1,132 matches
-
Taci din gură, Kate! Aproape incredibil, dar Kate s-a oprit imediat din plâns. Tăcerea care a urmat părea aproape șocată. De atunci, oricât m-am străduit, n-am mai reușit să reproduc acea tonalitate. Am încercat tot soiul de inflexiuni de genul „Taci din gură, Kate“ sau „Taci din gură, Kate“ sau „Taci din gură, Kate“, dar nimic n-a mers. A continuat să urle nestingherită, cu siguranță gândindu-se: „Ha! O dată m-ai speriat, preț de aproximativ o nanosecundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Părul îi era tot șaten închis, fața îi era tot palidă, ochii îi erau tot verzi, iar falca îi era la fel de osoasă. A schițat un zâmbet chinuit și, după o pauză stânjenită, James mi-a spus fără nici un fel de inflexiune în voce: —Ce mai faci, Claire? —Bine. I-am zâmbit nu prea larg - doar politicos. —De ce nu intri? A intrat în hol, iar eu aproape că m-am îndoit de spate din cauza valului de vomă care am simțit că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
saxofon sopran și alto, c-un sunet răgușit, descompus, clarinet, oboi, muzicuță, pian, acordeon, vioară În solo-uri amintind de Grappelli, maracase și inedite ustensile de percuție, de Petit pays, unele refrene se fluieră, și cele mai impresionante piese au inflexiuni de jazz latino slow adînc albastru, pe care se grefează nisipul ce acoperă c-un murmur de minuscule sunete dezolate așteptările de pe nenumărate promontorii cu texturi sonore fără echivalent, o muzică care nu seamănă cu nici o alta și seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
omul alunecos, care prinde imediat dincotro bate vântul și se mulează pe direcția lui și e și purtat mai în față, mereu. Însă altfel... „Știu asta.“ Ridicându-se și privind roată în jur, apoi începând să citească atent, cu ciudate inflexiuni ale vocii, declamând aproape, ca un actor, lăsând câte o pauză scurtă după fiecare întrebare citită, de parcă ar fi așteptat răspunsuri pe care știa că nu are cum să le capete și doar treptat pierzându-și tremurul ușor din glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strigând din când în când cu vocea de bariton, acoperind muzica și celelalte glasuri: „o facem lată?“ ce ziceți: o facem lată?; Ion Stoicescu, care încă mai descoperise, scormonindu-și mintea, bancuri neștiute de ceilalți și nu se auzeau decât inflexiunile vocii lui, care imita, și exclamațiile celorlalți și explozia finală de râs; Dorin Rădulescu, reîncepând să vorbească despre vinuri și câini și pipe; și glasurile femeilor și bărbaților pe care Andrei Vlădescu nici nu se mai străduia să le identifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am doar o amintire vagă despre el: este ciudat să te gândești că familia mea plănuise cu trudă aceste distracții, și totuși de memoria mea s-au lipit ca muștele de hârtia cu lipici vorbele lor neticluite dinainte, gesturile și inflexiunile lor spontane. Știu însă, în orice caz, că cerul începuse deja să se înnoreze când am ieșit și că o briză puternică a împiedicat-o pe mama să se bucure pe deplin de picnicul pe care l-am împărțit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
apoi asupra lui Phoebe, care ședea în fața bovindoului și îi întoarse, uimită privirea. Mirosul de alcool o dădu gata: avea senzația ca se îmbată doar inspirându-l. — Conașu’ Winshaw, rosti hârâind majordomul cu un glas răgușit și lipsit de orice inflexiune și continuând s-o fixeze cu privirea pe vizitatoare. Ce plăcere să vă mai vedem pe aici! Înțeleg că ai primit mesajul meu. — Da, domnule. Camera dumneavoastră a fost pregătită azi-dimineață. Dar nu știam că... adică nu-mi amintesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să mă placi un pic. — Poate, spuse Phoebe, îndepărtându-se foarte puțin. — Există ceva între noi, nu? spuse Roddy. Nu e doar în imaginația mea. S-a înfiripat ceva acolo, jos. — Poate, repetă Phoebe. Glasul îi era lipsit de orice inflexiune. Începuse să se simtă, în mod ciudat, străină de situație și abia percepu primul sărut ușor pe gură. Dar pe al doilea îl percepu: îi simți limba strecurându-se printre buzele ei umede. Îl împinse cu blândețe și spuse: — Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe Viv, Își Îngustă ochii și-și Înteți mișcările. — Ce zici? rîse Duncan. Îmi face masaj. Viv simți că domnul Mundy stă prea aproape de umărul ei. Venise s-o privească și să rîdă Împreună cu Duncan. Avea un rîs ușor, fără inflexiuni - un chicotit de om bătrîn. N-avea de ales, așa că rîse și ea. Ești sonat. Duncan Începu să se ridice, de parcă se pregătea de exerciții fizice. — O antrenez. — Pentru ce? — Pentru circ. — O să-ți rupă cămașa. — Nu contează. Privește! Pisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tical și plumburiu care se năpusti prăvălitor în jos. Apoi reveni în casă și se îndreptă hotărâtă spre telefon. Formă numărul Georgianei fără să mai stea pe gânduri. La telefon îi răspunse chiar aceasta. Glasul ei suna sec, lipsit de inflexiuni, dar Clara îl recunoscu. în fața ochilor îi apăru chipul Georgianei de odinioară, rotund și pistruiat, înconjurat de bucle cârlionțate. Clara inspiră adânc și se prezentă. Georgiana se bucură s-o audă și glasul îi deveni mai cald. — Vai, ce păcat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe lângă ei. Te uiți cam des în urmă, domnule ofițer! Te simți urmărit? Tu, un erou? Mai mult amuzat decât curios, Marius încearcă să ghicească în penumbra străzii persoana care i se adresează pe un ton atât de familiar, cu inflexiuni ironice. Vede înconjurat de cârlionți întunecați un chip cu paloare accentuată, ca a celor lipsiți mult timp de lumina soarelui. Rosa ... Rosa Goldstein! Fostă colegă de facultate, fusese o susținătoare ferventă a socialiștilor lui Titel Petrescu 85, dar la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar nici unul nu apucă să iasă. Încremenesc, fără să mai riște nici o mișcare, atunci când scrâșnetul scurt al unei bucăți de sticlă călcată în picioare îi anunță de prezența cuiva în spatele lor. Mâinile sus! Aruncați armele! Vocea este neutră, fără nici o inflexiune, tocmai de aceea teribil de înspăimântătoare. Un profund dispreț îl cuprinde pe Gaie. Îndreptat spre dânsul, către propria lui persoană. Se blestemă amarnic pentru prostia de a nu verifica atent balconul. Își aduce aminte cuvintele țigăncii care-i ghicise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mi răsări la ceasul acela de primăvară, de taină și duh. Vizavi de mine rîdea - plîngea, pe perete, arlechinul dăruit in 1946; avusese răbdarea de intermediar al lumii mele, nemișcat peste decenii. Ana vorbea. Era În tonalitatea vocii și În inflexiunile rostirilor ce urmară (după ce servi șirul de meseni, Își aduse un scaun și, forțînd un mic deranjament, se așeză Între mine și cel din dreapta, secretarul școlii, un bărbat tînăr și chipeș) o ridicare de mari cortine peste timpuri În adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ZÎmbi. Pe dată fața Îi fu adumbrită de o tristețe vagă În mod absurd mi se făcu deodată dor de ea, deși Încă nu plecase. O și vedeam departe, niciodată Întoarsă și Începui să duc aberant dorul vocii ei cu inflexiunile de tandrețe știute de mulți ani În urmă. Și o vedeam Întoarsă În tinerețe răsărind În alte lumi, un fel de Circe În drumul lui Ulise. Era așa sau altfel, n-are importanță; important era numai felul În care ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
opac, interzicând și totodată facilitând comunicarea dintre cei doi existând în universuri paralele. În Jurnal de concert cu clarinet (trio pentru clarinet, violoncel și pian - Răzvan Gachi, Viorica Nagy, Andrei Podlacha - p.a.a.), Laura Mânzat combină limbajul modal (regăsit în inflexiunile de la pian sau în formulele ritmice ale clarinetului, ca semnalele de tulnic), cu o anume cantabilitate a celor trei instrumente, sau cu ritmurile repetitive ale violoncelului, în jurul căruia se zidește în fapt această lucrare, foarte riguros încheagată. Odată cu piesa Reverberations
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
Însăși scriitura instrumentală e de așa natură, încât sunetele concrete sunt însoțite, simultan, de umbra lor translucidă, precum particulele de antiparticule. Aceasta, până în clipa în care muzica face un salt din stratul astral în cel material, prin câteva măsuri cu inflexiuni doinite, și când instrumentele intră într-o adevărată alertă ritmică. Flageoletele reapar, iar atmosfera e purificată printr-o lovitură discretă de gong și revenirea la respirația sau expiația (?!) de la început, semn că ciclul existențial a fost reluat și, odată cu el
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
această vară i-a rodat într-o minunată fuziune de lirism (Fasolt) și timbru cald, impunător, ce umple sala (Fafner). Apariția Alexandrei Reinprecht în Freia a conferit o notă de luminozitate întregii opere, pentru că vocea sa este plină, generoasă, iar inflexiunile sale timbrale au funcționat în sensul rolului pe care Freia îl are în lumea zeilor, cea care menține tinerețea, bunăstarea, binele. Baritonul Valentin Vasiliu (Donner)și tenorul Marius Vlad Budoiu (Froh) au completat lista soliștilor români din această primă seară
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
într-un acces de furie. Daniel este un personaj complex, rădăcinos, contorsionat, amestecînd tandrețea pentru unicul său fiu cu cruzimea, intolerant și abuziv, o forță a naturii dirijată deopotrivă către succes și autodistrugere. Daniel Day-Lewis nuanțează acest personaj pornind de la inflexiunile vocii, cu o căldură umană pînă la tonurile hîrșîite, guturale ale unei uri care bolborosește, de la mimica expresivă la dominantele posturale. Vocea determinată a lui Daniel vine în contrast cu vocea stinsă, obosită a lui Henry Plainview sau cea efeminat suavă cu
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
mă făcu să tresar (cine nu-și amintește șoapta iubitei?). Nu stăm mult, mâncăm ceva, bem un pahar și ne întoarcem." Ultimul cuvânt mă decise. O, da, ne întoarcem, noi doi, și vom fi iarăși împreună, câte promisiuni într-o inflexiune de voce. "Bine, zisei, dă-mi adresa." V Din primele clipe însă fui primit cu răceală, iar Matilda, deși veselă, nu-mi aruncă privirea pe care o așteptam. Ce privire așteptam? Una singură, în care amețim o clipă, apoi putem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
totuși placa turnantă înspre romantismul pașoptist. Dislocarea completă din cadrul latinist al Școlii Ardelene este opera lui Kogălniceanu, care prin Cuvânt pentru deschiderea cursului de Istorie Națională în Academia Mihăileană din 1843 a rostit discursul manifest al romantismului istoriografic. Punctul de inflexiune în care este detectabilă detașarea de paradigma Școlii Ardelene constă în condamnarea "romanomaniei", instalată în cultura română ca teză istoriografică sacrosanctă. Deși îl elogiază pe Petru Maior, pe care, într-un limbaj specific unei evanghelii a naționalismului, îl asemuiește cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
relațiilor româno-maghiare, ostilitățile interetnice localizate spațial în Târgu Mureș în martie 1990 reprezintă episodul cel mai tensional. Amorsarea și escaladarea conflitului interetnic din Târgu Mureș a făcut subiectul analizei întreprinse de C. Goina (2000), care a urmărit suita "punctelor de inflexiune" care au marcat procesul de etnicizare a politicii postdecembriste a cărui climax s-a exprimat prin luptele stradale dintre români și maghiari. Analiza procesuală a etnicizării relevă celeritatea cu care etnia s-a impus în mentalul colectiv și în discursul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
subiecților cu drepturi civile (Greenfeld, 1992, p. 31), naționalismul de tip individualist-liberal inventat și articulat doctrinar în Anglia de-a lungul secolelor XVI-XVIII a trecut printr-o succesiune de contorsiuni ideologice al căror rezultat a fost un naționalism colectivist-etnic cu inflexiuni exclusiviste și propensiuni autoritariste. O primă colectivizare s-a produs imediat după ce ideea naționalismului a traversat Canalul Mânecii, unde sub înrâurirea filosofiei "voinței generale" a lui J.-J. Rousseau, elementele liberale ale naționalismului au fost evacuate pentru a lăsa locul aspectelor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de către autoritățile educaționale românești în anul 1998. Restructurarea principiilor de management public al trecutului național se impunea ca măsură necesară care să netezească drumul integrării românești în comunitatea de valori europeană. Anul 1998 apare astfel ca momentul critic punctul de inflexiune care marchează simbolic debutul procesului de reconfigurare a memoriei publice românești pe aliniamentele eticii europene a memoriei. În acest an poate fi reperată producerea unei masive prefaceri a ordinii discursive a memoriei publice românești. În avangarda reflecției istoriografice, debutul acestui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este că împotriva "nostalgiei roșii" pe care un procent considerabil al populației o exprimă față de vechiul regim arma decretului oficial este fără efect. Concluzii generale Demersul analitic pe care tocmai l-am încheiat și-a propus să surprindă punctele de inflexiune ale procesului de construire, deconstruire și reconstruire discursivă a memoriei naționale românești. Ampla analiză diacronică pe care am întreprins-o a încercat să surprindă, inițial, geneza culturală a primei formule a memoriei istorice românești, produsul intelectual al cărturarilor Școlii Ardelene
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Întruparea Cuvântului pe pământ a Luminii în Întuneric -, iată evenimentul extraordinar care ne eliberează de nefericirea de a trăi. Aceasta este piatra de temelie a creștinismului și vatra iubirii creștine, pe care Scripturile o numesc agapè"294 Agapè înseamnă depășirea inflexiunilor narcisist-platonice, androgin homosexuale ce înmuguresc inconștient, căci îndrăgostitul este mort pentru sine, orientat spre începutul unei vieți noi aici, iar nu pe tărâmurile morții: "De-acum înainte, iubirea nu mai înseamnă fuga și continua respingere a împlinirii. Ea începe dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]