805 matches
-
lumii, perspectiva sofianică de transfigurare a realității, dragostea de pitoresc, năzuința formativă ca orientare spre forme geometrice și stihiale toate acestea fiind de fapt transfigurări ale duhului ortodoxiei. Viziunea spațială a plaiului sau a spațiului mioritic "un spațiu înalt și indefinit ondulat înzestrat cu accente ale unui anume sentiment al destinului" (Blaga, 1936:21) răzbate din doine, balade, metrica poeziei, ritmul limbii, din structura așezărilor și din arhitectura caselor. De exemplu, ideea de spațiu-punte între Occident și Orient regăsită la Stăniloae
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ideea de spațiu-punte între Occident și Orient regăsită la Stăniloae (2002) se observă în analiza arhitecturii caselor românești puse în antiteză cu cele rusești, care se întind pe orizontală, sau cu cele apusene, ce se întind pe verticală. La noi, indefinitul ondulat nu permite nici uneia din cele două dimensiuni să fie hipertrofiată ci generează o situație intermediară. Preferința de sorginte ortodoxă 34 pentru categoriile organicului ale lumii răzbate atât din cultura populară, cât și din criteriile de definire a națiunii sânge
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
episod urît colorat dintr-o "la belle époque" ducă-se pe pustii, mi se pare suportabil în sensul că trebuie, vorba ăluia, să ne despărțim de trecut hlizindu-ne. Printr-un bizar concurs de împrejurări, ocupam, în anii șaptezeci, un indefinit post de desenator la singurul "organ" local. Vă dați seama al cui era "organul". Ei bine, îmi revenea, prin destin pictoricesc, să fac și retuș de fotografie. Și, slavă Domnului, era ce retușa! Se-ntorceau frații de la "agrară" din teren
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În lucrarea citată este vorba despre o temă principală a demersului. A se vedea și P. Ricoeur, La școala fenomenologiei, 1. "Husserl". 22 Iată un exemplu semnificativ pentru acest punct de vedere: "Conceptul nu este decât o virtualitate, o posibilitate indefinită de judecăți." Edmond Goblot, Traité de logique, p. 87. 23 Cf. Mircea Florian, "Logica lui Aristotel", în vol. Aristotel, Organon I. 24 Cf. Aristotel, Despre interpretare, 16 a 16 b. 25 A se vedea, pentru o cercetare amănunțită a acestor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
realitate visul unui corn al abundenței terestre. Într-o perioadă În care o bună parte din suprafața Pământului era Încă o frontieră neexplorată, era de Înțeles că inițiatorii noii viziuni au crezut că acumularea de proprietate poate să continue aproape indefinit În viitor. Mântuirea eternă a decăzut din poziția elevată pe care a deținut-o mai bine de unsprezece secole În Europa, pentru a fi Înlocuită de noua și radicăla idee a progresului material. În timpul Revoluției Franceze, marchizul de Condorcet prezicea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de o afiliație comunală mai veche și mai profundă. Schimbarea calitativă În ultima jumătate de secol, care a trecut de la folsirea bombei atomice asupra orașelor Hirosima și Nagasaki, este că riscurile de toate soiurile sunt la scara globală, de durată indefinită, având consecințe incalculabile, care nu pot fi compensate. Influența lor este universală, cu alte cuvinte nimeni nu poate scăpa de efectele lor potențiale. Riscurile au fost cu adevărat democratizate, afectând pe toată lumea. Când fiecare este vulnerabil și totul poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
punct de vedere semantic, existența acestuia fiind vizibilă, de exemplu, în controlul infinitivului: The boat was sunk [PRO to collect insurance] ' Vasul a fost scufundat [PRO pentru a încasa asigurarea]'. (b) Detranzitivizarea (D) reprezintă operația prin care se șterge obiectul indefinit al verbului tranzitiv, prin saturarea rolului tematic al obiectului: a. Forma logică a D: <e, π> → π b. Conținut: ˘[D(eat−mânca)](x)↔∃y˘[eat−mânca(y)](x) c. Stilul Montague: λx∃y[eat−mânca(y)(x)] Detranzitivizarea diferă de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2003)27, Mendikoetxea (1999)28. Testul e valabil și pentru catalană, portugheză și italiană. Alboiu, Barrie, Frigeni (2004: 6) preiau de la Belletti (1988)29 și Alsina (1996)30 ideea că numai obiectele verbelor tranzitive pot fi realizate ca nume nude indefinite, pe când subiectele, nu, de unde rezultă că inacuzativele acceptă ca unicul lor argument să apară nud, dar inergativele, nu: Caiem rochas da montana − inacuzativ 'Cad pietre din munte' *Trabalham crinças − inergativ 'Lucrează copii' *Lavam-se crinças na banheira − reflexiv ' Se spală copii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbii sunt fie elemente unifuncționale (gramaticale), care marchează predicatul și indică ordinea determinanților acestuia, fie elemente plurifuncționale (lexicale, intraductibile în afara contextului). Elementele gramaticale se împart în două clase aflate în distribuție complementară: modalitățile temporale, care marchează predicatul, și modalitățile definit, indefinit, posesiv, care introduc elemente plurifuncționale nepredicative. Există categoriile timp și aspect. Există un sufix aspectual care tinde să se specializeze pentru valorile de diateză, semn al apropierii de sistemul obiectiv (acuzativ). Nu există mod. Valorile modale se exprimă lexical. Aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
minimaliste de la grammaire générative, Paris, Presses Universitaires de France. Randall, Janet, Angelik van Hout, Jürgen Weissenborn, Harald Baayen, 2004, "Acquiring Unaccusativity: A Cross-Linguistic look", în: A. Alexiadou, E. Anagnostopoulou, M. Everaert (eds.), p. 332−353. Raposo, Eduardo, Juan Uriagereka, 1996, "Indefinite Se", Natural Language and Linguistic Theory, 14, p. 749−810. Reilly, Ehren M., 2004, "Ergativity and Agreement Splits at the Syntax/Phonology Interface", MA Thesis, John Hopkins University, ms. Reilly, Ehren, 2007, "Morphological and Phonological Sources of Split Ergative Agreement
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
decât persistența condițiilor în raport cu care starea de optim este definită, lucru ce nu poate fi exclus de principio, legea rămâne inoperantă, lipsită de sens. Ea nu poate prevedea decât o stare care ar putea fi atinsă, eventual, după o perioadă indefinită de căutări, dacă condițiile sistemului ar fi suficient de persistente. Procesul de căutare modifică sistemul. Dacă încercarea unei soluții sau a alteia nu ar modifica sensibil datele sistemului, atunci teza evoluției convergente spre optimalitate ar putea fi acceptată. Există însă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
numai datorită factorilor motrici, ci și slăbiciunii relative a formelor de organizare: acestea s-au născut, s-au dezvoltat, s-au apărat împotriva forțelor distructive și/sau revoluționare, dar nu au fost niciodată suficient de puternice pentru a se conserva indefinit. La un moment dat, forțele schimbării au reușit să învingă mecanismele de autoapărare ale organizării existente, impunând schimbări structurale. În societatea actuală, mecanismele de control social, de integrare a factorilor perturbatori s-au dezvoltat, devenind deosebit de eficiente. Și aceasta, în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
devenind deosebit de eficiente. Și aceasta, în mod special, din cauza utilizării masive a științei. Apare, în aceste condiții, o nouă posibilitate: un mod de organizare, indiferent de adecvarea sa ultimă în raport cu condițiile existente și cu necesitățile colectivității respective, se poate perpetua indefinit, controlând eficient orice forță care ar putea să ducă la schimbarea sa. Alternativele de organizare sunt excluse, statu-quo-ul devenind extrem de stabil. El este atât de eficient, încât chiar oamenii se unidimensionalizează. Conștiința lor este controlată în mod total, eliminându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fapt, legate de valori. Rațiunea umană este reconsiderată într-o perspectivă diferită de cea a filosofiei secolului al XVIII-lea. Ea nu este ceva dat, universal, ci există numai în istorie. Este o rațiune istorică, niciodată constituită, ci formându-se indefinit. În fapt, ceea ce este fundamental este trăirea. Dincolo de fapte există mereu un ansamblu psihic ca totalitate singulară la care trebuie să pătrundem pentru a înțelege semnificația actului uman. De aceea, psihologia (o psihologie descriptivă) trebuie pusă la fundamentul științelor umane
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
criteriile care au avut o largă influență. În primul rând, este de notat că Spencer încearcă determinarea unui criteriu strict obiectiv, nonvaloric al evoluției: criteriul complexității. În First Principles (1862), el definea evoluția în felul următor: „O schimbare de la omogenitate indefinită și incoerentă la o eterogenitate definită și coerentă, prin continue diferențieri și integrări”. Spencer considera că acest criteriu este valabil pentru evoluția din toate domeniile existenței, nu numai pentru evoluția societății. Criteriul propus de Spencer se fundează pe un model
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
le face să fie determinate. Acestea din urmă pot săgenereze și să mențină o anumită structură sau să determine schimbarea ei. În acest fel, Marx introduce o explicație a dinamicii în timp a sistemelor sociale. Sistemele sociale nu se reproduc indefinit, în anumite condiții ele se modifică structural. A explica socialul înseamnă a explica modul în care se constituie interesele sociale, se amplifică și se reproduc în timp sau se restructurează. Istoria societății umane este istoria evoluției sistemelor sociale, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
element. Un fenomen social oarecare poate să varieze între anumite limite. Depășirea acestora ar crea însă contradicții profunde cu celelalte elemente, sistemul intervenind, autoreglator, pentru a restabili valorile acceptabile. Dată fiind deci o anumită structură, fiecare element nu poate varia indefinit. Tipul de valori pe care le poate lua sunt, în mare, determinabile în cadrul structurii date. Prin aceasta putem stabili un aspect extrem de important din punct de vedere practic și teoretic: în ce grad un fenomen social oarecare poate fi modificat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
suficient domeniu al realului (Abia dacă mai e nevoie să spunem că fundamentalismele religioase actuale vizează și ele perfecțiunea în istorie, că ele nu sînt decît variante religioase de secularism.) Recunoscîndu-și incompetența în legiferarea raportului cu absolutul, asumîndu-și imperfecțiunea constitutivă, indefinit amendabilă, societățile democratice apără libertatea de conștiință și, ca un corolar, libertatea religioasă. Ele încearcă să asigure și să gestioneze condițiile de posibilitate ale libertății individului. Legea laică garantează, mai mult sau mai puțin, siguranța și egalitatea civilă a tuturor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
omul doar un lucru poate lucra, iar nu toate lucrurile deodată. Trebuie să fie acel lucru, unul, și în acel unul, să le preia pe toate. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net relativismului, căci relativismul constă în a zăbovi indefinit pe teritoriul particularului, cu atenția fixată pe evantaiul modurilor între care eziți, între care alegi, pe care le socotești la fel de bune. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net fundamentalismului, căci acesta din urmă ridică particularitatea unui singur mod la rang
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
finit. Transcendența tare a divinului are o legătură intimă cu entitățile lumii create. Ontologic vorbind, ele constituie, toate, o desfășurare a intențiilor divine, sînt unitatea divină radiind în multiplicitate, etalîndu-și în univers posibilitățile de creație. Lumea e o uriașă (și indefinită) constelație în care pulsează aceeași lumină, preaîndepărtată Dar nu soluția de tip paradoxal a prevalat în modernitate, ci una mai confortabilă pentru rațiune. Nominalismul și Reforma au exaltat distanța dintre cele două sfere, neasemănarea lor, pe care spiritul omenesc era
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Republica privește mijloacele de proiectare a cetății platoniciene. Platon nu are în vedere demersul democratic modern de construire a societății, cel care procedează prin încercări și autoreglaje, prin critică și ajustare, admițîndu-și în mod extrem de salutar imprefecțiunea de principiu și indefinita amendabilitate. Platon se referă la o știință politică perfectă, contemplată în cerul ideilor, aplicată sau obiectivată în cetatea oamenilor, știință ce rămîne de realizat în cetatea sufletului. Așa l-a înțeles, de pildă, Maimonide, care vedea în comunitatea mozaică realizarea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
moderne au un alt mod, neintenționat, dar perceptibil pentru toată lumea, de a sugera o realitate care le depășește. E tocmai refuzul lor de a se concepe ca societăți perfecte sau în drum spre o perfecțiune colectivă. întemeiate pe recunoașterea propriei, indefinitei amendabilități, societățile liberale sînt figura unui mers accidentat, dar funcțional, pe orizontala timpului. E o trăsătură care, bine interpretată, interzice sacralizarea socialului și a istoriei, elimină obiectivarea sociomorfică a absolutului, menține distanța dintre imanent și transcendent. Ascunsă în adîncul fiecărui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Redusă la ea însăși, libertatea de alegere ne plasează cu necesitate în domeniul lui mai mult sau mai puțin, potrivit expresiei lui Cusanus, în domeniul lui dies und das, potrivit expresiei lui Eckhart, în teritoriul particularului cu nesfîrșite posibilități, cu indefinite creșteri și descreșteri Ea riscă să devină libertatea de a te instala în domeniul multiplicității, de a te mișca liber de la o variantă de limitare la alta. în schimb, orientată spre dincolo de sine, înțeleasă ca libertate funcțională, libertatea de alegere
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nu resimțim oare la tot pasul cît de particulară ne e opțiunea, cîtă parțialitate, cîtă mărginire și excluziune, cîtă netotalitate e în ea? Modelul pieței face o critică implicită a libertății de alegere reduse la ea însăși. Avertizează împotriva întîrzierii indefinite în multiplicitate. Nu stîrnește el oare astfel, fie și prin contrast, pofta de totalitate? Privit cu ochiul spiritual, modelul pieței poate provoca orientarea ființei spre alegerea întregului, poate susține trecerea ei către celălalt înțeles al libertății. Diversitatea religioasă a lumii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Cusanus va caracteriza matematic prin cele două moduri posibile de a privi un șir convergent spre Limita infinită. în măsura în care concepi șirul respectiv ca mulțime a termenilor săi, te afli într-o perspectivă individual-generală, rămîi în planul succesiunii lor, care e indefinită, nu infinită. Dacă însă concepi termenii ca fiind caracterizați de tinderea spre limită, îi privești din perspectiva universalului, îi vezi ca proces de integrare în Limita trans-formală unde se află adevărata lor ființă. Pentru Origen, ca și pentru Grigore de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]