972 matches
-
de familie lexicală formată prin sufixare. De la substantivul "drvo" „copac, lemn”, se formează astfel șase cuvinte, dintre care trei de la cuvinte deja sufixate: Este carasteristică pentru limba croată formarea de substantive de la verbe prin derivare regresivă, adică suprimarea sufixului de infinitiv. Exemplu: "napadati" „a ataca” > "napad" „atac”. Prefixarea este un procedeu mai puțin productiv decât sufixarea, dar este totuși un mijloc important de formare a cuvintelor. În cazul verbului, prefixarea poate fi un procedeu: La alte părți de vorbire, prefixarea este
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
sunt și subclase, uneori foarte diferite între ele, de aceea unii lingviști, precum Ivan Klajn, consideră că nu se poate vorbi de clase de conjugare în sensul celor stabilite de exemplu pentru limbile romanice. Acesta împarte verbele regulate, după terminația infinitivului și a persoanei I singular a indicativului prezent, în 29 de tipuri de conjugare. Exemplu de verb regulat la modurile și timpurile cele mai folosite: Observații referitoare la formele verbale: Particularități de folosire a formelor verbale: Forme mai puțin folosite
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
fi câștigat un milion de dinari”. În limba sârbă lipsește concordanță timpului predicatului propoziției regente cu cel al predicatului subordonatei, cum există de exemplu în limba franceză. Astfel: Acțiunea subordonată lui "trebati" „a trebui” că verb impersonal se exprimă la infinitiv dacă cel la care se referă obligația nu este precizat: "Treba sačekati „Trebuie să se aștepte / așteptat”. Dacă subiectul este precizat, acesta este al unei propoziții subiective introdusă prin conjuncția "da" și cu predicatul la indicativ prezent: "Treba da sačekamo
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
alteia, ambele având același subiect, limba sârbă preferă exprimarea celei subordonate prin propoziție completiva directă introdusă prin "da" și cu predicatul la indicativ, față de limbă croată și alte limbi slave care preferă în locul acesteia complementul direct exprimat prin verb la infinitiv: "Marija želi da piše" „Marija dorește să scrie”. Conform lui Browne 2004, până la apariția acestei lucrări nu au existat statistici concludențe privitoare la compoziția lexicului limbii sârbe. De amintit doar că dintr-un studiu efectuat în 1983 asupra unor scrieri
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
formează (sufixele sunt marcate cu caractere aldine): Exemplu de familie lexicala formată prin sufixare, inclusiv un cuvant format de la un cuvant deja sufixat: Este caracteristică pentru limba sârbă formarea de substantive de la verbe prin derivare regresiva, adică suprimarea sufixului de infinitiv. Exemple: "odmoriti se" „a se odihni” > "odmor" „odihnă”, "plakati" „a plânge” > "plač" „plâns, plânset”, "prepisati" „a transcrie, a copia” > "prepis" „copie”, "răsti" „a crește” > "rast" „creștere”. În cazul verbului, prefixarea poate fi un procedeu: La alte părți de vorbire, prefixarea
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
este fair”. Cele care au grade de comparație le exprimă cu adverbul "više" „mai mult”: "više fer" „mai fair”, "najviše fer" „cel mai fair”. Verbele străine se acomodează la limba sârbă cu sufixele "-îra-", "-ova-" sau "-isa-" înaintea celui de infinitiv "-ți": "erodirati" „a erodă”, "paralizovati" „a paraliza”, "eliminisati" „a elimina”. Aproape toate aceste verbe au aceeași formă la diferitele aspecte, dar sunt și unele care formează prin derivare perechi imperfectiv-perfectiv: "provocirati" - "isprovocirati" „a provoca”, "komentirati" - "prokomentirati" „a comenta”. Sunt și
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
mai mult ca perfect ("préterito pluscuamperfecto"), trecut anterior ("préterito anterior") și viitor compus ("futuro compuesto"). Adițional, există construcții progresive compuse din verbul auxiliar "estar" ("a sta"), dar ele nu sunt considerate timpuri gramaticale. Verbele spaniole au și patru forme nepersonale: infinitiv ("infinitivo"), gerunziu ("gerundio"), participiu trecut ("participio préterito") și participiu prezent ("participio presente"). Cel din urma nu este considerat drept o formă conjugată, ci un adjectiv derivat din verbul propriu. Numărul mare al verbelor de uz zilnic sunt neregulare. Restul aparține
Verbe în limba spaniolă () [Corola-website/Science/312090_a_313419]
-
urma nu este considerat drept o formă conjugată, ci un adjectiv derivat din verbul propriu. Numărul mare al verbelor de uz zilnic sunt neregulare. Restul aparține unei din trei paradigme ale conjugării regulare. Se poate recunoaște o paradigmă după desinența infinitivului: "-ar" (p. 1), "-er" (p. 2) sau "-ir" (p. 3). Verbele "-ar" sunt cele mai comune și cele mai regulare. În plus, verbele noi create din cuvinte împrumutate de obicei obțin desinența "-ar". Afară de aceasta, există și subgrupuri ale verbelor
Verbe în limba spaniolă () [Corola-website/Science/312090_a_313419]
-
pe un portativ imaginar”. Textul literar are un caracter pseudoritmic și o muzicalitate izvorâte în chip natural dintr-o serie de elemente poetice și sintactice: expresii arhaice, anumite forme populare, cadența cuvintelor care uneori imprimă prozei un ritm trohaic, folosirea infinitivului, gerunziului și participiului care sporesc armonia textului, imagini acustice etc. Excesul de lirism apropie romanul de o legendă, considera Alexandru Philippide. Vitoria Lipan are impregnată în suflet „o vigoare și o asprime primitivă”, iar perseverența în găsirea și pedepsirea ucigașului
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
personale pot fi și în Dativ posesiv precedate de prepoziție cu regim de Genitiv: d) adjectiv pronominal posesiv în Acuzativ precedat de prepoziție cu regim de genitiv: e) numerale diferite în aceleași cazuri ca și substantivul: f) verb, la modurile infinitiv, supin, participiu, și gerunziu acordat: g) adverb sau locuțiune adverbială: h) interjecție Numele predicativ mai poate fi exprimat și prin locuțiuni corespunzătoare unora dintre părțile de vorbire menționate sau prin părți de vorbire substantivizate. Există situații când verbul copulativ sau
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
un sfat, o rugăminte, o recomandare. Predicatul ei este mai ales la imperativ ("Du-te imediat acolo!"), dar poate fi și la conjunctiv prezent ("Să pleci de aici!"), la indicativ viitor ("Te vei duce / Ai să te duci imediat!"), la infinitiv prezent ("A se scutura înainte de întrebuințare"), la supin ("De evitat apropierea de o sursă de căldură"). Propoziția pozitivă nu are nevoie să se distingă prin vreo marcă specifică, dar există asemenea mărci, mai ales în propoziții neanalizabile, monomembre sau fragmentare
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
nepersonal poate fi predicat numai într-o propoziție principală, în unele gramatici se consideră că acest lucru este posibil și în secundare. Astfel, în gramaticile franceze se tratează așa-numitele „propoziții infinitivale”. Unele le consideră propoziții pe acelea în care infinitivul are propriul său subiect, diferit de cel al verbului regent ("J’entends le chien aboyer „Aud câinele lătrând”), altele includ aici și infinitivele fără subiect propriu: Après avoir obtenu son bac, elle a passé un an en Inde" „După ce a
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
în gramaticile franceze se tratează așa-numitele „propoziții infinitivale”. Unele le consideră propoziții pe acelea în care infinitivul are propriul său subiect, diferit de cel al verbului regent ("J’entends le chien aboyer „Aud câinele lătrând”), altele includ aici și infinitivele fără subiect propriu: Après avoir obtenu son bac, elle a passé un an en Inde" „După ce a reușit la bacalaureat, a petrecut un an în India”. Clasificarea subordonatelor se face de obicei conform corespondenței dintre subordonate și părțile de propoziție
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
-ből" „din”, "-ru/-rü" în loc de "-ról/-ről" „de pe” și "-tu/-tü" în loc de "-tól/-től" „de la”. Exemple: "a házbu jön" „vine din casă”, "leesett a tetőrü" „a căzut de pe acoperiș”, "elment az ablaktu" „a plecat de la fereastră”. De asemenea, sufixul de infinitiv este aici "-nyi" în loc de "-ni": "sietnyi" vs. "sietni" „a se grăbi”. Aici sunt cuprinse grupul de dialecte din jurul lacului Balaton, cel din nordul regiunii de la vest de Dunăre, cel de la Dunărea de nord și cel din ținuturile Csallóköz din Slovacia
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
din nordul regiunii de la vest de Dunăre, cel de la Dunărea de nord și cel din ținuturile Csallóköz din Slovacia și Szigetköz. Este o regiune mai apropiată de limba comună decât cea din Transdanubia occidentală. Caracteristici fonetice: Și aici sufixul de infinitiv devine "-nyi" ("írnyi" vs. "írni" „a scrie”) și desinențele complementelor de loc îl pierd pe l, vocala lor închizându-se, dar rămânând lungă: "a házbú" vs. "a házból" „din casă”, "a tetőrű" vs. "a tetőről" „de pe acoperiș”, "az annyátú" vs.
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
două grupuri de dialecte din județul Somogy (de centru și de sud), și două din județul Baranya (de nord și de sud). În ultimul se includ și cele din provincia istorică Slavonia din Croația. Caracteristici fonetice: Și aici sufixul de infinitiv este "-nyi", dar sunt și alte particularități în morfologia verbului în Baranya și Slavonia: În Sudul Marii Câmpii sunt cuprinse grupul de dialecte din zona orașului Baja, cel din zona orașului Szeged și cel din ținutul Kiskunság. Aparțin tot de
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
este foarte redus față de limbi precum germană sau franceză. În limba română conjunctivul are o folosire relativ extinsă, nu numai față de engleză, ci și față de alte limbi romanice, îndeplinind în mare măsură funcții pe care în aceste limbi le are infinitivul. Acest fapt Bussmann (1998) îl prezintă că o trăsătură ce ține de uniunea lingvistică balcanică. Morfemul specific al conjunctivului românesc este conjuncția "să". În afară de "să", la acest timp conjunctivul mai are ca morfem desinența persoanei a treia singular și plural
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
aceleași desinențe că la prezentul indicativ. Exemple: Acest timp are particularitatea de a nu avea forme variabile după persoană. Dacă verbul nu are subiect exprimat, persoana trebuie să reiasă din context. Structura să este: conjuncția "să" + verbul auxiliar "fi" (la infinitiv fără prepoziția "a") + participiul invariabil al verbului de conjugat: ul exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare virtuală, adică realizabila sau posibilă. Astfel, poate fi vorba de o acțiune dorită, preferata, permisă, cerută, recomandată, necesară, obligatorie etc.
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
propoziției circumstanțiale concesive: "Bien qu’îl soit malade,..." „Deși este bolnav,...”. O altă deosebire este că în franceză nu se folosește subordonată cu predicatul la subjonctiv atunci cand acțiunea subordonată are subiectul identic cu cel al verbului regent, ci complementul la infinitiv: "Je veux partir demain" „Vreau să plec mâine”. În limba engleză, modul numit "subjunctive" este identic la prezent că forma cu infinitivul fără "to". Este relativ rar folosit cu valori asemănătoare celor ale conjunctivului românesc, mai mult în registrul de
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
cu predicatul la subjonctiv atunci cand acțiunea subordonată are subiectul identic cu cel al verbului regent, ci complementul la infinitiv: "Je veux partir demain" „Vreau să plec mâine”. În limba engleză, modul numit "subjunctive" este identic la prezent că forma cu infinitivul fără "to". Este relativ rar folosit cu valori asemănătoare celor ale conjunctivului românesc, mai mult în registrul de limbă elevat, si mai mult în engleză americană decât în cea britanică. În această din urmă este preferată folosirea unui verb modal
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
Este relativ rar folosit cu valori asemănătoare celor ale conjunctivului românesc, mai mult în registrul de limbă elevat, si mai mult în engleză americană decât în cea britanică. În această din urmă este preferată folosirea unui verb modal urmat de infinitiv sau a formei de indicativ. Exemple: De asemenea, construcțiile cu infinitivul sunt preferate față de cele cu subjonctivul când regenta este o expresie verbală impersonala cu un adjectiv: "It is important that an exact record be kept" vs. "It is important
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
mai mult în registrul de limbă elevat, si mai mult în engleză americană decât în cea britanică. În această din urmă este preferată folosirea unui verb modal urmat de infinitiv sau a formei de indicativ. Exemple: De asemenea, construcțiile cu infinitivul sunt preferate față de cele cu subjonctivul când regenta este o expresie verbală impersonala cu un adjectiv: "It is important that an exact record be kept" vs. "It is important to keep an exact record" „Este important să se țină un
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
acest mod conjunctiv-imperativ. În limbile din diasistemul slav de centru-sud, valorile conjunctivului sunt exprimate de prezentul indicativului cu conjuncția "da" corespunzătoare lui "să", în gramaticile lor nefiind luat în seamă un mod conjunctiv. Standardul limbii croate prezintă o preferință pentru infinitiv în exprimarea acțiunilor subordonate care au același subiect identic cu cel al verbului regent, iar cel al limbii sârbe pentru subordonată cu "da" în aceeași situație, trăsătură comună cu cea a limbilor din uniunea lingvistică balcanică. Croată admite infinitivul ca
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
pentru infinitiv în exprimarea acțiunilor subordonate care au același subiect identic cu cel al verbului regent, iar cel al limbii sârbe pentru subordonată cu "da" în aceeași situație, trăsătură comună cu cea a limbilor din uniunea lingvistică balcanică. Croată admite infinitivul ca alternativă la subordonată și pentru exprimarea acțiunii subordonate cu subiect diferit de cel al verbului regent. Exemple:
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
to each other reversely compared to European languages. For the speakers of Quechua, we are moving backwards into the future (we cannot see it - ie. it is unknown), facing the past (we can see it - ie. we remember it). The infinitive forms (unconjugated) have the suffix "-y" ("much'a"= "kiss"; "much'a-y" = "to kiss"). The endings for the indicative are: To these are added various suffixes to change the meaning. For example, "-chi" is a causative and "-ku" is a
Limbi quechua () [Corola-website/Science/314423_a_315752]