2,126 matches
-
înăbușe în inima omului, dacă ar putea, sentimentul de interes. Este ceea ce au încercat la Luxembourg. Dar dacă sunt atât de nebuni, nu sunt atât de puternici și este de la sine înțeles că, după ce au declamat, în cărțile lor, împotriva individualismului, își vând cărțile și se conduc întocmai ca omul vulgar în trenul obișnuit al vieții. Ah! Fără îndoială, dacă interesele sunt în mod natural antagonice, trebuie călcate în picioare Justiția, Libertatea, Egalitatea în fața legii. Trebuie refăcută lumea sau, cum spun
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un pic din toate, după împrejurări. În opinia mea, pendulul civilizației, care oscilează de la un principiu la altul, după nevoile momentului, dar care se mișcă întotdeauna asimilând un progres în plus, după ce s-a înclinat puternic spre libertatea absolută a individualismului, revine spre necesitatea acțiunii guvernamentale. Nu există deci nimic adevărat în lume, nu există principii, deoarece pendulul trebuie să oscileze de la un principiu la altul după nevoile momentului. O, metaforă, unde ne-ai duce tu, dacă te-am lăsa să
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să decidă că o anumită muncă nu este destul de remunerată, că alta este remunerată prea mult; îi place să se pună în postura de ponderator și să facă, după cum spune domnul Billault, să oscileze pendulul civilizației în partea opusă libertății individualismului. În consecință, el lovește întreaga comunitate cu o contribuție pentru a face un cadou, sub numele de prime, exportatorilor unor produse de o anumită natură. Pretenția sa este că favorizează industria; ar trebui să spună o industrie pe cheltuiala tuturor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mai mare decât a ne răsturna principii. Alături cu această teorie fundamentală, despre stat ca așezământ al naturei și nu al rațiunii, vom trebui să-l caracterizăm răpede. 1) Istoria dinlăuntru a popoarelor este o luptă între ideea statului și individualism. Ce este individualismul? Fiecare ființă organică e pentru sine lucrul principal, semenul său lucru secundar. Dorințele și aspirațiile oricărui individ omenesc sânt nemărginite, încît funcțiunea principală a vieței, a inimei sale este nu realizarea unei dorinți, ci dorința, voința ca
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a ne răsturna principii. Alături cu această teorie fundamentală, despre stat ca așezământ al naturei și nu al rațiunii, vom trebui să-l caracterizăm răpede. 1) Istoria dinlăuntru a popoarelor este o luptă între ideea statului și individualism. Ce este individualismul? Fiecare ființă organică e pentru sine lucrul principal, semenul său lucru secundar. Dorințele și aspirațiile oricărui individ omenesc sânt nemărginite, încît funcțiunea principală a vieței, a inimei sale este nu realizarea unei dorinți, ci dorința, voința ca atare. De acolo
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
e și periculos și folositor. Periculos, dacă o putere mai mare nu-i pune margini; folositor, dacă în margini legiuite el caută a-și realiza prin muncă aspirațiile sale și, precum soarele este tatăl luminei și al umbrei, tot așa individualismul este tatăl înflorirei și al decăderei, justiției și a injustiției, binelui și răului. Față cu această iluzie a inteligenței și a inimei individuale, care e cauza ca om pe om se esploatează, om pe om se nimicește, față cu acest
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
au o țintă comună, interese comune, iată clasa; identitatea de interese naște o identitate de păreri: iată principiile.; se cere realizarea acestor păreri în stat: iată partida. Tot așa fac breslașii. Formează o clasă, au principii, sânt o partidă. în locul individualismului personal vine cel de clasă. Pentru a-și asigura cercul de esploatare ele încremenesc cîteodată: iată castele. Nimic nu va schimba natura societății. Ea va rămânea un bellum omnium contra omnes, sub orice formă pacinică s-ar prezenta. Puterile în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
poată fi purtată în margini, trebuiește o familie ale cărei interese să fie acelea ale armoniei societății, care să fie bogată când toate clasele 166 {EminescuOpIX 167} sunt bogate, puternică când toate sunt puternice. Aceasta e dinastia - monarhul. Tot pentru că individualismul este principiul vital al naturei omenești, preferăm în privirea moștenirei legea salică și nu maioratul. Cu totul opus acestei serii de idei este republicanismul. Nu vorbim de republicanismul în sens diplomatic, ci în sens social. Republica este orice stat în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
privirea dealurilor. America, pentru că clasa desmoșteniților găsește o avere neîmpărțită pe care și-o împarte, preriile. S-o vedem când s-or împlea. De aceea se vor vedea în toată omenirea două mari serii de idei, două tabere, aceea a individualismului, sistemul liberal, și aceea a armoniei intereselor, a statului ca o unitate absolută, a monarhiei juridice. Libertatea e libertatea de a esploata, egalitatea e egalitate[a] de a deveni tiran ca și vecinul meu, fraternitatea - un moft ilustrat prin guilotină
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cel întîi între egali - primus inter pares - unde o clasă stăpânea totul. Vodă, adică statul, putea să zică da, Hîncu zicea ba și pe-a lui Hîncu rămânea. Să vedem cum libertatea, când nu pornește din armonia intereselor, ci din individualism, nimicește clasele sociale și în urmă și statul; cum, prin înmulțirea neamului lui Hîncu, influența economică a Austriei devine destructivă și cum sub ea abia Hîncul își deschide ochii, se sparie de câte vede și nu știe de unde vin relele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
poziție individualist-metodologică nu ignoră nivelul structural de analiză, ci îl înțelege ca un produs al acțiunii individuale, sedimentată instituțional. Este pe deplin posibil să construiești o teorie a instituțiilor care să fie, în ultimă instanță, individualist-metodologică (North 1990). De asemenea, individualismul poate încorpora perfect consecințele neintenționate ale acțiunii individuale (Elster 1989). Într-ade-văr, programul său de cercetare este foarte mult orientat către elaborarea unor tipuri sau modele ideale (depinzînd de situația epistemologică), care să explice consecințele acțiunilor colective neintenționate. Dilema prizonierului, în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
poate rezolva problema cu oul și găina, spunînd pur și simplu că ele sînt reciproc constitutive. Pentru a delimita dezbaterea agent-structură de disputa asupra nivelului de analiză, mă voi referi la cele două poziții din prima dezbatere sub numele de individualism, respectiv holism. Individualismul este acea perspectivă în care orice explicație trebuie să se refere, în ultimă instanță, la acțiunea individuală, deși consecințele pot să nu reflecte intențiile individuale. Holismul trebuie distins de simpla acțiune colectivă, și aceasta privind la atribuția
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu oul și găina, spunînd pur și simplu că ele sînt reciproc constitutive. Pentru a delimita dezbaterea agent-structură de disputa asupra nivelului de analiză, mă voi referi la cele două poziții din prima dezbatere sub numele de individualism, respectiv holism. Individualismul este acea perspectivă în care orice explicație trebuie să se refere, în ultimă instanță, la acțiunea individuală, deși consecințele pot să nu reflecte intențiile individuale. Holismul trebuie distins de simpla acțiune colectivă, și aceasta privind la atribuția dinamicii de bază
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în bună măsură imperceptibile din perspectiva disputei paradigmelor. Utilizarea argumentelor metateoretice în dezbaterea teoretică poate fi cel mai bine ilustrată de critica făcută de Kratochwil și Ruggie (1986) abordărilor axate pe regimuri. Această critică se concentrează, la prima privire, asupra individualismului metodologic ce stă la baza cercetărilor asupra regimurilor. Dar ea nu se limitează la a trece din nou în revistă neajunsurile acestei poziții. Într-adevăr, Kratochwil și Ruggie critică teoria regimurilor din interiorul metateoriei ei. După cum spun ei, literatura regimurilor
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fie asumate înaintea expresiei preferințelor și acțiunii individuale. Totuși, analiza regimurilor derivă în general din agregarea preferințelor și acțiunilor individuale deja date. Cu alte cuvinte, din moment ce referirea la reguli cere teoriei regimurilor să ia în considerare unități intersubiective de analiză, individualismul său metodologic nu poate face acest lucru: el trebuie să reducă macronivelul de analiză la simple constrîngeri structurale. Concluzia trasă de Kratochwil și Ruggie este o perfectă și pură critică metateoretică: metodologia individualistă și pozitivistă a teoriei regimurilor este în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
389-90). În loc să explice puterea și interesele agenților în termeni de proprietăți ireductibile ale structurii sociale, ele sînt luate ca un dat. Teoria economică poate avea o componentă structurală independentă, o necesitate, dar nu o dinamică structurală. Cele două categorii ale individualismului și holismului se lovesc de unele dificultăți cînd e vorba să surprindă această distincție, așa cum arată dezbaterea Wendt contra Hollis și Smith. Al doilea exemplu se referă la dificultatea distincției dintre naturalism și interpretivism atunci cînd avem în vedere teoriile
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru a ridica acești indivizi, aceste grupări și teritorii la același nivel cu cele mai avansate secțiuni ale societății. Logica fundamentală a acestui tip de abordare a fost mai degrabă aceea de a construi politica națională decât de a răspunde individualismului sau regionalismului. Pentru a atinge acest scop s-a apelat la o abordare centralizată a politicii publice. Politica regională, de exemplu, se afla în centru și era direcționată către regiunile care aveau în vedere construirea unor capacități economice depline ale
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
multe caracteristici, dar ocupația este importantă; vârsta și sexul sunt secundare Cultura omogenă cu consensul valorilor și puține subculturi diversă, cu multe subculturi și numeroase valori conflictuale Gesellschaft, însemnând "societate" ori "asociație", se referă la relațiile sociale caracterizate de specializare, individualism și raționalitate. Specializarea apare în forma rolurilor sociale separate și a instituțiilor sociale care sunt dezvoltate să îndeplinească sarcini specifice și să realizeze anumite obiective. Individualismul și relația cu interesul personal predominant vin să înlocuiască loialitatea față de grup și societate
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
conflictuale Gesellschaft, însemnând "societate" ori "asociație", se referă la relațiile sociale caracterizate de specializare, individualism și raționalitate. Specializarea apare în forma rolurilor sociale separate și a instituțiilor sociale care sunt dezvoltate să îndeplinească sarcini specifice și să realizeze anumite obiective. Individualismul și relația cu interesul personal predominant vin să înlocuiască loialitatea față de grup și societate. Finalitățile și obiectivele pe care oamenii le caută în relațiile sociale sunt mult mai specifice și limitate astfel ca dobândirea banilor și schimbul produselor. Calculul, impersonalitatea
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
promovată o altfel de imagine. În același timp, femeile social-democrate, în special cele din PSD, nu folosesc îndeajuns de mult arma „propunerii legislative”, fiind preferate intervențiile în plen, care sunt un mijloc de presiune mai puțin eficient. Liberalele ă între individualism și feminism Dacă despre social-democrate puteam afirma că domină din punct de vedere numeric, reprezentantele liberalismului sunt doar două, o minoritate absolută, explicabilă însă și prin rezultatul slab obținut de partid în alegeri. Cu toate acestea, Norica Nicolai și Monica
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
abordarea creativă a riscurilor.” Cartea se bazează pe concluziile extrase în urma a 30 de mii de interviuri. The Future of Success¸ de Robert B. Reich. Alfred A. Knopf, 2001. Reich analizează consecințele probabile ale egalizării accesului la informație și a „individualismului de achiziționare” într-o economie caracterizată de o competiție acerbă. Cartea vă va ajuta să vă înțelegeți alegerile și să definiți „succesul” în cariera profesională. The Future of Work: The Promise of the New Digital Work Society, de Charles Grantham
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
temătoare și nebuloasă, alta manifestând o deschidere extraordinară spre nou, valorificând în același timp cultura antică, spre valențele nebănuite ale spiritului uman care se poate înălța doar prin forța creației proprii. Capodopere cum sunt Decameronul sau Povestirile din Canterbury promovează individualismul, optimismul, dar și un 18 Ibidem, p. 122. (trad. n.) 19 Boccaccio, în introducerea la cartea sa De genealogia deorum gentilium, face un elogiu poeților: „Unii au considerat că poeții cultivați doar inventează povești superficiale, așa că ar fi nefolositori, ba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se află și În direcția acțiunii sale”<footnote Ibidem (Alexander Jefrey, op. cit., p. 218). footnote>. Din punctul de vedere al problemelor legate de cursul nostru, Blumer (opus lui Parsons, dar tot unilateral) pune organizația pe planul secund față de membrii săi. Individualismul său se completează cu poziția antistructurală, ceea ce-l face să nu accepte modelele culturale ca ceva structurat și relativ stabil. Relațiile industriale devin mobile, instabile, pline de o tensiune permanentă. Organizația nu mai determină normativ individual (ca la Parsons), ci
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
temătoare și nebuloasă, alta manifestând o deschidere extraordinară spre nou, valorificând în același timp cultura antică, spre valențele nebănuite ale spiritului uman care se poate înălța doar prin forța creației proprii. Capodopere cum sunt Decameronul sau Povestirile din Canterbury promovează individualismul, optimismul, dar și un 18 Ibidem, p. 122. (trad. n.) 19 Boccaccio, în introducerea la cartea sa De genealogia deorum gentilium, face un elogiu poeților: „Unii au considerat că poeții cultivați doar inventează povești superficiale, așa că ar fi nefolositori, ba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
economică în context social, domeniu care, anterior, aparținuse sociologiei. Voi insista asupra prezentării acestui model pentru că el poate constitui un instrument relevant, după cum voi argumenta ulterior, în analiza dimensiunii de gen a excluziunii sociale. Ceea ce Akerlof reproșează este ignorarea, în cadrul individualismului metodologic, a externalităților sociale produse în urma interacțiunii dintre indivizi. Astfel, el afirmă că, exceptând puține cazuri, „nu a fost apreciat faptul că această metodă 1 poate sau, mai bine spus, ar trebui 2 extinsă pentru a descrie deciziile sociale menite
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]