777 matches
-
Tudor și a lui Horia capătă dimensiuni mitice. Istoria noastră națională este cea a lui Ștefan, a lui Ion Vodă cel Cumplit, Decebal, Basarab, Bogdan și Neagoe. Istoria fiind cea medievală, stă sub semnul ocultismului și al magiei; sunt invocați inorogul, balaurul, licorna, formica, grifonul, vasiliscul, faraoanca, zimbrul, pasărea măiastră. Istoria se confundă cu legenda. Balaurul simbolizează moartea, distrugerea, cruzimea. Sfânta Moldovlahie stă sub semnul demoniac al balaurului: "Domnule Basarabie/ plânge merele furate de-o corabiei/ Bogdan Mușat/ plânge mărul ne-nfășat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Vodă, Decebal, Basarab, Bogdan, Neagoe, importanți în războaie pentru închegarea și consolidarea neamului, dar și pentru faptele lor de cultură. Cu exces de rafinament în expresie este prezentată istoria medievală într-o simbolistică clară, sub semnul ocultismului și al magiei: Inorogul, balaurul, Licoarna, Formica, Vasiliscul și Faraoanca, Zimbrul, Pasărea măiastră, Grifonul, visează întemeierea Țării Românești, vremile lui Vlad Țepeș, Ion Vodă, războiul de in-dependență, dezvoltate în personificări ciudate, cu onomastică neobișnuită până la manieră. Cărțile populare, cronicile, atmosfera cultică sunt concentrate într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înnegrit fața / din râul din cer s-a prăbușit bunul de/ E. A. Poe/ merge în antreum să-și/ afle materia sufletului...)/ din marea moartă/ din gurile universului/ din macerațiile destinului..." (***). Avatarii instanței auctoriale (de la Bufonul cu "masca și aripa de inorog" sau creatura anamorfotică, "jumătate cap de cal; jumătate lasou" ce crește din carte, la nebunul captiv în bibliotecă sau la adoratul "Celălalt Borges") se adâncesc cu voluptate sau cu furie în ceremonialuri textualiste stranii, care să le faciliteze accesul În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 1990; Mierla de la Casa Pogor, Editura Euchronia, Iași, 1994; Dincolo de disperare, Editura Helicon, Timișoara, 1995; Tanz der Monaden, ediție româno-germană, Dionyses Verlag, 1996; Poeme/ Poèmes (ediție româno-franceză), Editura Cogito, Iași, 1999; Lucianograme, Editura Axa, Botoșani, 1999; Atelier de potcovit inorogi, Editura Junimea, Iași, 2003; Șobolanul Bosch, Editura Paralela 45, Pitești, 2006. Cărți de proză: Cambei în China (Jurnal de turism cultural, Editura Sedcom Libris, Iași, 2000); Grenade și îngeri (proză, Editura Junimea, Iași, 2001); Sciatică de Copou: Tablete și enunțuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
simboluri ezoterice, parțial decodificate cu subtilitatea obișnuită: "Miercuri am hotărât să petrecem în cortul/ amicului nostru hindus Gebarau./ Au fost invitați/ saxonul Um și slavul Nidalov./ Pe rând, schimbam pieile între noi:/ una de guzgan una de șopârlă/ una de inorog una de dinozaur// Fiecare se simțea la fel de bine în/ pielea celuilalt./ Peste toți, divina Riama, sora/ amicului hindus, respira cu gura roșie/ incendiată de mierle/ Conversația noastră, pâlpâind la focul/ unei țuici autohtone,/ era o formă de a ne bandaja
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
I. L. Caragiale. Fiord imaginar lansa, cu o emisie impetuoasă și sufocată, austeră și barochizantă, modulată ceremonios în versete opulente, de o „calmă disperare”, tema care generează întreaga poezie scrisă de V.: un lamento pentru candoarea agonizantă („cum să scap de inorogul sfios ce-mi paște părul cărunt?”), cu o rețea largă de metafore izotope. Suveran e un imagism originar al naufragiului („izbânda apelor materne ce-și trag trufașe victima-n adânc”) și senzoriumul înecului („clopote la gâtul meu însângerat”). Făptura e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA POSTBELICĂ - POEZIA Testul nr. 88 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: Noi știm că unu ori unu fac unu, dar un inorog ori o pară nu știm cât face. Știm că cinci fără patru fac unu, dar un nor fără o corabie nu știm cât face [...] Numai tu și cu mine înmulțiți și împărțiți adunați și scăzuți rămânem aceiași... Pieri din mintea
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
încercare de roman politic-social. Puteți să ne spuneți de ce? DIMITRIE CANTEMIR: Bineînțeles. Este o lucrare care satirizează lupta pentru domnie între partidele boierești din Țările Române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog și Corb. REPORTER: Între anii 1714-1716 ați scris în limba latină „Istoria Imperiului Otoman”. Ne puteți da mai multe detalii despre această lucrare? DIMITRIE CANTEMIR: Această lucrare mai este denumită și „Istoria creșterii și descreșterii curții otomane” și prezint, printre
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
puie la mădulariu. Pentru durere la ochi: să te speli cu silur la ochi. Pentru durere la ureche: 4 dramuri burete de mare să arzi și cenușa lui s-o pui la urechea bolnavă. Pentru Încuiatul omului (constipație): corn de inorog să-l pui În apă să stea un ceas, Într un pahar de sticlă, apoi să bea zeama, că se va slobozi și-i va trece. Pentru durere de inimă: zeamă de trandafiri și de pelin să bea. Într-o
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
reprezentarea "podul peste Siret"). Din această posibilitate a implicării semnului lingvistic în raport cu reprezentarea decurge posibilitatea existenței unor nume pentru entitățile ireale produse cu ajutorul imaginației, prin asamblarea fictivă de elemente existente la entitățile lumii reale sau prin hiperbolizarea unor trăsături (balaur, inorog, minotaur etc.). Deși pot fi conceptualizate, asemenea produse ale imaginației, reprezentabile figurativ (prin pictură sau prin sculptură), funcționează totuși în conștiință la nivelul reprezentării, prezentîndu-se spiritului în primul rînd ca imagine. Tot ca imagine se prezintă de altfel și creațiile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o categorie distinctă de cea a constructelor ce pornesc de la datele sensibilității, în vreme ce fanteziile se cer, de obicei, alăturate acestor constructe. Abstracția "dreptate", de exemplu, nu manifestă nici o afinitate de încadrare alături de noțiuni precum "casă", "pîrtie", "sintagmă" etc., în vreme ce fantezia "inorog" s-ar vrea adăugată grupului "cal", "mamifer" etc. De aceea, abstracțiile realizează trepte în cunoașterea rațională, iar fanteziile produc îmbogățiri în cunoașterea intuitivă. Din punctul de vedere al desemnării, nu există totuși o diferențiere între entitățile lumii obiective și entitățile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Colecția INOROG 50 Volum publicat în parteneriat cu SC ERRE ORO CONSULT SRL Rodica DINULESCU este absolventă a Facultății de Filosofie a Universității București (1995), doctor în stiințe militare și informații al Universității Naționale de Apărare "Carol I" (2011). Autor al volumului
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
realitatea denominată este întotdeauna încărcată cu o doză de "minciună", semnul stînd în locul unui lucru anume prin altceva decît lucrul este; semantic vorbind, situația devine mai "mincinoasă" în cazul conceptelor fără de referențial real, cum ar fi, de pildă, conceptele de "inorog", "munte de aur", "pasăre Phoenix" etc.; • funcția poetică pune accent pe modul în care limbajul utilizează virtuțile licențelor literare pentru a fi mai expresiv (ÎN CE SCOP?); într-un anume sens, toate aceste formulări speciale se îndepărtează de referențial (prin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Blaga în Luntrea lui Charon, dar nuanțând mai exact sugestiile și aluziile simbolice din cunoscuta poveste cu iz didactic a lui Creangă. Tot un substrat parabolic și un recurs poematic la semnificațiile satului arhaic românesc se străvăd în „povestea cu inorog” Cercul de lumină, singura scrisă și publicată până acum în limba română, ca și în suita de poeme, tipărite la mari intervale în revistele românești din exil, unde discursul liric remodelează cunoscute metafore și teme folclorice. Mai clar încă se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
impregnat de sunetul difuz al lamentației psalmistului, se modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii - cu „inorogii” fantastici ai cărților populare. Versuitorul pare a preamări uneori același tărâm al abundenței - vegheat de astre-„n hoarbă”, apărat de semnul bourului, populat cu cirezi și turme și prisosind de „vipturi” - cântat și de Stihurile la luminatul herb a Țărâi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
vin, „aburit și șumăn”, aduce cu cea a Dabijei vodă, iar modalitatea, bonom-caricaturală, anunță ceva din farmecul de mai târziu al portretului craiului „cu barba-n noduri” din poemul eminescian Călin (File din poveste). „Gadinile” unui bestiar fabulos, vasiliscul și inorogul, „leul și zmăul”, chiți, bouri și coluni, vipere și aspide, cerbi, iepuri și „hulpi”, revin adesea în simbolistica psalmilor lui D. - care încearcă, în câteva rânduri, s-o descifreze, cu stângăcie, pentru cititor - ca reprezentări alegorice, într-o viziune căreia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
luna de arătos și ca omătul de albicios este; ochii șoimului, pieptul leului, fața trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinții lăcrămioarelor, grumazii păunului, sprâncenele corbului, părul sobolului, mâinile ca aripile, degetele ca razele, mijlocul pardosului, statul chiparosului, pelița cacumului, unghele inorogului, glasul bubocului și vârtutea colunului are." TRADUCERI, APOCRIFE, MEDIEVALITĂȚI ÎNTÎRZIATE, CĂRȚI DE COLPORTAJ O sumedenie de traduceri au circulat încă din a doua jumătate a veacului XVI, dar mai ales în secolele XVII și XVIII, întîi din slavonă apoi din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
având un psihism multidimensional, ce nu poate fi privit într-o manieră mecanică. Una din consecințele interesante pe care le identifică Thomas este că simbolul, o figură duală, deci schematică, ar avea un caracter misterios sau enigmatic (să zicem, motivul inorogului), spre diferență de alegorie (vezi confruntarea politică exprimată prin intermediul bestiarului animalier, în Istoria ieroglifică), o figură de construcție în retorică. Ciudat, am zice, pentru că cele două structuri seamănă foarte mult, ambele ținând de gândire; ceea ce practic le diferențiază este ordinul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fie prin spațiul terestru, fie în călătoriile în "lumea de dincolo", de gorgonii, finics, fareol (Fiziolog și Floarea darurilor), de mai cunoscuții zmei, zgripțuroi sau balauri (Jitii) sau de alte figuri imaginare, integrate și de Cantemir în alegoria sa politică - inorogul, aspida, vasiliscul (comentarii recente ample la Bogdan Crețu). În această lume a căutărilor, un astfel de bestiar (Moraru, De nuptiis Mercurii 135-50) nu poate avea decât un puternic rol formativ, fie că supune protagonistul la diverse probe, fie că îi
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Auguste, Discurs asupra spiritului pozitiv. București: Ed. Științifică, 1999. [1843]. Conte, Francis. Gli Slavi. Le civiltà dell'Europa centrale e orientale. Torino: Einaudi, 1991. Cornea, Andrei. Mentalități culturale și forme artistice în epoca romano-bizantină (300-800). București: Meridiane, 1984. Crețu, Bogdan. Inorogul la porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir. Studiu comparativ. Iași: Institutul European, 2013. 2 vol. Crețu, Vasile Tudor. Existența ca întemeiere. Timișoara: Facla, 1988. Culianu, Ioan Petru. Religie și putere. București: Nemira, 1996. [1981]. Dagron, Gilbert. Naissance d'une capitale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
apariția publicației școlare „Muguri” (1968), iar între 1968 și 1970 este redactor-șef adjunct al revistei „Astra”. Debutează, încă student, cu versuri, în ziarul „Națiunea” (1946), condus de G. Călinescu, iar editorial, un sfert de veac mai târziu, cu romanul Inorogul nu moare (1970), urmat de un altul, Prințul de aur (1971). După 1973 a publicat puțin, doar fragmente din cărți ce vor rămâne în manuscris (romanele Absențe motivate, Anemone, Să știi să mori frumos, volumul de versuri Postume înviate, memorialul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
puțin, doar fragmente din cărți ce vor rămâne în manuscris (romanele Absențe motivate, Anemone, Să știi să mori frumos, volumul de versuri Postume înviate, memorialul de călătorie Europa pe patru roți). Primele două cărți ale lui C. sunt romane istorice. Inorogul nu moare evocă viața și personalitatea lui Dimitrie Cantemir în formula unui sinopsis romanesc, asemănător cu un scenariu de film, remarcabil prin câteva scene lirico-dramatice, dar deficitar sub raport epic. Superior ca narațiune primului roman, Prințul de aur suprapune o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
uitat - Teochar Alexi, valorifică numeroase documente inedite, semnificative pentru momentele de pionierat în dezvoltarea teatrului românesc din Transilvania. Ca poet, C. se prezintă în ținuta elegiacului, cu delicate pasteluri spiritualizate și madrigale irizate de sentimentul trecerii inevitabile a timpului. SCRIERI: Inorogul nu moare, București, 1970; Prințul de aur, București, 1971; Societatea pentru crearea unui fond de teatru român (în colaborare cu Maria Lambucă), pref. Mircea Mancaș, Brașov, 1971; Capriciu, București, 1972; Dumnealui și Eva, București, 1973. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
moare, București, 1970; Prințul de aur, București, 1971; Societatea pentru crearea unui fond de teatru român (în colaborare cu Maria Lambucă), pref. Mircea Mancaș, Brașov, 1971; Capriciu, București, 1972; Dumnealui și Eva, București, 1973. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Constantin Cuza, „Inorogul nu moare”, RL, 1970, 33; Voicu Bugariu, „Inorogul nu moare”, AST, 1970, 9; Voicu Bugariu, „Prințul de aur”, AST, 1972, 1; Alex. Ștefănescu, „Prințul de aur”, LCF, 1972, 9; Valeriu Cristea, „Prințul de aur”, FLC, 1972, 12; Emil Manu, „Capriciu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
Societatea pentru crearea unui fond de teatru român (în colaborare cu Maria Lambucă), pref. Mircea Mancaș, Brașov, 1971; Capriciu, București, 1972; Dumnealui și Eva, București, 1973. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Constantin Cuza, „Inorogul nu moare”, RL, 1970, 33; Voicu Bugariu, „Inorogul nu moare”, AST, 1970, 9; Voicu Bugariu, „Prințul de aur”, AST, 1972, 1; Alex. Ștefănescu, „Prințul de aur”, LCF, 1972, 9; Valeriu Cristea, „Prințul de aur”, FLC, 1972, 12; Emil Manu, „Capriciu”, AST, 1973, 1; Valeriu Cristea, Literatura facilă, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]