
scenariu inițiatic, melcul devine „un simbol al increatului care se opune revelării. Reacția defensivă la contactul cu realul este una de retragere în sine. Numai că descântecul (poezia) prin puterea magiei cuvântului domină asupra lui. Ceremonialul configurat pare un simulacru. Incantația are un rol primordial substituind (distrugând) schema noțională a lumii și reinstituind-o fonic. Melcul ca element se află în stare de latență. Propriu zis melcul nu are sânge, limfa sa fiind o ipostază intermediară a materiei. Trecerea spre ceva ar
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
acest lucru. V.P.: Dragă Poete, din rațiuni de spațiu tipografic, încheiem dialogul nostru, care ar fi putut dura și... sute de ani, fiecare având pe suflet lacrima Basarabiei. Mulțumesc, pe curând. Comentarii critice "În versurile lui Arcadie Suceveanu găsim o incantație molcomă în care stările afective sunt tangente la plante, la foiala insectelor, la lucruri. Natura umple voluptuos alveolele lirice cu pasta sa pururi proaspătă fiind sempiternă. E atîta transparență în imagini încît ele par culese de-a dreptul din mediul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
așa ar putea meni destinul, că soarta se îndulcește sau măcar se amână prin vorbe. Și la adăpostul vorbelor, mai poți sclipui și tu ceva. Dracul nu e chiar atât de negru. Unii pot să-l vadă și alb, dar incantația este a doua realitate, în care ne mințim și ne abandonăm... Ce-a rămas pe malurile Ozanei la peste o sută de ani de la trecerea în lumea umbrelor a genialului narator? Harap Alb pleacă la Ierusalim cu Ochilă, cu Flămânzilă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să i se vorbească încet ("încet ți-aș fi spus"), pentru a nu-i suprasolicita nervii delicați. Nu numai că protagonistul masculin al cuplului nu cântă tovarășei sale imnuri patriotice pe post de serenade și nu-i servește lozinci drept incantații amoroase, dar, tocmai pe dos, o protejează de politizarea mesajului erotic și îi șoptește: Iubito [se cade să observăm aici că apelativul însuși e unul destul de riscant de folosit în epocă, desemnând un tip de relație afectivă sensibil diferit de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
leges mors vocat atra suas.") este un text ce se înscrie în aceeași serie a poemelor ale căror titluri funcționează ca ancore pentru referințe intertextuale. De data aceasta, tema morții este afirmată categoric, din titlu. Textul se construiește ca o incantație, ca un text legendar, aspectul este al unui text epic, dar nicio acțiune nu e prezentată, totul se reduce la o acumulare de elemente din care se încheagă un tablou aproape abstract, foarte aproape de maniera avangardiștilor, într-un stil care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Românească, București, 1981. 239 "Notele comune ale ultimei generații ['80] nu sunt, însă, nici mai multe, nici mai supărătoare și nici mai pregnante decât ale generației '60. Sunt altele: acolo jubilația și declamația, aici decepția și cerebralitatea; de o parte incantația și declamația, de cealaltă prozaismul și ironia; în locul angajării convenționale, sarcasmul neconvențional; cei dintâi s-au lăsat duși de apele existenței ce le promitea armonia, cei din urmă s-au oprit la bariera morală a lumii și având în față
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
zile premergătoare Sărbătorilor de Paște. "Don Cezar" a fost un Înaintemergător, a cărui ardere spirituală și har poetic vor rămâne încă de deslușit pentru generațiile viitoare de iubitori de înțelepciune. Plasarea sa ontologică în spiritul originar al poesiei, care era incantație, vibrație mitologică, rădăcină de sens într-o lume magică, îl face astăzi să fie încă greu de înțeles de cei care nu au orizontul interior suficient de sensibil în manieră intuitivă sau cărora le lipsesc informațiile și lecturile erudite care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Știați că în fibra lor de adâncime, la sevă, prison blues-ul, doina dobrogeană și balada armenească sunt totuna? Că poți substitui, magic, eflorescențe sonore de la una la cealaltă sau că pe structura canava a ritmurilor primordiale, comune fiecăruia în incantația tragică, se pot broda la nesfârșit kilimuri sonore unice, neobișnuite, dar consecvent armonice între ele, indiferent de structurile din care provin inițial? Dar că poți cânta la pian ca la o harpă - cu mâna stângă îmblânzind, stenic, fundalul ritmic, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ale vechilor germani, goții în special? Este posibil ca practicile magico-religioase ale geților să fi fost preluate de goți prin asemănarea unor asemenea practici, deoarece „cultul getic pare a fi constant, ca și la barbarii nordici, din practici, ceremonii și incantații vrăjitorești: preotul era și vrăjitor și medic, făcea preziceri și da oracole” . Referitor la viața de după moarte, întâlnim la vechii germani credința, asemănătoare credinței geților, că „după moartea trupului, se vor întâlni cu zeul lor suprem Odhin-Wodan și vor trăi
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
prin realizarea unui dicționar finlandez-suedez-latin. Îi urmează diverse glosare, dicționare de proverbe, colecții de ghicitori, de povestiri, mitologii, gramatici. Primul ziar finlandez își datorează apariția activității unei societăți (Aurora) și datează din 1775. Se dezvoltă și retorica, prin mai multe incantații și epistole, se acordă importanță mitologiei locale, superstițiilor, naturii și vieții grele într-un ținut vitregit precum cel al Laponiei. Într-un cuvânt, finlandeza începe să devină un idiom propriu, iar lupta pentru identitate și libertate capătă noi forme de
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
finlandeză a supraviețuit timp de secole până în prezent datorită unor lucrări precum Kalevala și Kanteletar, cu caracter de culegere. Această "supraviețuire" este una haotică, martoră fiind asamblarea neregulată de texte creștine și precreștine. O trăsătură a celor precreștine este prezența incantațiilor și a zeităților multiple. În schimb, creștinismul a schimbat în aceste scrieri percepția asupa morții și a vieții de apoi, iar referințele la Fecioară sunt și ele dese. Este, în consecință, foarte greu de stabilit data scrierii acestor poeme. Un
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
fapt, niște imnuri dedicate trăirilor plenare, bahice, în deplină armonie cu un concept nou, un carpe diem scandinav iluminist. Creutz a lăsat posterității o lucrare pastorală, Atis și Camilla. Extrem de devreme, în 1733, Gabriel Maxenius susține o teză centrată pe incantații și adaugă cinci versuri ale Kalevalei, primele care au văzut lumina tiparului. Kristian Lencquist susține teza De superstitione veterum Fennorum 27 (1782). Temele celor doi se mulează bine pe filosofia iluministă. Discipol al lui Porthan, Frans Mikael Franzén (1772-1847) face
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
responsabilul care plutește din umbră - evident, ziarista nu mai așteaptă nimic de la el, dar îl acuză prin simplul fapt că demontează rotiță cu rotiță sistemul crud și corupt care l-a propulsat și îl întreține. Politkovskaia nu își face o incantație din criticarea lui Putin, ea numește direct și descrie frust personaje criminale, corupte, le numește cu nume și prenume, le acuză de fapte extrem de grave (mai toți trec prin botezul crimei, fie că e vorba de ofițeri care bat soldați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
deja, pe stradă și în autobuz, cum toți oamenii își fac cruce atunci când trec pe lângă o biserică. Inclusiv copiii, tinerele îmbrăcate după ultima modă occidentală, tinerii cu aspect de funcționari ai marilor companii. Dar în bisericile din Iași am auzit incantații care-mi aminteau de Grecia și de Orientul Mijlociu, am văzut oameni rugându-se cu o fervoare incredibilă. M.I.: Din cauza asta cred că ce spun eu despre Israel nu este așa de extraordinar. Am văzut fervoarea de care vorbești și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
capodopera genului, comisă de trupa Led Zeppelin (Kashmir îmi place aproape la fel de mult), alături de la fel de tulburătoarea July Morning a trupei Uriah Heep. Compoziția începe diafan (paradoxal), mizând pe vocea ascuțită și răgușită a lui Robert Plant, gândită însă ca o incantație picurată cu destulă perversitate. Apoi, treptat, ritmul se accelerează, chitara devine tranșantă, iar ceea ce până atunci făcuse vocea lui Plant, începe să facă, firește, chitara profesionistă a lui Jimmy Page, construind o simfonie de sine stătătoare, independentă de cântecul propriu-zis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
acompaniate de dansuri care, precum Călușarii, amintesc de Salieni. Vicleimurile sau mistere ale Nașterii pentru marionete; Descântecele, formule de magie; Carmina juridice (era deja cuvântul latina carmina, text de lege: lex horrendi carminis erat, spunea Titus Livius), rugăciuni la plug, incantații funerare. Aceste poeme diverse se cântă sau se modulează la cobză, pe o muzică având ceva tainic, făcută din tânguire și dorință. Un puternic instinct al poeziei domină toate aceste cântece. Reveria și lirismul sunt calități înnăscute ale sufletului românesc
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sigur e mai mult decât atâta) cere ceva instruire. Să execuți live partiturile puse la dispoziție de-un orchestrator genial cere știință, nu doar energia celor trei acorduri cu care punkerii zguduiau lumea la data când Oldfield o limpezea cu incantațiile sale eterice. Mă întreb chiar, cum oare se împăca genul de spectacol făcut de Oldfield și echipa sa cu turbulentele manifestări ale tineretului englez supărat? Probabil că muzica lui Mike Oldfield s-a adresat de la început unor oameni educați, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
o surpriză că Mircea Cărtărescu nu își cultivă literar simțul „exteriorului“. Sunt nenumărate dimensiuni pe care le va aborda mereu după același ritual: cândva, în Ștefan cel Mare, Mirciulică se îndrepta către subsolul blocului... Aripa dreaptă aduce la stadiul de incantație biografismul său atât de cunoscut. Fiecare confruntare literară cu ritmul sigur și epic al prozei duce până la urmă la o retragere în poziție fetală a naratorului. Un episod teribil cu un Victor, fratele geamăn pe care poate vi-l amintiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
în stere să insufle viață unei imagini, în estetica folclorului, cel care plăsmuiește imagini este un vrăjitor sau un magician, în vreme ce poetul este un inspirat, un posedat, un nebun creator. *44 Cu toate acestea, poetul primitiv poate compune farmece și incantații, iar poetul modern poate, ca Yeats, recurge la folosirea magică a imaginilor - a imaginilor verbale - ca mijloc de a pune imaginile magice-simbolice în slujba poeziei sale. *45 Misticismul adoptă atitudinea contrară : imaginea este un simbol creat de o stare de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
făgăduială în ,,«pămîntul Damascului» - adică Noul Legămînt”, dar cel descoperit la Qumran și nu cel plăsmuit du-pă anii 386 și prezentat goimilor cap de lut ca mare revelație și reverberație divină ieșită din closetul ,,poporului ales” toată numai aberație și incantație satanistă! O altă dovadă a falsificării scrierilor Torei, făcută prin conclavul rabinilor din anul 90, este manuscrisul descoperit la Qumran și intitulat Memoriile patriarhilor unde se găsește reprodus Apocriful Genezei pentru Facerea la 6,1-8, privind poves-tea giganților, dar foarte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
roman sub numele de mitraism care va avea acest statul pînă în anul 381 cînd va fi interzis de lepra iudeo-satanis- tă, ibericul Teodosiu. Acest adevăr istoric este recunoscut chiar de către Șaul, unul dintre marii născocitori de revelații, aberații, emanații, incantații, inovații și alte conspirații drăcești care scrie pe la anul 62 în Romani 2,14-15: ,,Cînd Neamurile măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii... și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]