844 matches
-
în 1567, Papa Pius al V-lea a hotărât eliminarea acestui tip de lucrare indulgențiată. În prezent, lucrările înzestrate cu indulgențe sunt, de exemplu: Cu anumite ocazii (de pildă, Anul jubiliar 2000), Sfântul Scaun stabilește lucrări indulgențiate specifice. Deoarece acordarea indulgențelor a fost de obicei legată de bani, până și „The Catholic Encyclopedia” a constat că: "„Această practică a fost extrem de periculoasă și a devenit curând o sursă fructuoasă a răului... un mijloc de a strânge bani... indulgențele au fost folosite
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
specifice. Deoarece acordarea indulgențelor a fost de obicei legată de bani, până și „The Catholic Encyclopedia” a constat că: "„Această practică a fost extrem de periculoasă și a devenit curând o sursă fructuoasă a răului... un mijloc de a strânge bani... indulgențele au fost folosite de către clerici lacomi ca mijloc de câștig bănesc... abuzurile au fost foarte răspândite"!" Pentru a putea finaliza lucrările la Catedrala Sfântul Petru din Roma, papa a întreprins o campanie de strângere a banilor prin acordarea de indulgențe
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
indulgențele au fost folosite de către clerici lacomi ca mijloc de câștig bănesc... abuzurile au fost foarte răspândite"!" Pentru a putea finaliza lucrările la Catedrala Sfântul Petru din Roma, papa a întreprins o campanie de strângere a banilor prin acordarea de indulgențe. Cu această ocazie, Martin Luther a început să se pronunțe împotriva vânzării de indulgențe și, în cele din urmă, împotriva indulgențelor ca atare. El a fost denunțat de Papa Leon al X-lea pentru că a spus: "„Indulgențele sunt înșelătorii pioase
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
fost foarte răspândite"!" Pentru a putea finaliza lucrările la Catedrala Sfântul Petru din Roma, papa a întreprins o campanie de strângere a banilor prin acordarea de indulgențe. Cu această ocazie, Martin Luther a început să se pronunțe împotriva vânzării de indulgențe și, în cele din urmă, împotriva indulgențelor ca atare. El a fost denunțat de Papa Leon al X-lea pentru că a spus: "„Indulgențele sunt înșelătorii pioase... În fața dreptății lui Dumnezeu, indulgențele nu sunt de nici un folos celor care le câștigă
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
lucrările la Catedrala Sfântul Petru din Roma, papa a întreprins o campanie de strângere a banilor prin acordarea de indulgențe. Cu această ocazie, Martin Luther a început să se pronunțe împotriva vânzării de indulgențe și, în cele din urmă, împotriva indulgențelor ca atare. El a fost denunțat de Papa Leon al X-lea pentru că a spus: "„Indulgențele sunt înșelătorii pioase... În fața dreptății lui Dumnezeu, indulgențele nu sunt de nici un folos celor care le câștigă pentru îndepărtarea pedepsei datorată păcatului lor real
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
prin acordarea de indulgențe. Cu această ocazie, Martin Luther a început să se pronunțe împotriva vânzării de indulgențe și, în cele din urmă, împotriva indulgențelor ca atare. El a fost denunțat de Papa Leon al X-lea pentru că a spus: "„Indulgențele sunt înșelătorii pioase... În fața dreptății lui Dumnezeu, indulgențele nu sunt de nici un folos celor care le câștigă pentru îndepărtarea pedepsei datorată păcatului lor real"". Acest moment a declanșat Reforma Protestantă. Critici referitoare la indulgențe apar încă înainte de Luther (nu numai
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
Luther a început să se pronunțe împotriva vânzării de indulgențe și, în cele din urmă, împotriva indulgențelor ca atare. El a fost denunțat de Papa Leon al X-lea pentru că a spus: "„Indulgențele sunt înșelătorii pioase... În fața dreptății lui Dumnezeu, indulgențele nu sunt de nici un folos celor care le câștigă pentru îndepărtarea pedepsei datorată păcatului lor real"". Acest moment a declanșat Reforma Protestantă. Critici referitoare la indulgențe apar încă înainte de Luther (nu numai împotriva abuzurilor practicii indulgențelor, ci și împotriva teologiei
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
al X-lea pentru că a spus: "„Indulgențele sunt înșelătorii pioase... În fața dreptății lui Dumnezeu, indulgențele nu sunt de nici un folos celor care le câștigă pentru îndepărtarea pedepsei datorată păcatului lor real"". Acest moment a declanșat Reforma Protestantă. Critici referitoare la indulgențe apar încă înainte de Luther (nu numai împotriva abuzurilor practicii indulgențelor, ci și împotriva teologiei lor). Printre critici se numără John Wycliffe, Jan Hus, Johannes Ruchrath von Wesel, Pedro Martínez de Osma. La 31 octombrie 1517, Martin Luther a început să
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
În fața dreptății lui Dumnezeu, indulgențele nu sunt de nici un folos celor care le câștigă pentru îndepărtarea pedepsei datorată păcatului lor real"". Acest moment a declanșat Reforma Protestantă. Critici referitoare la indulgențe apar încă înainte de Luther (nu numai împotriva abuzurilor practicii indulgențelor, ci și împotriva teologiei lor). Printre critici se numără John Wycliffe, Jan Hus, Johannes Ruchrath von Wesel, Pedro Martínez de Osma. La 31 octombrie 1517, Martin Luther a început să-și apere Cele 95 de teze, în care erau criticate
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
și împotriva teologiei lor). Printre critici se numără John Wycliffe, Jan Hus, Johannes Ruchrath von Wesel, Pedro Martínez de Osma. La 31 octombrie 1517, Martin Luther a început să-și apere Cele 95 de teze, în care erau criticate și indulgențele, lucru care este considerat începutul Reformei sau măcar unul din momentele cele mai importante. În 1520, Papa Leon al X-lea a condamnat unele afirmații cuprinse în aceste teze. O dată cu desfășurarea evenimentelor, controversele legate de Reforma protestantă au neglijat indulgențele
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
indulgențele, lucru care este considerat începutul Reformei sau măcar unul din momentele cele mai importante. În 1520, Papa Leon al X-lea a condamnat unele afirmații cuprinse în aceste teze. O dată cu desfășurarea evenimentelor, controversele legate de Reforma protestantă au neglijat indulgențele, concentrându-se asupra altor teme mai importante. Pe de altă parte, unele din abuzurile semnalate în criticile lui Luther referitoare la indulgențe au fost eliminate de autoritatea Bisericii prin desființarea indulgențelor legate de contribuții bănești. Critica lui Luther referitoare la
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
a condamnat unele afirmații cuprinse în aceste teze. O dată cu desfășurarea evenimentelor, controversele legate de Reforma protestantă au neglijat indulgențele, concentrându-se asupra altor teme mai importante. Pe de altă parte, unele din abuzurile semnalate în criticile lui Luther referitoare la indulgențe au fost eliminate de autoritatea Bisericii prin desființarea indulgențelor legate de contribuții bănești. Critica lui Luther referitoare la indulgențe trebuie plasată într-o sferă mai amplă, care cuprinde domeniul penitenței în general. În această privință, trebuie remarcată diferența de terminologie
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
desfășurarea evenimentelor, controversele legate de Reforma protestantă au neglijat indulgențele, concentrându-se asupra altor teme mai importante. Pe de altă parte, unele din abuzurile semnalate în criticile lui Luther referitoare la indulgențe au fost eliminate de autoritatea Bisericii prin desființarea indulgențelor legate de contribuții bănești. Critica lui Luther referitoare la indulgențe trebuie plasată într-o sferă mai amplă, care cuprinde domeniul penitenței în general. În această privință, trebuie remarcată diferența de terminologie. Reformatorii resping deosebirea între păcat și pedeapsă pentru păcate
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
concentrându-se asupra altor teme mai importante. Pe de altă parte, unele din abuzurile semnalate în criticile lui Luther referitoare la indulgențe au fost eliminate de autoritatea Bisericii prin desființarea indulgențelor legate de contribuții bănești. Critica lui Luther referitoare la indulgențe trebuie plasată într-o sferă mai amplă, care cuprinde domeniul penitenței în general. În această privință, trebuie remarcată diferența de terminologie. Reformatorii resping deosebirea între păcat și pedeapsă pentru păcate, ajungând să critice teologia catolică pentru că ar avea o „dublă
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
păcatului“. De fapt, catolicii vorbesc de o dublă "pedeapsă" pentru păcat. Reformatorii au propus un mod mai simplu de a privi pocăința, înlăturând îndestularea, ispășirea, mărturisirea detaliată dar, pe de altă parte, unele elemente marginale sau corelate, cum ar fi indulgența sau pedeapsa vremelnică, le-au perceput ca făcând parte din pocăința însăși, așa cum o înțeleg catolicii. Deci înainte de a ajunge la indulgență, există divergențe în privința ispășirii și a pedepsei. Potrivit reformatorilor, nu le revine creștinilor să ispășească, pentru că singura ispășire
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
înlăturând îndestularea, ispășirea, mărturisirea detaliată dar, pe de altă parte, unele elemente marginale sau corelate, cum ar fi indulgența sau pedeapsa vremelnică, le-au perceput ca făcând parte din pocăința însăși, așa cum o înțeleg catolicii. Deci înainte de a ajunge la indulgență, există divergențe în privința ispășirii și a pedepsei. Potrivit reformatorilor, nu le revine creștinilor să ispășească, pentru că singura ispășire a fost împlinită de Christos. Participarea credincioșilor la lucrarea Răscumpărării nu este pusă în discuție numai în cazul creștinilor luați individual, ci
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
în timp ce în învățătura catolică, Biserica nu numai că transmite mântuirea, ci și cooperează la ea; nu numai mijlocește, ci poate și dezlega cu autoritate. Acest mod de a concepe îndreptățirea, mântuirea, se răsfrânge, evident, și asupra modului de a percepe indulgențele.
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
mai înainte și din Germania s-au înrolat numeroși oameni de rând. Papa a autorizat organizare cruciadei și în Spania, deși aici războiul împotriva maurilor avea o oarecare vechime. Papa a oferit lui Alfonso al VII-lea al Castliei aceeași indulgență pe care o asigurase și cruciaților francezi și, la fel ca Papa Urban al III-lea în 1095, i-a îndemnat pe spanioli să lupte mai degrabă pentru eliberarea propriilor teritorii decât să se alăture cavalerilor care urmau să se
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
asemenea, Eugen al III-lea a autorizat organizarea unei cruciade în teritoriile germanice împotriva păgânilor slavi. Războaiele dintre germani și slavi durau de ceva vreme și a fost nevoie de puterea de convingere a lui Bernard pentru a se oferi indulgențe germanilor care luptau împotriva slavilor. Expedițiile germanilor nu era de natură tradițională cruciată, de vreme ce se lupta împotriva păgânilor, nu împotriva musulmanilor și nu aveau nicio legătură cu Țara Sfântă. Astfel, a doua cruciadă a avut o caracteristică diferită față de cea
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
făcut planuri ca luptătorii pentru cruce să se adune la Brindisi în 1216. Interzicerea comerțului pe mare cu musulmanii ar fi permis cruciaților să dispună de suficient de multe corăbii gata oricând de plecare. Toți cruciații urmau să primească o indulgență, înclusiv cei care se limitau numai la plata cheltuielilor unui războinic, dar nu pleca ei înșiși la luptă. Oliver de Köln a propovăduit cruciada în Germania, iar împăratul Frederick al II-lea al Sfântului Imperiu German s-a arătat dornic
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
un personaj mult mai prietenos. Amărăciunea lui nu trece decât rareori de o ironie condescendentă, gândurile sale nu sunt pline de o critică acidă ci mai degrabă reflectă înțelegerea binevoitoare a unei persoane mai în vârstă care privește, cu oarecare indulgență, la escapadele tineretului, având uneori și o notă de nostalgie a propriei tinereți care a trecut pe nesimțite. În aprilie 1853, la Sorrento, a reușit să termine romanul său în versuri despre gornistul din Säckingen. La 26. octombrie 1853 a
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Profeții evrei Isaia și Amos critică consiliul rabinic al Iudeii Antice pentru că nu se ridica până la idealurile torei (cărțile sfinte ale lui Moise). [43] În 1517 Martin Luther acuză Biserica Catolică de corupție la scară largă, inclusiv datorita vânzării de indulgențe. În 2015, profesorul Kevin M. Kruse de la Universitatea Princeton avansează teza că liderii de afaceri din anii 1930 și 1940 au colaborat cu clerici ai bisericii, inclusiv James W. Fifield Jr., ca aceștia să dezvolte și să promoveze o nouă
Corupție () [Corola-website/Science/304183_a_305512]
-
ultima inițiativă personală a lui Carol în domeniul politicii externe, a fost un eșec. Deși anterior favorabile Coroanei, Parlamentul s-a distanțat de războaie regelui și politicile religioase din timpul aniilor 1670. În 1672, Carol a emis " Declarația regal de indulgență" prin care el a pretins să se suspende toate legile penale împotriva romano-catolicilor și a disidenților religioși. În același an, el a susținut în mod deschis Franța catolică și a început Al Treilea Război Anglo-Olandez. Parlamentul s-a arătat ferm
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
rebeliune, de exilul săi și a cedat. De altfel, o parte din "Cabală" luase atitudine împotriva lui și-i impusese "Test Act" (Actul de mărturisire (a credinței)), răspuns național și protestant împotriva alinței cu Franța și a "Declarația regal de indulgență". Această lege excludea din orice funcție publică pe cei care nu jurau credință supremației regelui și a comuniunii anglicane. "Pair"-ii catolici trebuiră să părăsească Camera Lorzilor și însuși fratele regelui s-a văzut constrâns să-și mărturisească crezul catolic
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
mulți catolici importanți și loiali și-au păstrat funcțiile înalte în timpul regelui Iacob I. Deși nu a existat nicio „epocă de aur” a „toleranței” catolicilor, la care spera părintele Garnet, domnia lui Iacob a fost totuși o perioadă de relativă indulgență pentru catolici, și puțini au fost trași la răspundere penală. Dramaturgul William Shakespeare folosise deja istoria familiei lui Northumberland în seria de piese despre , iar evenimentele complotului prafului de pușcă par a fi prezentate în "Macbeth", scrisă cândva între 1603
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]