1,027 matches
-
Bisericii peste zece milioane de martiri, câteva dintre ele au fost cele mai sângeroase: persecuția lui Deciu (249-251), a lui Dioclețian și Maximian (284-305) și a lui Liciniu (308-324). În timpul acestor prigoane, au fost urmăriți, torturați și supuși la cazne inimaginabile pentru credința lor un număr mare de creștini care refuzau să se închine idolilor păgâni și să le aducă jertfă. Scopul urmărit de persecutori consta „în înfricoșarea celorlalți creștini, sperând astfel într-o părăsire totală a credinței creștine. În realitate
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
doncelă foarte jună, nobilă și belă. "Violase o doncelă, Pe-a mai jună din castel, Pe-a mai nobilă, mai belă, "Pe seniora Isabel." Iată și indignarea, de-un umor grav, inconștient, căzînd ca o lespede de puf peste asemenea inimaginabilă chestie, a lui Depărățeanu: "Faptă rea și neleală!" Și pentru că am dat-o pe Depărățeanu, să închei c-o strofă de-o mare frumusețe naivă, cu-n "copaciu" ale cărui frunze sînt înlocuite de părul d-aur "al unei copilițe
Ce fragedă deșuchiere, ce naivă și bruscă aprindere by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13709_a_15034]
-
am ajuns, ce orizonturi se întrevăd pe după pleoape ar trebui să fiu mulțumit: și în sus, printre nouri, am ajuns destul de departe; și în jos am ajuns pînă pe fundul prăpastiei; în ceilalți, ca un glonte de argint, am pătruns inimaginabil de adînc; numai în sine plutesc precum o bucată de plută deasupra apei, nu pătrund nici măcar cu o unghie Cînd prada e prea multă Cînd prada e prea multă sau cînd prada e prea puțină cînd luna bate pieziș printre
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
ce alină rănile necicatrizate și ascunse de ochii curioși. Ne oglindim în scrisul lui Artur Silveștri, care s-a luptat cu moartea, dar - mai ales - și cu frica de moarte. A avut darul de a vedea în ființă umană forță inimaginabila, capabilă să înfrunte viață și moartea, deopotrivă, si sa le învingă pe amândouă. Un adevărat profet, care se ridică la demnitatea de a fi lăsat prin cărțile sale răsunetul fantezist al glasului sau de o certă vocație. O carte mărturisire
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lucruri în viața mea pe care le credeam curate și le iubeam nebunește, cu nebunia unuia care și-a dorit, dar nu a reușit el însuși să fie curat... Unul dintre ele mi-a arătat o fațetă de o mizerie inimaginabilă. Încotro, Doamne? Care e următorul meu loc pe lumea asta? Cum voi putea trăi departe de tot ce mai am pur, neîntinat? Știind că Diavolul se va întinde să agațe și asta. Nu ai o lume în care să nu
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
redefinire a aceleeași idei moderniste de totalitate, insă aplicând o inversare radicală a sensului - concepția unei totalități exclusiviste este reformulata în termenii unei totalități recuperative. Abandonul metanarațiunilor că și grile restrictive de lectură eliminatorie a fenomenelor artistice determina un aflux inimaginabil de extins și consistent de conținuturi și idei marginalizate și chiar ignorate, transformând câmpul activităților artistice dintr-un tribunal inchizitorial și confruntare obligatorie a contrariilor dialectice într-un banchet rabelaisian cu intrare liberă. În același sens, a adoptării unui punct
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
plină de instrumente și facilități, în primul rând medicale, lumea asta a mea (noi ăștia de 30 de ani suntem răspunzători de ea, nu ?) e una ciudată și anapoda. Deși instrumentele și facilitățile există, deși tehnologia a ajuns la performanțe inimaginabile, morala publică a rămas cumva în urmă, ca și cum s-ar fi jenat să țină pasul cu știința. Niște anonimi, de care ne amintim doar dacă loteria de la Stockholm cade pe capul lor, se preocupă de bioetică, de minimizare a traumei
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
alte criterii sociale, pe cerul minții mele se profila deja înspăimântător de limpede ideea că nu aveam să cedez cu una, cu două, cu atât mai puțin să accept o realitate care se dovedea, ca de obicei, de o grosolănie inimaginabilă. Era atât de mare revolta mea, încât nici nu băgasem de seamă că stăteam de ceva vreme pironită și că mă holbam exoftalmic în mijlocul străzii Peneș Curcanu țcare o fi trecut el prin multe, dar cu o asemenea situație sunt
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de hîrtie. Liudmila Nikolaevna, fără să-și dea seama ce face, își făcu încet semnul crucii, apoi făcu același semn și asupra lui Viktor Pavlovici. Tăceau amîndoi. „.Vorbesc toate stațiile de radio ale Uniunii Sovietice." Și iată că un glas inimaginabil de asemănător cu acela care pe 3 iulie 1941 se adresa poporului, armatei, întregii lumi - „Tovarăși, fraților, prieteni." -, adresîndu-se acum doar unui singur om ce ținea în mînă receptorul telefonului, rosti: - Bună ziua, tovarășe Strum. În acele secunde, se contopiră, într-
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
Căloiu Oana Campioane la cheltuit bani publici, primăriile Capitalei și Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București ( După 1990, afacerea „la firul ierbii” a fost aplicată cu un succes inimaginabil, prin licitații pe sume exorbitante, procese-verbale fictive de custodie sau sume deturnate de la destinația inițială. Patentate ca rețele de tocat bani publici, primăriile din cele șase sectoare ale Capitalei și ALPAB au venit cu proiecte unice, de o "mare necesitate
Primăriile Capitalei și ALPAB, campioane la tocat bani publici by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80690_a_82015]
-
se văd. Și totuși, ce se petrece cu ei? Au făcut vreun jurământ de tăcere? Nu tocmai, pentru că dacă accesezi site-urile de discuții de pe Internet vei constata că materia cenușie nu s-a evaporat din România cu totul. E inimaginabil câte idei și câtă ingeniozitate practică poți descoperi citind conversațiile ciberspațiale dintre tinerii români din țară și din străinătate. Inutil să spun că frecventarea acestor veritabile oaze de inteligență și bun-simț are un pronunțat aer de irealitate: cum, îți vine
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
mai crud și mai îngrozitor (Împotriva lui Verres, 2, 5, 165), iar Fl. Josephus o situa dincolo de limitele suportabilității umane. Execuția se îmbina cu tortura, degradarea cu batjocura și devenea suprema umilință a unei ființe umane, iar totul genera suferințe inimaginabile pentru condamnat, care avea o singură și ultimă eliberare, prin moarte, pe care ajungea astfel să și-o dorească. Nu întâmplător, Seneca se întreba probabil cu spaimă: „Merită să atârni pe furcă (a crucii) cu brațele desfăcute și trupul numai
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
de ciumă a minții, pentru a ne reaminti că nu suntem neapărat fiare. Că există și altfel de relații umane decât cele dictate de mojicie și rapacitate. Discutând cu egală dezinvoltură și cu un indicibil șarm, cu un calm aproape inimaginabil în isterica lume românească, despre subiecte de interes public sau privat, Marie-Rose Mociornița poate constitui modelul de normalitate de care avem nevoie. Ultimii ani au impus pe ecrane două tipuri feminine: fie vampa cu creier de bibilică, dar cu "craci
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
părinților și bunicilor, despre bolnavii de cancer, despre "îndrăcirea" societății contemporane, despre farsa politică și escrocheria la scară mare, devenite însăși esența lumii românești. N-am văzut-o, însă, nici o clipă doborâtă de amărăciune sau resentiment. Nici când evocă abuzurile inimaginabile ale comunisto-securiștilor, nici când povestește dramele de familie, feminitatea sa dogoritoare nu se diminuază cu un miligram. Într-o țară guvernată prin televizor, în care orice puberă vrea să fie Britney Spears, sau măcar Andreea Marin, în care idealul estetic
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
mutanții post-2000. Aparent curați, liberi de jenanta biografie publică a activistului ceaușeștian (aripa Nicu), ei își ascund foarte bine fisurile. Dacă oamenii lui Ceaușescu au fost deformați de sistem, oamenii de ultimă oră sunt greșiți din construcție. Ei vin cu inimaginabile frustrări și fobii, cu spaima pușcăriașului confruntat pentru prima oară cu lumina crudă a soarelui. Nu pot dovedi că toți junii ridicați în funcții provin din rândurile elevilor-turnători. Nici nu e nevoie. E suficient să te înscrii într-un anumit
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
cunoșteam, liber de o libertate abstractă. în același timp, această libertate era vitală pentru gîndire, pentru ceea ce aș numi "respirația minții". întărit astfel, am putut explora anumite zone intelectuale și ideologice care, în țară, nu erau propriu-zis interzise, dar erau inimaginabile. Una dintre marile descoperiri subiective pe care le-am făcut a fost lectura sau, cu un termen pe care l-am folosit în cartea mea Rereading (1993), carte care urmează să apară în traducere românească, (re)lectura, cititul care este
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
judecătorii ei firești. Tribunalul ar fi competent numai într-un caz și acesta este: ca o aserțiune adevărată să poată cauza o pagubă legitimă cuiva și să poată trage după sine o cerere de despăgubire, asemenea legitimă. Dar aceasta e inimaginabil. Căci dacă aserțiunea e adevărată, paguba nu poate fi legitimă și nici cererea de despăgubire; daca nu-i adevărată, e o calomnie, dar caracterul de calomnie nu i-l pot atribui decât jurații. Insistăm atât de mult asupra acestui punt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Mama îmi transmisese dantura proastă, predispusă la carii și prăbușiri interioare, la sfărâmări în urma cărora, mestecând ceva, simțeam pe limbă, câteodată, o bucată inconfundabilă de măsea: lucioasă ca oglinda pe-o parte, scobită și aspră pe cealaltă. Îmi transmisese durerile inimaginabile de dinți, în timpul cărora alergam prin casă dărâmând scaunele și smulgând draperiile. Dar simțeam că nu jalea în fața viitorului previzibil al danturii mele era ceea ce-mi tulbura gândurile privind arcul hidos al acelor gingii, ci culoarea lor. Era în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fonduri pentru remedierea situației. Deși pare de mătase, învelișul cupolelor e de fapt confecționat dintr-un material plastic impermeabil, în stare să reziste la toate intemperiile. Și monștrii. Ies tot mai mulți, îi vezi peste tot, estropiați, cocoșați, vagabonzi puțind inimaginabil, babe cu țeasta cheală și obrajii supți ca-n Goya, nebuni și nebune, cretini cu mucii intrîndu-le-n gură. Un bătrân cerșetor trântit pe asfalt în fața Turnului Bărăției, venerabil, cu o barbă căruntă și-ngălbemtă, până la brâu, cu o-nfăți-șare severă, căruia însă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de gura Lui, de plămânii Lui. S-ar stabili acolo, în alveole, s-ar înmulți nebunește acolo, în sânul lui Avraam, s-ar risipi metastatic în ficat și în boașe, ar umple cu vârtejuri anarhice Ierarhia. Zeul ar muri în inimaginabile chinuri, și urletele lui ar fi coroana eternă a deicidului. Căci toți, la soroace, ne omorâm și ne mâncăm Dumnezeul, altfel nu putem deveni el însuși, nu putem fi în el și el în noi. Devoțiunea, de aceea, e crimă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de iradiația triunghiulară a tâmplelor nazarineanului; Dimas, cu brațele chinuitor strâmbate după lemnul crucii, cu fața verde de suferință, zâmbind totuși Măriilor îngenuncheate-n fața celor trei; și trilioanele de stele presărate peste Ierusalim, fiecare vestind o Mântuire incredibilă, ininteligibilă, inimaginabilă, dar adevărată... Unghiile de la picioarele Ceciliei purtau, în schimb, înluminuri din Vechiul Testament: Șefora așezîndu-și pe inelar prepuțul copilului ei și rostind mândră către bărbatul înaripat: "De-acum ești soțul meu de sînge!"; îngerul Domnului, lângă aria lui Anavria Iebusitul, armîndu-și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu senzația de pericol și încîntare cu care le deschizi sub apă, vedeam o lume straniu deformată, vie, pulsând încetișor din lungi și moi conducte venoase. Înaintam, minusculi, prin cavitățile unui corp viu. Am pășit pe sub bolțile sidefii ale unor inimaginabile bășici de pește, am rătăcit pe culoarele interminabile ale canalelor limfatice, ne-am lipit obrazul de carnea lucioasă a unui cald și susurător rinichi, am trecut printre cristalele oolitice, mai înalte ca noi, ale organului echilibrului... Pășeam pe un țesut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tîrască-n culise cu forța. Fetele celelalte o luau pe sus, salvând aparențele cu un fel de dans ce camufla zbaterea și starea de raptus a Katarinei. La Copacabana le scăpase din mâini și se dezlănțuise într-o suită de salturi inimaginabile pe bordura arenei, de jur împrejur, atât de asudată, încît costumul îi devenise complet transparent. Acum știau mai bine cum s-o aducă înapoi, căci nu degeaba Aculina făcuse arte marțiale în baza secretă de la Kuibîșev. Cu mâna răsucită discret
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nedîndu-și măcar osteneala să stea nemișcați. Când venea vorba despre super-artiști, în bărulețe se lăsa atâta tăcere, că se auzea zăpada foșnind peste gheața canalelor. Respectul și venerația tuturor se-ndrepta către cei ce ridicaseră această artă la o-nălțime inimaginabilă. E drept că trebuia să fii tu însuți un super-cunoscător ca să-i poți distinge de vagabonzii de doi bani care făceau pe statuile, dar tocmai aici, în indistincția asta, în jocul cu formele, mereu încă o rotire neașteptată, încă o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nu e timp de pierdut... Kerbal îl privi cu atenție, lăsând impresia evidentă că mai are de spus ceva. ― Te ascult, îi spuse Crey. ― Ce se va întîmpla cu Praxtor? Știm cu toții că alterarea procesului însămînțării poate duce la dezordini inimaginabile... ― Cui îi pasă? O să se omoare clonele alea acolo... ― Și credeți că Abația o să îngăduie așa ceva? Crey rânji feroce și lovi cu pumnul în masă. ― Dacă măcar unul dintre voi ar veni cu mine să vadă umilințele la care am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]