1,451 matches
-
spre decolteul amplu al lui Charlie, în timp ce ea dădea peste cap și restul de șampanie. Lansonul de față era destul de acidulat - personal, el prefera Laurent Perrier-ul -, dar mergea. Hugo simțea cum prin vene i se scurgea o stare de bine. Indubitabil, vânzarea fusese un triumf. Reputația lui de cel mai dinamic agent de vânzări al companiei Bond nu numai că fusese asigurată, dar chiar crescuse. Nimeni altcineva, în afară de el, n-ar fi fost în stare să vândă apartamentul respectiv. Fusese nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acorde din ce în ce mai multă atenție, evident fiind că soțul ei mereu absent nu-i dădea nici un fel de importanță. Hugo simțea că Laura avea un caracter instabil, virând spre disperat. Cu fiecare ocazie care i se oferea, Laura îi arunca priviri indubitabil provocatoare și, cu toate că și el era un bărbat căruia îi plăcea să flirteze, Hugo nu se simțea deloc confortabil în preajma ei. Pe de altă parte, era clar că Amanda avea o părere complet opusă. Ea găsise în Laura complicele perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Amanda s-o fi lovit vreun impuls economicos de ultimă oră. Coridoarele cu linoleum cenușiu îi erau familiare și totuși necunoscute. Hugo lăsase de mult în urmă ultimele indicatoare care îl ghidaseră către centrul de nașteri. —Uuuf! Dintr-odată, însă, indubitabil, Hugo s-a blocat. A deschis larg ochii numai ca să-și dea seama că persoana peste care dăduse era pediatra cea frumoasă, doctorița Watson. — Iar dumneavoastră, a spus ea glacial. Hugo a privit în urmă disperat. —Centrul de nașteri? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avea nevoie de o băutură țeapănă. Hugo știa că spitalul Cavendish punea la dispoziție și un bar cu băuturi gratis. Văzuse încă de la sosire salonul enorm de la parter. Hugo își amintea focul pâlpâitor, bârnele aparente, canapelele moi din piele și, indubitabil, atâtea pahare de whisky cu sifon câte reușeai să dai pe gât. Hugo a împăturit ziarul în tăcere și a contemplat scena din fața lui. Amanda clătina din cap în fața laptopului, iar Merlin-Vercingetorix-Ezekiel dormea - ei!- ca un copil. Hugo s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
păianjen cu papucul“. Propriul ei jurnalism era și mai muribund. Maternitatea și provincia nu erau doar o cruce personală pe care Amanda trebuia să o care în spinare. Erau și o cruce profesională. Cariera ei avusese de suferit. Asta era indubitabil. Toate eforturile ei din ultima vreme de a trezi interesul diverselor persoane cu ideile ei de articole nu avuseseră nici un rezultat. Imposibilul se întâmplase: Amanda alunecase sub limita de jos a radarului. Trecuse aproape un an de când nu mai scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
numai întregul departament juridic de la Intercorp, dar și majoritatea ziariștilor din companie, în felul ei pedant, profesionist, menit să înăbușe creativitatea. Era adevărat, și-a spus Hugo, fixând profilul nemișcat al lui Alice, că aspectul megalomaniac nu era evident. Dar, indubitabil, tocmai din cauza asta femeia era și mai periculoasă. Desigur, la fel ca și soțul ei cel execrabil, tipa dădea senzația de stăpânire desăvârșită de sine, încredere în propria persoană și pricepere. Și-acum iat-o răsfoind - pentru numele lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o slujire semnificativă, cea a învățării, ca operă a evanghelizării. În ceea ce privește ordinea internă a adunării, principiul pus în 1Cor 11,3 („capul oricărui bărbat este Cristos, și capul femeii este bărbatul, și capul lui Cristos este Dumnezeu”) este în mod indubitabil suficient pentru a ne imagina o adunare prezidată de o femeie, chiar dacă era asociată soțului în vederea scopului evanghelizării și responsabilității față de biserica locală, asemenea Priscilei și lui Acvila. Acest fapt arată, probabil, că nu e necesar să facem multe studii
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
este o "vânzare de lucruri de fabricat" intrând sub incidența convenției, întrucât cumpărătorul nu are a procura nici una din componentele materiale ale sistemului de navigație comandat. Dacă aceeași operațiune este încadrată la art.4 alin.2, calificarea nu mai este indubitabilă: într-adevăr, dacă fabricantul poate satisface nevoile cumpărătorului printr-o simplă adaptare a instrumentelor de navigație pe care el le produce deja curent, va trebui fără îndoială să considerăm că partea preponderentă a obligației sale rămâne furnizarea unui material. În
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ale invadatorilor. La relicvele menționate mai sus, de la Mohenjo-Daro, se adaugă și cele aflate la muzeul de la Taxila, localitate situată în zona nordică în apropierea capitalei Islamabad și a orașului Rawalpindi. Exponate de deosebită valoare arheologică și istorică constituie dovezi indubitabile ale milenarei culturi de pe Valea Indusului, actualmente aflată pe teritoriul pakistanez. În acest context, merită să fie amintită, cu recunoștință, aprecierea de o deosebită valoare arheologică și științifică a marelui om de cultură, diplomat, profesor universitar, academician Mircea Malița, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
care se suprapun miturile asistențialismului providențial. Ca replică la această versiune a științei sociale britanice, intelectualii continentali vor propune o interpretare diferită. Ea începe prin răsturnarea logică a raportului parte-întreg și continuă cu modificarea definiției „socialului”, înțeles ca dat pozitiv, indubitabil. În cazul „științei sociale” franceze, prima noutate a abordării tensiunii antinomice dintre individ și societate ține de abandonarea soluției providențiale, cu excepția gânditorilor catolici „contrarevoluționari” precum Joseph de Maîstre (1753-1821)1 sau Louise-Ambroise de Bonald (1754-1840) - cel din urmă autor al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prezintă în realitate. Pornind de la aceste considerente, vom încerca să demonstrăm procesul invers, modul în care didactica devine beneficiara datelor managementului clasei. Îmbogățirea pe care studierea clasei din perspectiva descrisă anterior o realizează la nivelurile teoriei și tehnologiei pedagogice este indubitabilă. Conceptualizări specifice ca: operativitate, competență, coordonare, organizare, îndrumare, decizie, eficiență ș.a.m.d. constituie factori de progres, de asigurare a eficienței activității pedagogice, de reglare a optimalității și de ridicare a randamentului procesului educațional. Se poate afirma cu suficientă energie
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
adaptate astfel Încât să corespundă diversității și numeroaselor stiluri de Învățare și dezvoltare ale elevilor. Astfel, au apărut ideea de integrare educativă, ca reflex al curentului integrativ global din societate, și educația integrată, ca practică efectivă și concretă, reprezentând, În mod indubitabil, ceva nou și original, surprinzător și controversat, pe fondul tradiționalismului de secole al educației. Pentru a delimita mai bine cele două perspective privind școlarizarea copiilor educabili cu cerințe speciale/dizabilități, putem recurge la următoarea sinteză (Ungureanu, 2000): - perspectiva integrativă, comprehensivă
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
presiunea ca, prin formularea întrebărilor, alegerea eșantionului sau prin alte mijloace, să se favorizeze partea respectivă. Posibilitățile unei distorsionări a rezultatelor sunt mai mari în situații de această natură, deoarece aici nu funcționează, ca în cazul votului, un criteriu extern indubitabil de validare. Cu atât mai mult, deci, ar trebui să opereze onestitatea profesională a ofertantului de sondaje. Dincolo de acest îndemn, dacă sondajele efectuate de cele două părți dau rezultate mult diferite, se impune recurgerea la alte surse de sondaje, neutre
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
funcționează decît ca să recunoască valabilitatea faimoasei rațiuni a sentimentului. Aceasta din urmă Îl Îndreptățește să dispere la infinit și, se va vedea de Îndată, să petreacă În disperarea lui, să scoată din durere un ce de mulțumire... CÎnd Zulnia dispare, indubitabil și ireversibil (Pe năsălie, 831, Octm. 15), Conachi nu schimbă prea mult această retorică a disperării. Vorbește, evident, lot despre sine și aproape În aceiași termeni. Mai laudă o dată frumusețea, nurul și hazul Zmărăgdiței (numele adevărat al „legiuitei iubiri”) și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a altora cu astfel de nume inedite. Dar cheia apărării exterioare fu copia expediată de Countess Assheton-Jones a unei scrisori în englezește a lui Hangerliu, prin care acesta îi făcea un raport de transmis mai departe asupra Mișcării, descoperindu-se indubitabil ca un observator discret, în favoarea puterilor aliate, a întregii intrigi germane. Scrisoarea era, firește, autentică, contesa oferindu-se a prezenta originalul la cerere, și dovedea ceea ce știau și alții, că familia Hangerliu lucra pe cont propriu. Scrisoarea era cam în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
solicitările, caracteristicile momentului/împrejurării date. Mai precis, starea afectivă semnalează lipsurile existente în sistemul de presupoziții pe care se sprijină individul în tranzacțiile sale cu mediul (relațional). Tranzacțiile dintre noi și mediu depind de un univers ipotetic dar pentru noi indubitabil, sigur, cert pe care ni l-am constituit pentru a servi la propria noastră adaptare. Experiențele emoționale (mai ales cele de durată, de profunzime) evidențiază astfel "o contradicție între elemente ale experienței prezente și prezumții considerate ca fiind adevărate până în
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acordă un credit nelimitat, și de care se lasă complet acaparat sub aspect afectiv. Bărbatul nu poate și nici nu dorește să-și explice întâmplările prin care trece, întâmplări de un fantastic absolut straniu, altfel decât prin prezența vie, palpabilă, indubitabilă, a duhului diavolesc. Această relație inedită ce se realizează între psihologia, temperamentul, într un cuvânt, felul său de a fi și circumstanțele din plasa cărora răsare un ,,agent’’ bun conducător al duhului diavolesc este aceea care determină conținutul narativ și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
acesteia sau chiar orientarea sa fundamentală sau adversarii, dar ea însăși nu poate fi suprimată [...]. Lupta se manifestă pretutindeni și adesea ea se afirmă cu atât mai mult succes cu cât este observată mai puțin [...]. Un singur lucru este, totuși, indubitabil, și anume că, atunci când ne propunem aprecierea unei reglementări a relațiilor sociale, oricare ar fi natura lor, trebuie întotdeauna și fără excepție să o examinăm din următoarea perspectivă: cărui tip de om îi oferă ea cele mai mari șanse de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
măsură ca și precedentele două. Unul dintre motivele importante ale acestei discreții relative constă în efortul depus de autorii celorlalte paradigme pentru a-l asimila sau acapara, chiar trecând sub tăcere unele contribuții ale lui. • Lume = piață? Anumite fapte sunt indubitabile: Becker a fost introdus în rețelele editoriale și universitare ale sociologilor care susțin paradigma pieței. De exemplu, Menger a prefațat cartea lui Becker (1988) în colecția "Artă, istorie, societate" pe care o coordonează la Flammarion; la rândul ei, Moulin l-
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ca eforturile să nu le fie consemnate în scrierile istorice. Mult timp, munca nu le-a adus femeilor niciun statut sau respect și nici nu au fost scutite de munci grele sau umilitoare, obositoare și prost plătite. Totdeauna, a fost indubitabil că principala îndeletnicire a vieții unei femei trebuia să rămână soțul și familia sa, aprovizionarea cu mâncare și băutură, confecționarea de bunuri casnice, acordarea de îngrijiri medicale, asistență la naștere, practicare de meserii "casnice". În perioada preindustrială, de cele mai multe ori
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
este vorba de cultura Dridu, considerată de către specialiști ca având „legături directe cu aspectele culturale de caracter provincial-romanic, atestate anterior (secolele IV-VII)”, cu continuitate ascendentă și absorbind „multiple influențe bizantine manifestate pregnant în conținutul ei”, conferindu-i-se, în mod indubitabil „un caracter local băștinaș, deci românesc”. Eugenia Zaharia prezintă cultura Dridu ca fiind „cultura materială provincial-bizantină în regiunile de la Dunărea de Jos, dezvoltată pe elementele de origine romană”, definită, în cele din urmă, a fi o „civilizație a poporului român
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
deschis înainte”, câmpia neopunând nici un fel de zăgaz spre visare și speranță de împlinire. Se va înțelege de ce istoria comunităților umane de pe asemenea locuri prezintă interes sub multiple aspecte. Important ni se pare, în primul rând, numele așezării întrucât provine, indubitabil, de la un apelativ onomastic umbrar, cu varianta umbrea, derivate ale cuvântului latin umbră, sugerându-ne și prin acest aspect vechimea comunității umane, care a preluat, purtat și păstrat un astfel de nume. Antroponimul, o raritate, se întâlnește încă din timpul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
satul Boziești: Grigore Miclescu și urmașii săi; Iordache vistiernic și Miron Costin; Costăcheștii și Coropceștii. Pentru aceștia din urmă trebuie să acceptăm că se situau, din punct de vedere social, în rândul mici boierimi sau ale celei mijlocii, și ieșiseră indubitabil din categoria țăranilor răzeși, dacă avem în vedere modul lor de stăpânire devălmașă, menționat în ispisocul din care am reprodus. Nu știm dacă acești Corpăcești de la Tămășenii-Umbrăreștilor se trag sau fac parte din neamul Corpaci, frecvent menționat în documente privitoare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
satul de mai târziu, Siliștea, cât și a celor din Umbrăreștii-răzeși. Nu avem în vedere „Torcești nepoții lui Bilăiu”, nici satul despre care vom vorbi, ci un altul pomenit în actele de pe timpul stăpânirii Umbrăreștilor de către marele vornic Gavril Conachi. Indubitabil că numele satului, despre care ne vom ocupa în cele ce urmează, este de origine turanică și a fost adaptat de la un Torca, asemenea apelative fiind relativ frecvente în onomastica evului mediu românesc. Unul este atestat chiar în spațiul altui
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
unei părți din satul vecin Fântânele (Bucești), ci mai mult ca sigur că, la data respectivă, vechea formă de organizare și existență a devălmășiei de la Torcești era deja puternic erodată și de către alte vârfuri sociale și politice ale satului, proba indubitabilă a stratificării și stadiului avansat al disoluției în obște oferindu-o acest nepot al lui Bilăi, pârcălabul Furdui. Deci, anii 1633 (data aproximată pentru zapisul lui Furdui), 1634, data certă a confirmării vânzărilor și daniilor consemnate în alte documente, reprezintă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]