3,661 matches
-
este un sistem periculos chiar pentru cele mai puternice naționalități; și fructele ce uneori ea ni procură sânt mai mult aparente și în toate cazurile efemere. Umanismul (recte umanitarismul) este un ideal filozofic respectabil pe care-l poate urmări o individualitate privată în domeniul abstracțiunii; însă omului de stat care conduce afacerile practice ale țării sale nu-i este dat să încerce esperimentațiunea ficțiunilor cosmopolite cu sacrificiul intereselor imediate și cu prețul vieții reale a poporului său. ..................................................... Iubim liberalismul pentru că-l
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
conștiința rolului modest pe care-l are țara noastră, fie în Europa, fie chiar în politica specială pe care o putere sau alta ar inaugura-o cu oarecare precumpănire în Orient, sentimentul apoi că sîntem atât de străini, deci o individualitate cu totul aparte în mijlocul popoarelor și mari și puternice cari ne încunjură, toate acestea ar trebui să se imprime și-n politica noastră esterioară, pe care am trebui s-o urmăm ca și strămoșii noștri, cari stăteau bine cu toți
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
caracter mai înalt și de inteligență mai mare. Nu există capete roșii la Iași, și câte vor fi existat s-au scurs încoace în mlaștina coreligionarilor întru ignoranță și pișicherlâc, căci acolo n-ar avea ce căuta. Ne mirăm cum individualități reversibile, cari nu dispun de altă cultură, și avere decât de cele douăzeci și patru semne ale bucoavnei, îndrăznesc a critica actele unui consiliu în care aproape fiece membru are mai multă știință de carte, mai multă neatârnare de caracter și mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de grea încît absoarbe toată activitatea unui om onest. Daca datoria funcționarului ar fi ceva definit, care s-ajungă la capăt în cutare minut, ca zidirea unei case sau sfârșirea unui desemn, se-nțelege că o asemenea absorbire a întregei individualități nu s-ar cere. Dar viața statului e infinită, funcționarea sa asemenea. Seriile de procese ale unui tribunal par a nu fi început niciodată și nu se vor sfârși niciodată. Tot astfel e cu lucrările curente ale administrației, tot astfel
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nici nu știu ce va să zică esclusivism, precum cei născuți orbi nu știu ce va să zică a fi orb. Dar esclusivism se cheamă tocmai neîngăduirea unor personalități cu alte principii sau cu altă nuanțare a lor. Neesclusiv este un partid atunci când primește în sânul [său] orice individualitate onorabilă cu seria ei de principii, cu întregimea ființei sale și când linia generală de purtare a partidului răsare din concursul tuturor ideilor emise, nu din formule dictatoriale ale unui mare magistru ca cel din Strada Doamnei. Dar, când cineva
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
seria ei de principii, cu întregimea ființei sale și când linia generală de purtare a partidului răsare din concursul tuturor ideilor emise, nu din formule dictatoriale ale unui mare magistru ca cel din Strada Doamnei. Dar, când cineva renunță la individualitatea sa pentru a avea principii identice cu onorabilele Fleva sau Serurie și cu marele magistru, atunci nu înțelegem ce esclusivism ar mai fi cu putință. Asta ar însemna a se esclude pe sine însuși, ca un personaj comic al unei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
simțirile și judecata deprinse la observație, elevul ajunge prin proprie gândire la rezultate cari nu stau în carte. Dar să lăsăm aceasta; destul că școala n-ar trebui să fie o magazie de cunoștințe străine, ci o gimnastică a întregei individualități a omului; elevul - nu un hamal care-și încarcă memoria cu saci de coji ale unor idei străine, sub cari geme, ci un om care-și exercită toate puterile proprii ale inteligenței, întărindu-și aparatul intelectual, precum un gimnast își
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
este, în realitate, decât o cârpeală ministerială, căci nu corespunde în nici un chip cu dorința, esprimată de d. Fleva și de amicii săi din partidul înaintat, de-a vedea formîndu-se o administrație omogenă. La dreptul vorbind, daca judecăm după antecedentele individualităților cavi fac parte, combinația aceasta nu e decât rezultatul unui compromis între deosebitele fracții ale majorității pe care s-a răzimat pîn-acum d. Brătianu. Noii miniștri, oricât de onorabili ar fi, n-aduc cabinetului decât sprijinul foarte restrâns al unei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai sus pare într-adevăr a fi murit prea curând, însă nu atât pentru știință cât pentru sine însuși. Poate că ar fi ajuns a se convinge de contrariul tezei sale. Cu cât popoarele au o conștiință mai puternică de individualitatea lor, cu cât sânt în floarea tinereții și a vârtoșiei, cu atâta sânt mai neîngăduitoare. Când Roma era în culmea puterii ei interne, în vremea Republicei, străinii erau opriți de la comerț, de la orice întrunire, de la orice schimb, erau opriți de-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cădea într-o durabilă dependență economică de concurentul său mai puternic. Teoria balanței comerciale e așadar pe deplin valabilă pentru independența și înflorirea statelor naționale. Ea n-a putut fi slăbită și tăgăduită decât într-o epocă în care conștiința individualității oricărui stat, conștiința că interesele colectivității statului sânt superioare intereselor personale, au fost înlăturată prin abstracțiuni cosmopolite și individualiste. [ 31 octombrie 1880] ["NU-NȚELEGEM LA CE SERVESC DEZMINȚIRILE... Nu-nțelegem la ce servesc dezmințirile oficioase când partizanii guvernului sânt cei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
forme moștenite se opun realizării-unei idei și trebuiesc înveninate prin liberalismul cosmopolit; pe când așadar un om mare zidește dărâmând, ca natura, agentul Dumnezeirii, vedem pe acest Cavour sleind toate sentimentele generoase ale unei nații pentru a-și cocoța și mănține individualitatea la putere, agitând cestiuni naționale când ele erau mai nerealizabile decât oricând și astupîndu-le gura când există perspective de realizare; spunând neadevărul oricând și neavând nici o țintă politică clară. O țintă are în adevăr, una singură, care nici merită relevată
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
că jurnalul din Iași este terenul comun pe care se pot întîlni și în care trebuie să-și manifeste conlucrarea toți liberalii cari vor să susție guvernul cu sinceritate în interesul tuturor; că nuanțele liberale unite pot să-și conserve individualitățile lor, caracterizate numai prin principii de detail, pe cari pot să le susție prin organele lor respective, dar că, în principiile generale, comune tuturor, și în acțiunea generală comună toate nuanțele trebuie să fie unite, și că în acest sens
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
informații de la un nivel ierarhic la altul să se reducă la strictul necesar, iar circulația informațiilor să fie bine definită; . principiul diviziunii raționale care impune gruparea activităților pe criterii de realizare în condiții de eficiență; . principiul eficienței structurilor organizatorice; . principiul individualității funcțiilor și al interdependenței minime, care stabilește pentru fiecare persoană implicată sarcini, responsabilități și nivele de autoritate precise. Funcția de antrenarea în realizarea activităților referitoare la calitate. Cuprinde ansamblul proceselor prin care personalul firmei este influențat, determinat să contribuie la
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3149]
-
mici pișcături (pe care gorjanul le-ar fi simțit ca mici gîdilituri la subsuoară), izbînda celui plecat pe jos de la Hobița este una, chiar dacă enigmatică, oricum fascinantă. Așadar: 1. Singura șansă în materie de artă de spus ritos abreviat este individualitatea. Doar ea dispune de acea unică energie în stare a produce detașarea de ceilalți, singularizarea. Nici măcar grupările modernismului european de început de secol XX avînd nevoie de suportul gregar, pentru a putea provoca eficient dinamitarea artelor tradiționale nu au rezistat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ea dispune de acea unică energie în stare a produce detașarea de ceilalți, singularizarea. Nici măcar grupările modernismului european de început de secol XX avînd nevoie de suportul gregar, pentru a putea provoca eficient dinamitarea artelor tradiționale nu au rezistat timpului, individualitățile (puține) despărțindu-se la un moment dat de comilitoni și realizîndu-se plenar doar pe speze proprii. Ca să nu mai vorbim de actualul sindrom al întovărășirii întru proiecte (care mai de care mai redundante, dar și mai bănoase), cel care de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a vrut. Aici, de altfel, trebuie găsită ecuația imensei sale reușite. Netulburat (cu atît mai puțin post mortem), de gîdilitura unui Januszczak (puah, redundanța consoanelor estice!), a izbîndit ca un autentic liberal avant la lettre doar prin el însuși. 2. Individualitatea, drept unică șansă, nu are nevoie de ambasadă. Brâncuși nu a trebuit să ceară ajutor Ambasadei României din Paris. Era, chiar el, ambasador. E, în momentul de față, un sindrom (încă unul) al justificării anonimatului în care se zbat artele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai presus de toate, biruința inexorabilă a adevărului istoric, certitudinea nedesmințită a faptului - probat, secole de-a rîndul - că un popor, fie el mic, tratat nu o dată ca obiect de tocmeală, căzut vremelnic pradă opresiunii, își conservă și își dezvoltă individualitatea pe temeiul tăriei ce-și trage seva din conștiința de sine și grație legităților obiective care prezidează mersul societății”. Predilecția nu i-a îngustat însă orizontul preocupărilor. Prin devoalarea tendințelor sau a conjuncturilor geopolitice, într-un moment istoric sau altul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Heinrich Freyer - are ritm propriu, suflu propriu, măsură cronologică, dar nici unui singur compartiment nu-i este permis să se „umfle” la dimensiunile istoriei întregi. Fiecare compartiment (sector, disciplină de studiu) și-a definit cu mai mult sau mai puțin succes individualitatea și regulile care o pun în mișcare și o fac credibilă. Actualmente, foarte mulți istorici înclină să accepte că istoria relațiilor internaționale nu este istoria lumii, ci studiul rețelei de intercomunicații și interacțiune ale comunităților omenești, că noile curente („istoria
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în extensiune universală a rămas cantonat multă vreme în cetatea filosofilor, rupt de acțiunea practică și, uneori, deviat de la realitatea istorică elementară, încât faptul că Voltaire excludea „Tracia” din Europa secolului XVIII, iar Ecaterina a II-a făcea confuzii în privința individualității etnice a românilor, nu constituie note de senzație. Pe de altă parte, William Penn a lansat în 1693 un proiect de parlament sau stat european cu delegați ai statelor, între care Rusia și Imperiul Otoman, dar dialogul intelectual între sud-estul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
funeste consecințe pentru lumea întreagă”. De altfel; legitimiștii inveterați și obtuzi, otomanii fanatici, din pricini ușor de bănuit, se străduiau să atribuie destinului posesiunilor sultanului atributele funcțiilor strict interne ale Porții, chiar după instituirea protectoratului țarist asupra unor teritorii cu individualitate națională și statut juridico-politic particular în Europa și Asia. Pătrunzând în esența chestiunii orientale, unul din specialiștii cei mai autorizați, J. A. Mariott, spunea că Europa a fost confruntată cu o problemă orientală din timpuri imemoriale” și că, “în esență
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
așadar să fie sub protecția Măriei Noastre țariene împreună cu toata țara și neamul moldovenilor”, și că „îl primim cu îndurare pe acest principe sub ocrotirea noastră”. Diploma, de la un capăt la altul, vădește un remarcabil efort al domnitorului pentru salvgardarea individualității țării, pentru evitarea impreciziilor, învederează nevoia Moldovei „de a-și asigura starea sa împotriva unor viitoare încălcări”. Aceste precauțiuni sunt atât de evidente, încât istoricul A. D. Brukner socotea că actul recunoștea Moldovei independența „în realitate desăvârșită”. Și S. Jigarev și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de proiecte, relative la soarta politică a Moldovei și Munteniei, inclusiv și cu deosebire independența și chiar unirea lor sub sceptrul unui singur prinț, precum și relația care se făcea cu românii transcarpatici, contribuiau la propensiunea recunoașterii conceptuale a particularității și individualității „problemei Principatelor”, adică a ceea ce se va numi „chestiunea română”. Este adevărat că în concepția diriguitorilor de atunci ai marilor puteri, cum am afirmat-o și cu alt prilej, chestiunea română nu dobândise încă sensul modern, de mai târziu, din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă pe scurt, în măsura în care ea intră în obiectul studiului nostru. Din motive ușor de înțeles, și la care ne-am referit deja în lucrarea de față, polonezii au depus cele mai mari străduințe pentru aplanarea conflictelor naționale pe baza recunoașterii individualității naționalităților. La Paris și Constantinopol, la Belgrad și Budapesta, la Debrețin și în Transilvania emisarii polonezi și-au făcut simțită din plin prezența și bunăvoința. De la Paris, după cum vom vedea, Czartoryski conducea întreaga rețea poloneză a reconcilierii. Michal Czajkowski, Lenoir
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
varietatea lor sunt, evident, un semn al strădaniilor menite să ducă la o alianță a popoarelor împotriva reacțiunii europene, dar, pe de altă parte, ele vădesc și neputința de a aduce la un numitor comun tendințe ce izvorau din dezvoltarea individualității fiecărei naționalități. Hippolyte Desprez observase foarte bine că, spre deosebire de Mickiewicz, care propaga un „panslavism literar liberal”, în care popoarele neslave vedeau însă o cale ce ducea la panslavism, Adam Czartoryski are meritul de a fi lăsat libertate individuală deplină tuturor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fără a ieși în evidență legăturile, comunitatea între țările sud-est europene”. Dar nu vom surprinde nici o alunecare a lui N. Iorga către amalgamare, către ștergerea particularităților fiecărui popor în parte. Dimpotrivă, el merge până la evidența cea mai pronunțată în definirea individualității fiecărei națiuni balcanice, a locului pe care-l ocupă în civilizația universală, a rolului pe care l-a jucat în viața internațională. Cu deosebită vigoare a evidențiat Iorga contribuția țării noastre, materială și morală, în lupta pentru eliberarea Bulgariei, Greciei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]