880 matches
-
toată istoria trecută a lui Israel. d) Conform relecturii Dtr, exilul și celelalte catastrofe care au lovit mai întâi Regatul de Nord (Israel) și apoi pe cel de Sud (Iuda) sunt ca un contrapunct, scoțând în evidență judecata divină a infidelității. Cartea profetului Osea care, după cum am notat, a fost reelaborată în întregime de Dtr, interpretează această atitudine a poporului folosindu-se de simbolismul femeii adultere, dedată chiar prostituției, pe care profetul, în hainele lui Dumnezeu, continuă să o ierte pentru
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
istoriei și al umanității, alegerea lui Israel, nu atât ca privilegiu, cât mai ales ca mijloc ales de Dumnezeu pentru a-și realiza planurile sale în istorie și certitudinea că exilul din Babilon a fost judecata istorică prin excelență asupra infidelității poporului și a capilor săi, judecată care o anticipă pe cea care trebuie să se realizeze în formă cosmică la sfârșitul timpurilor. c) Diferențele de fond sunt totuși mult mai numeroase decât analogiile; din acest motiv, apocaliptica a fost comparată
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
tema familiei și a conflictelor din interiorul ei. Cu o construcție amintind de maniera scriitoarei Karen Blixen, cartea prezintă destrămarea unui cuplu (un tânăr profesor cu un contract într-o țară africană și soția lui), pe motivul unei suspiciuni de infidelitate. Eristikon (1982), catalogat de critică drept „cel mai miezos text” al autorului (Laurențiu Ulici), abordează din nou teme existențiale, conflictul centrându-se în jurul unui personaj a cărui viață se transformă într-un calvar îndată ce directorul școlii, unde lucra ca profesor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
în privința prostiilor mele cu Fridolina." Nebun de amor (ca și Rică) fusese Caragiale și în perioada funestului directorat când celebrul actor C. Nottara este nevoit să părăsească teatrul; autorul citise în casa acestuia farsa D'ale carnavalului, producând actul de infidelitate al Ameliei Welner, soția actorului episod comentat astfel într-un ziar al timpului: "unul dintre acești artiști de frunte lipsește dintr-o cauză care privește personal pe d-l director general și pe care nu o voi releva-o fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în trei. Spre deosebire de predecesorii săi în această problemă, Al.Dumas-fiul și E.Augier, care mai încearcă să consolideze căsătoria, la H.Becques reiese că familia nu mai există în societatea contemporană: ea este înlocuită cu faimosul trio. Din această perspectivă, infidelitatea nu mai este raportată la soț, ci la amant. Acum infidelitatea și căutarea aventurilor de către Clotilde du Ménil, Pariziana, nu mai este cauzată de dragoste sau tragedia sentimentelor (că la predecesoarele sale), ci de vidul și de lipsă sensului vieții
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
E.Augier, care mai încearcă să consolideze căsătoria, la H.Becques reiese că familia nu mai există în societatea contemporană: ea este înlocuită cu faimosul trio. Din această perspectivă, infidelitatea nu mai este raportată la soț, ci la amant. Acum infidelitatea și căutarea aventurilor de către Clotilde du Ménil, Pariziana, nu mai este cauzată de dragoste sau tragedia sentimentelor (că la predecesoarele sale), ci de vidul și de lipsă sensului vieții. În același timp, autorul subliniază în permanență că Clotilde este o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
e aceeași. Paradoxal însă soarta femeii în relația adulterina o repeta pe cea din căsătoria legitimă. În societatea secolului al XIX-lea, soția va fi deseori fidelă amantului. Pe când amantul în titlu, care cere fidelitate, reia, de fapt, locul și infidelitatea soțului. Unele accepta să trăiască în această ipocrizie, făcând din minciună o a doua natură. În marile orașe, mai ales la Paris, femeia egalează bărbatul în gradul de independență și căutarea frenetica a aventurii. "La ville n'était plus qu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
drept "alunecare regresiva", nu are pentru femeia pariziana aceeași conotație. Adulterul se integrează în viață Parizienei că o experiență organică, care deschide perspective noi și nu comportă remușcări. Psihologia Parizienei se aseamănă cu cea a soțului, care nu are complexul infidelității, ci are impresia de a satisface un simplu capriciu al simțurilor și al imaginației, din care inima este absența. Amantă de profesie, Pariziana caută prin eros dobândirea unei dimensiuni sociale absențe 232. Cu toate că nu are, în cazul Parizienei, o experiență
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
avea în legătură cu Mai.91 Povestirea economului este, de fapt, o fabulă dacă se pune pe prim plan latura moralizatoare urmărită de autor, sau o legendă a ciorii, unde Phoebus își ucide soția ce l-a încornorat, după ce pasărea îi dezvăluise infidelitatea acesteia, dar, surprinzător, în final regretă gestul pripit, aproape că nu mai crede vinovăția celei atât de dragi, și condamnă cioara pentru lipsa ei de discreție și de diplomație, blestemând-o să aibă un penaj întunecat și un glas nesuferit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate în stilul direct: râvnește haine luxoase, îl acuză pe nedrept pe soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată, admirată, cinstită chiar și prin banchete, își vrea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a redobândi vederea. Din trădătoare și adulterină, Mai se convertește în vindecătoare și salvatoare. știe să-l determine pe soț să creadă ceea ce vrea ea, să restabilească armonia inițială și să alunge orice suspiciuni. Mai este o donna demonicata prin infidelitatea de care se face vinovată și prin viclenia cu care își susține cauza (inocența pretinsă în căsnicie, puritatea și cinstea), dar, ca și alte personaje din această tipologie, are circumstanțe atenuante, este motivată și chiar poate fi compătimită pentru prizonieratul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un bun roman de moravuri în notele de subsol ale D-lui C. Popescu - Cadem, dar se ridică, iată, întrebarea dacă nu cumva acest Petru Poenaru va fi fost profesoraș prin Craiova - și, apoi, dornic să-și răzbune tatăl de infidelitatea Cleopatrei, ca „Dl. Goe” dar fără săbiuță de lemn ci cu praștie și bolovan. Dl. C. Popescu - Cadem este dator să scoată din subsoluri aceste fragmente de informații - între altele, și pentru că-și propune, cum declară la pp 38-39, și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cântat mie / Să-mi trăiesc fără soție, / Să lucru fără simbrie!"284 În creația populară, cucul apare antropomorfizat ca argat, îndrăgostit de o fată de împărat, slugă, ca tâlhar care fură caii lui Sfântul Petru, haiduc, părinte, soț care pedepsește infidelitatea soției, blestemând-o să-l caute și să-l strige între Blagoviștenie și Sânziene, amant sau este descris ca o pasăre cu pene de aur, simbolizând soarele.285 Drama nenuntirii dintre soare și lună este reluată, pe plan mitic, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Henric, preferatul regelui a primit funcția de Secretar de încredere al regelui. Pentru a complica și mai mult situația, Carr s-a îndrăgostit de Contesa de Essex, cu care s-a și căsătorit, cheltuielile de nuntă fiind suportate de rege. Infidelitatea contelui nu s-a rezumat numai la noua soție și la rege. Cea mai notabilă relație amoroasă a avut-o cu scriitorul Thomas Overbury, căruia i-a împărtășit o serie din secretele de stat pe care le deținea, datorită funcției
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ai lui Ludovic al XIV-lea.„[...] Levi este convins că Mazarin, amantul Anei, viitorul prim ministru și prezumtiv soț, a fost tatăl. Levi crede că Ludovic al XIII-lea era impotent, iar primele sarcini ale Anei au fost tot rezultatul infidelității acesteia, de exemplu cu Buckingham. El crede că Ludovic al XIV-lea semăna la înfățișare și la abilități mai mult cu Mazarin decât cu Ludovic al XIII-lea, și că viitoarea lui «nesiguranță» se datora faptului că știa că este
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
dorește să facă propriul Eu vinovat pentru pierderea iubirii". Ea nu este "complet rațională, nu este proporțională cu situația reală și nu este dominată fără rost de către Eul conștient"; • gelozia proiectată: este acea formă de gelozie care provine "din propria infidelitate realizată în viață sau din impulsuri spre infidelitate care cad sub refulare"; • gelozia la nivelul al treilea, "cea cu adevărat delirantă" (s.a.). H. Baumgart (2008) vorbește, la rândul său, despre: • gelozia malignă: acea formă a geloziei care deranjează (exprimată prin
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
iubirii". Ea nu este "complet rațională, nu este proporțională cu situația reală și nu este dominată fără rost de către Eul conștient"; • gelozia proiectată: este acea formă de gelozie care provine "din propria infidelitate realizată în viață sau din impulsuri spre infidelitate care cad sub refulare"; • gelozia la nivelul al treilea, "cea cu adevărat delirantă" (s.a.). H. Baumgart (2008) vorbește, la rândul său, despre: • gelozia malignă: acea formă a geloziei care deranjează (exprimată prin agresiuni, îngrădiri, dominare), centrată pe tensiune relațională; • gelozie
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
s-a născut într-o familie de oameni săraci, țigani romanizați. Au fost frați mulți, dar au supraviețuit doar el și o soră. În jurul vârstei de 25 de ani, sora tatălui este omorâtă prin împușcare de concubin, fiind acuzată de infidelitate. Tatăl inculpatei nu și-a cunoscut părintele (,, copil din flori”), mama i-a murit când el avea 5 ani, fiind crescut de niște mătuși din partea mamei. Absolvise doar 4 clase și muncea ca muncitor necalificat la sonde. Tatăl, fiind țigan
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și cuplurile necăsătorite se stabilesc pe valori de exclusivitate și de fidelitate. Caracterul constant al sentimentelor (cu toate nuanțele dragostei și ale afecțiunii), durata legăturilor, raporturile sexuale limitate la cadrul cuplului sunt demne de a fi valorizate. La nivelul idealurilor, infidelitatea este o contravaloare. În exemplul dat, "tribunalul istoriei" operează fără referință la absoluturi transcendente, el lucrează pe materiale istorice, dintre care pe unele le "absolutizează". Dificultatea acestui tip de răspuns rezidă în găsirea cri-teriului care ne permite să afirmăm că
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ferm convinsă de existența acestui sentiment din partea celuilalt. 5) Delirul de gelozie Acest tip de delir apare în cadrul relațiilor dintre doi parteneri care sunt, de regulă, căsătoriți. Este mai frecvent la bărbați decât la femei. Bolnavul își suspectează partenera de infidelitate, necinste, chiar în absența oricăror dovezi. El își acuză soția sau chiar o brutalizează pentru bănuieli absurde. Delirul de gelozie apare în schizofrenie, psihozele presenile, alcoolismul cronic. 6) Delirul de grandoare Megalomania este forma de delir în cursul căreia pacienții
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
urme de dinți În ele?7 Secvența de mai sus vorbește despre cât de mult poate suporta jurnalul intim (cât de mult ca intensitate a mărturisirii, dar și ca exercițiu de coborâre În universul amintirilor miraculos redescoperite), dar și despre infidelitățile sale: intrările și ieșirile din biograficul pur nu au loc fără ca textul să sufere distorsiunile impulsului creator. Katherine Mansfield „dramatizează” niște situații aflate În conul de umbră al memoriei și al reveriei, articulându-le unei secvențe recente: vizita fratelui și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
condițiile unei creații "după chip și asemănare", care justifică ontogenetic relația de rezonanță holografică a întregului cu partea, a Spiritului Creator cu spiritul creat, a Domnului Dumnezeu cu omul, nici o disparitate nu-și putea găsi în aparență locul. Și totuși, infidelitatea copiei în raport cu originalul era prea mare pentru ca, la un moment dat, să nu genereze slăbiciuni de rezonanță. Actul înșelăciunii originare va fi cel mai elocvent exemplu în acest sens. Astfel, va trebui să recunoaștem de la bun început în desfășurarea păcatului
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
această părere. Discutînd despre modul diferit în care au reacționat bărbații și femeile față de un studiu cu privire la punctele de vedere asupra trădării și încrederii, Blum (1972:222-230) remarcă Bărbații sînt mai preocupați de minciunile ce privesc activitățile lor, în special infidelitatea, și această neliniște ia forma convingerii că și soțiile lor îi înșală și îi mint în această privință. Se pare că majoritatea soților și soțiilor din acest studiu se mințeau reciproc și erau, cu toții conștienți de asta. Totuși, deși există
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
între ei. Se pare că nu există nici o dovadă în studiul lui Blum care să sugereze că femeile ar fi acceptat să fie mințite de către soți; minciunile pe care au recunoscut că le-au spus bărbaților nu aveau legătură cu infidelitatea, ci cu propria protecție în alte contexte sau cu protecția soților și a copiilor. Bărbații și femeile din eșantionul lui Blum se deosebeau foarte mult de cuplurile despre care vom vorbi în capitolul 7, unde, deși exista o oarecare colaborare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un libanez care s-a întors în țară după ce lucrase peste hotare. Se pare că acest bărbat credea că soția lui avusese o aventură cu un membru foarte important și respectat al familiei. Gilsenan comentează: Dacă ar fi făcut publică infidelitatea, soțul ar fi fost compromis total în ochii societății, ar fi fost obligat să-și ucidă soția și să-și provoace adversarul la luptă". În loc să facă aceste lucruri, bărbatul și-a luat obiceiul de a-l vizita pe presupusul rival
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]