56,780 matches
-
guvernator al Asiei și chiar și consul. Ceva trebuie să-l fi deranjat puternic, nu cunoaștem amănunte, încât la sfârșitul domniei lui Vespasian el pune la cale un complot împotriva împăratului, ceea ce demonstrează câtă bază se poate pune pe asemenea indivizi. Descoperit, el este judecat în senat, condamnat să se sinucidă, ceea ce îndeplinește tăindu-și gâtul cu un brici. Eprius Marcellus a fost o puternică personalitate amorală, incapabil să distingă binele de rău, incapabil de căință un individ care atunci când orgoliul
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
pune pe asemenea indivizi. Descoperit, el este judecat în senat, condamnat să se sinucidă, ceea ce îndeplinește tăindu-și gâtul cu un brici. Eprius Marcellus a fost o puternică personalitate amorală, incapabil să distingă binele de rău, incapabil de căință un individ care atunci când orgoliul său și ambițiile nemăsurate nu sunt împlinite, complotează. în ciuda cererilor "revoluția" antineroniană n-a produs o Lege Ticu. Dar domnia lui Vespasian nu s-a mai sprijinit pe delatori. în schimb Domițian, scurtă vreme după înscăunare, a
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
în momentul părăsirii Cotroceniului. Ex-președintele uită că principalii opozanți la deconspirarea Securității se aflau chiar în proximitatea sa. Uită că a aceptat să-l aibă drept prim-ministru pe un colaborator al Securității și mai uită de rolul nefast al individului cu numele Onișoru. Adică personajul care a intrat în CNSAS ca un perfect anonim și, în câțiva ani, dintr-un cercetător jerpelit, a ajuns ditamai profesorul universitar și șeful de catedră. Bașca celelalte privilegii materiale, despre care s-a scris
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
de exemplu specia femeilor? Sau Fiul nu are același rang ca femeia? Iar dacă Fiul nu poate fi decît unul, unul singur și nepereche, înseamnă că el e singularul prin excelență, ceva cu neputință de gîndit prin intermediul unei specii de indivizi. Dar atunci ce mai e specia? O colecție de lucruri sau o vorbă în vînt? Un cuvînt din capul meu sau ceva care există cu adevărat în realitate? Variațiuni pe tema aceasta cititorul poate face pe cont propriu în orice
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
care să se repeadă și pe care să o răscolească." (pp. 9-10). Dincolo de apele, deocamdată liniștite, ale nebuniei, dramaturgul speculează în modalitate realistă autocaracterizarea verbală. Intervențiile nu aparțin unor voci convenționale, golite de substanță umană și de personalitate, ci unor indivizi cu tipar mental și stil de exprimare inconfundabile. Deocamdată, cele mai bune efecte fiind scoase din exploatarea filonului licențios, atât de bogat în imaginația pacienților și a personalului: "OLIMPIA (după ce a examinat, crâncenă, vreo doi pacienți, întreabă): Unde-i? TANASÂCU
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
Gheorghe Ursu, rămas până în clipa de față o pată rușinoasă pe obrazul justiției românești), toate acestea riscă să estompeze desenul mare. Am simțit pe propria mea piele reacțiile pline de ură când am scris un articol despre responsabilitatea morală a indivizilor aflați decenii în șir în slujba ideologiei criminal-comuniste. Exemplul lui Ion Ianoși era doar unul din numeroasele aflate la îndemână. Ce m-a determinat să scriu despre "umanistul de serviciu" (cum era numit în epocă) e persistența neclintită a acestui
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
în linia exceselor lexicale, nici în aceea a absenței de simboluri, Jurnal de sex al lui Bogza i s-a părut a fi "17 aspecte versificate ale vieții sexuale, atît de înverșunate și de scabroase, încît simțul de conservare al individului celui mai puțin pudic este murdărit de dezgust și de inapetență erotică". Dadaismele lui Urmuz le ia drept simple jocuri, ca și Alexandru George mai tîrziu. Noutatea Patului lui Procust îi scapă, deși e convins că e vorba de "una
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
credem cu religiozitate în ciclicitatea acestui fenomen, astăzi, promoția 2000 ar trebui să fie o generație"1. Să fie, oare, așa? În ce măsură putem vorbi de Generația 2000 ca întreg coerent, și cât din aceasta reprezintă doar o proiecție îfracturistă' a indivizilor ce o constituie în mod mai mult sau mai puțin artificial? Factura eclectică a grupului explică, cel mai probabil, inexistența până la acest moment a unei cercetări sistematice de anvergură asupra prozei tinere de factură recentă, în ciuda numeroaselor ecouri stârnite în
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Bădescu, spre exemplu, optează pentru discursul formativ. Eroii lor sunt posesorii unei ingenuități aparte, născută din mimarea realismului naiv și fermecat al vârstei fragede. Dacă ezitările adolescenței și dramele maturității sunt în genere subiecte romanești predilecte, încercarea de a înțelege individului aflat la început de drum este ceva mai rară - și cu atât mai savuroasă. Ea se înscrie printre abordările de suflet ale unei pleiade de scriitori ce prefigurează sau rezumă tragismul filosoficei condiții umane la modul bonom și plin de
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
pe care îl modelează. Exemple concludente le oferă cărțile lui Dan Lungu, Filip Florian și Sorin Stoica - epopei ale vieții trăite în cercul adeseori sufocant al unei colectivități pe cât de restrânsă și de organic sudată, pe atât de opresivă la adresa individului prin dictatele și așteptările formulate. Înseși titlurile celor trei romane indică obsesia perifericului: Raiul găinilor, Degete mici și O limbă comună explorează destinul unor personaje menite să trăiască la marginea societății. Descentrarea lor concretă se face fie prin integrarea prin
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
prin apartenența la sau întâlnirea fortuită cu populația unei localități uitată de lume și cu atât mai pretabilă ficționalizării. Există însă și o descentrare simbolică, dureroasă, la nivelul mentalității publice, cu efecte poate chiar mai pregnante la adresa autoaprecierii și înțelegerii individului cu sine. Ego.Proza intră astfel și în sfera observației ce apropie literatura de studiul sociologic și antropologic. Poziția individului în interiorul comunității, identitatea acestuia devin elemente ce țin mai degrabă de imagine, de proiecția exterioară, decât de autenticele trăiri interioare
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
însă și o descentrare simbolică, dureroasă, la nivelul mentalității publice, cu efecte poate chiar mai pregnante la adresa autoaprecierii și înțelegerii individului cu sine. Ego.Proza intră astfel și în sfera observației ce apropie literatura de studiul sociologic și antropologic. Poziția individului în interiorul comunității, identitatea acestuia devin elemente ce țin mai degrabă de imagine, de proiecția exterioară, decât de autenticele trăiri interioare ale personajului. În lumea vieților mărunte, detaliul poate decide eticheta aplicată fără dubii unuia sau altuia dintre membrii comunității. În
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
altuia dintre membrii comunității. În dozaje diferite, obsesia marginalului, a neînsemnatului traversează întrega colecție. Ea este prezentă și la fracturiștii ale căror povești de viață hiper-erotizate urcă la suprafața narativă tocmai ca expresii ale neadaptării la o realitate ce minimalizează individul și aneantizează elementele de diferență, de specific. În maniere atent personalizate, toți scriitorii îtinerei generații' sunt marcați de imediatul implacabil, pe care încearcă să-l trezească din încremenire, să-l readucă la ritmul unei trăiri ardente, sincopate, adevărate. Atunci. Acum
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Se navighează în timp prin flashback-uri ce apelează la firescul nefiresc al dezvoltării în comunism, cu privațiunile și crizele aferente, cu stereotipuri și rebeliuni, cu rezistență surdă și umor proverbial. Se surprinde astfel mentalitatea maselor, fragilitatea adevărurilor colective, tragicomedia indivizilor confruntați cu lungul proces de adaptare la contexte și forme noi. Panorama rezultată este arareori încurajatoare, trăgând în subtext disperate semnale de alarmă la nivel privat, dar mai ales social și politic. În majoritate, Ego-Prozele se raportează la prezent sub
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
nivele ale societății contemporane de infinită trecere. Plasate înainte sau după 1989, evenimentele, în nesemnificativul lor profund personal, capătă dimensiuni generalizante, simptomatice. Expresii ale existenței obișnuite, viețile personajelor stau mărturie a unui tablou mai amplu, dezolant și descurajator la adresa aspirațiilor individului simplu, neexersat în tehnicile de supraviețuire ale competiției acerbe și nu arareori neloiale. Focalizând pe genialoid sau, dimpotrivă, mediocru, scrierile trasează o hartă în relief a țării-cadru, cu oameni, instituții, (pre)concepții și manifestări specifice. Interesantă este coerența imaginii de
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
impersonalitatea dureroasă a unei lumi în care nimeni nu (se) comunică. Bobe, Stoica, Bădescu, Florian, Teodorovici, Lungu, Bleoca, Mihuleac scriu o proză a criticii sociale implicite, subtile, a hazului de necaz situațional, a observației fine de psihologie a maselor și individului dus de valul colectiv împotriva curenților propriei voințe. Subiecții experimentului sunt mult mai diversificați, acesta limitându-se doar arareori la simpla explorare a intimității persoanei întîi. Generații, educații și clase sociale se înfățișează la o judecată de acum, întrucât până la
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
judecă totuși creația literară prin această grilă, lăsând operei ce e al operei și omului, ce e al omului. Am exact aceeași convingere, că perspectivele nu trebuie confundate și că, de pildă, îl putem penaliza oricât pe Eugen Barbu ca individ, citindu-i în același timp cu seninătate un mare roman precum Groapa. O disociere, e drept, inconfortabilă, pe care Monica Lovinescu și alți critici, din diasporă ori din țară, nu pot sau nu vor să o facă. E poate o
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
ordinii în care le descoperi, s-o găsești pe ultima și să rămîi cu ea. Principiul nu e departe de găsește-ți mereu o prietenă cu picioare mai lungi decît ultima. Cam facil și convenabil, aș zice, mai ales că individul e cel care decide care-i ultima "păpușă", la ce vîrstă îi parvine etc. În al doilea rînd, epifaniile lui Xavier pică exact la timp, de exemplu, una din tipese îl lasă baltă și chiar atunci, nu înainte, nu în timpul
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
a fost programat, cu bună știință, de multă vreme. Primul pas a fost făcut prin transformarea autostrăzii București - Constanța în prioritatea absolută a drumarilor. Povestea nu e complicată și ține de mica șușă politică dâmbovițeană: care ministru, care parlamentar, care individ cu influență n-avea interes să se vadă, în doar câteva ore, cu nevasta (sau amanta) în bătaia brizei marine?! Lucrul cel mai grav reproșat astăzi de operatorii turistici - transformarea Mării Negre mai degrabă într-o destinație de week-end, în dauna
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
ideologie nu o face. El uzează de întregul bagaj de bunuri simbolice ale unei comunități pe care le canalizează în vederea realizării unei solidarități necesare puterii suverane. Din acest motiv naționalismul este ideologia cu cea mai mare forță, pentru că ea oferă indivizilor universul simbolic în care aceștia pot fi liberali, social-democrați/socialiști sau creștin-democrați. În fond, naționalismul a reușit să devină partea militanta, ideologică în sensul restrâns, a culturii. Este suficient să amintim faptul că, pentru naționalism, conservarea, producerea și integrarea bunurilor
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
a fi "antinațional". Faptul de a face politică în interes național le apare tuturor ca fiind firesc, a apăra interesul națiunii apărându-i astăzi oricui ca fiind un act de normalitate, națiunea fiind percepută că un mediu natural în care individul își duce existența. Bineînțeles, nu este vorba aici de naționalismul extremist, ci de cel ce este, in expresia lui Hobbawm 1, "combinația de conștiință națională, cetățeneasca, socială care, în statele moderne, formează baza tuturor celorlalte sentimente politice". Se uită adesea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
aici de naționalismul extremist, ci de cel ce este, in expresia lui Hobbawm 1, "combinația de conștiință națională, cetățeneasca, socială care, în statele moderne, formează baza tuturor celorlalte sentimente politice". Se uită adesea faptul că o astfel de percepție a indivizilor a fost determinată de către una dintre ideologiile moderne ce și-a reușit împlinirea, daca este să o judecăm prin exigenta lui Gramsci, adică a ajuns la stadiul de "bun simț". Dacă în problema pieței libere, a redistribuirii avuției, a libertăților
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
a fost determinată de către una dintre ideologiile moderne ce și-a reușit împlinirea, daca este să o judecăm prin exigenta lui Gramsci, adică a ajuns la stadiul de "bun simț". Dacă în problema pieței libere, a redistribuirii avuției, a libertăților indivizilor sau a limitelor statului de drept există dispute între adepții diferitelor ideologii, în ceea ce privește relația individului cu națiunea lucrurile nu au mai fost puse la îndoială, cel puțin până la jumatatea secolului XX. Și asta pentru că naționalismul este ideologia care are în
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
să o judecăm prin exigenta lui Gramsci, adică a ajuns la stadiul de "bun simț". Dacă în problema pieței libere, a redistribuirii avuției, a libertăților indivizilor sau a limitelor statului de drept există dispute între adepții diferitelor ideologii, în ceea ce privește relația individului cu națiunea lucrurile nu au mai fost puse la îndoială, cel puțin până la jumatatea secolului XX. Și asta pentru că naționalismul este ideologia care are în atenție în mod exclusiv identitatea individului și raportarea lui la propria comunitate, la realitatea socială
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
drept există dispute între adepții diferitelor ideologii, în ceea ce privește relația individului cu națiunea lucrurile nu au mai fost puse la îndoială, cel puțin până la jumatatea secolului XX. Și asta pentru că naționalismul este ideologia care are în atenție în mod exclusiv identitatea individului și raportarea lui la propria comunitate, la realitatea socială și politică în care el își concepe prezența pe piață, relația cu statul etc. așa cum celelalte ideologii îl determină să și-o conceapă. După cum arată Brian Barry 2, "din unghi prescriptiv
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]