1,084 matches
-
construcție. În ciuda propriilor teorii idealist-subiective, arhitectul e un om pentru care "lumea exterioară există", altfel ar fi nonsens năzuința lui de a crea opere care să dureze secole. Desconsiderarea sa privește nu realitatea obiectivă, în ansamblu, ci mediul filistin, burghezia insensibilă la vibrațiile spiritului, chiar dacă în conștiința eroului sau chiar a autorului acest fapt nu se exprimă cu suficientă claritate. Nefericirea e că nonconformismul lui Ioanide se produce exclusiv în zona conștiinței, arhitectul nutrindu-se cu visul unei umanități desavîrșite, fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dar se considera că o bună parte din cele șapte mii și ceva de sate ale țării erau menite sistematizării. Cadența, ordinea distrugerilor era necunoscută. Prin „înfieri” distrugerile ar fi stârnit mai multe proteste și se spera ca Ceaușescu, nu insensibil la opinia publică occidentală, ar fi putut chiar să-și modereze setea de dezastru. Toată această activitate era voluntară și dezinteresată. Mecanismul era același: consiliile comunale, sesizate adesea de cetățeni, hotărau principiul înfierii. Intenția era comunicată la Bruxelles - pentru a
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
spunea că orice lucru bine alcătuit, fie din natură, fie prin artă, tot admite o mică schimbare din partea altuia. Ca și mai sus, scopul este ca persoana care ne ascultă să nu rămână așa cum am găsit-o: tot tristă, tot insensibilă, tot însingurată. Noi știm că semenii noștri au nevoie de o schimbare în viață, poate chiar ei ne-au cerut ajutorul, conștienți că nu se pot descurca singuri. Stăm de vorbă cu ei, aducem argumente, îi impresionăm, poate le stoarcem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
trebuie s-o traversăm. Mîine sau poimîine vom fi în Unthank. Sper. Cel puțin acolo avem prieteni. — Ce prieteni? — Prietenii noștri de la Elite. Sper să ne facem prieteni mai buni decît ăia. — Ești un snob, Lanark. Știam eu că ești insensibil, dar nu mi-a trecut prin minte că ești snob. Uitară de starea mizerabilă în care se aflau în toiul disputei, pînă cînd pasarela ajunse la o platfomă din fața unei uși de fier dintr-un perete de ciment umed. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru că văzuse prea multe, de unde eu trăgeam concluzia că acestor ființe privilegiate destinul le rezervase și câteva neplăceri: cantitatea de informație pe care-o puteau primi era limitată și, dacă-și consumau rația înainte de moarte, rămâneau orbi sau surzi sau insensibili pentru restul anilor pe care-i mai aveau de trăit. Îngeri căzuți în mocirla concretă a străzilor, a metroului și halelor de pește, târau cu ei în mormânt secretul sângelui lor albastru. Dacă n-ar fi fost unul dintre ierarhii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
extrem de rapide, escadrilele de zeți pătrunseră adânc în flota de crucișătoare cu care atacaseră clonele. Quinții făcuseră mai devreme observația că, pe lângă multe avantaje, conceptul învechit pe care îl aveau despre război adusese clonelor și un dezavantaj major. Ele păreau insensibile la un adevăr pe care strategii imperiului îl înțeleseseră în urmă cu multe secole. În spațiu, acolo unde termenii de comparație erau planetele, stelele și distanțele de ani lumină, navele mici erau cu mult mai eficiente decât cele mari. Ceea ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
putut merge la serviciu cu regularitate. La început n-au fost probleme, dar după o vreme de la accident superiorii și colegii au început să fie tot mai răutăcioși și mai suspicioși. Bărbatul n-a mai suportat un colectiv atât de insensibil și a renunțat la slujbă. Pentru că nu am articolul la îndemână, nu mai știu exact cum suna scrisoarea. Din câte îmi amintesc, nu era un text prea „emoționant“. Nu exprima nici mânie, ci mai degrabă dezamăgire. Ceva de genul „De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
eu strălucitor. E ceva complet diferit de învățămintele budiste. Valorile sunt inversate. Eul trebuie să fie descoperit, nu îndepărtat. Actele teroriste, ca acela care a avut loc la metrou, sunt rezultatul renunțării imediate la propriul eu. Dacă îl pierzi, devii insensibil la crime sau terorism. Până la urmă, Aum i-a făcut să renunțe la propriul eu și să urmeze întocmai ceea ce li se ordona, dar nu i-a ajutat să-și găsescă drumul spre detașarea de dorințele lumești. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și alte lucruri? De exemplu, păcatele de atunci vă afectează acum? Da. În copilărie am avut parte și de momente plăcute, însă și de unele dureroase. Poate că trebuia să-mi ispășesc păcatele din viața anterioară. - Nu vreau să fiu insensibil, dar nu li se întâmplă tuturor la fel? Lăsând la o parte spiritualitatea și reîncarnarea, toți trecem prin momente neplăcute. Probabil. Hmm. Totuși, când ești așa de mic și nu poți controla viața din jurul tău, consider că trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îmbrăcat. Nu, nu era o iluzie, Ea era acolo, în camera mea, în așternutul meu, îmi dăruise corpul Ei, îmi dăruise trupul și sufletul. Atâta timp cât fusese vie, iar ochii Îi erau plini de viață, doar amintirea lor mă tortura. Acum, insensibilă, rece, cu ochii închiși, venise să mi se abandoneze. Cu ochii închiși! Ea era aceea care îmi otrăvise întreaga viață. Nu, viața mea fusese dinainte destinată otrăvii. N-aș fi putut trăi altceva decât o viață otrăvită. Ea venise acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
strecurase afară din negrele și vechile-I haine chinezești, părăsise carnea care îl făcea să sufere și să se refugieze în lumea umbrelor rătăcitoare, antrenând, mi se părea, și propria-mi umbră pe urmele lui. Dar trupul Îi căzuse aici, insensibil și imobil. Mușchii destinși, venele, nervii, oasele se pregăteau să putrezească și să ofere o hrană suculentă viermilor și șobolanilor din măruntaiele pământului. Iar eu, eu trebuia să petrec o noapte lungă, obscură, rece, fără sfârșit în compania unui cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să le redau strălucirea. Întreaga lor viață, amintirea lor se șterseseră din memoria mea. Eforturile mele rămâneau zadarnice. Degeaba I-am tot potrivit fața, nu ajungeam să le regăsesc expresia. Apoi, am văzut cum, dintr-odată, obrajii Ei se colorează insensibil într-un roșu ce amintea culoarea cărnii expuse pe tejgheaua măcelarilor. Se reînsufleți. Ochii, peste măsură de mari și mirați, ochii Săi, în care se concentrase toată splendoare vieții și care străluceau cu o lumină morbidă, ochii bolnavi și mustrători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
greutate, ca și cum legile gravitației încetaseră să mai existe pentru mine, de parcă îmi luasem avânt în siajul himerelor mele, acum vaste, delicate și subtile. O indicibilă voluptate mă invadă. Mă eliberasem de greutatea corpului. Ființa mea tindea spre universul ușor și insensibil al regnului vegetal - o lume calmă, dar plină de forme, de culori mirifice. Gândurile își pierdură coeziunea, topindu-se printre aceste contururi și culori. Pluteam printre unde ce mă acopereau de mângâieri vaporoase. Îmi auzeam inima bătând, percepeam pulsațiile arterelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
limbi străine cu tot felul de lume dubioasă în jur, negustori, șoferi, hoți de buzunare sau traficanți. Dar numai așa reușea să uite de toate grijile de acasă, de mizeria în care se afla țara, de Părințel, care era mereu insensibil ca un pietroi, fără nici o șansă să-și rupă din timp, să stea puțin de vorbă despre viața lor de cuplu, să-și spună unul altuia ce aveau pe suflet. Urca pînă la etajul doi pufăind ca un animal de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care aveam nevoie, numai că el Încercă totuși să-mi arunce praf În ochi: — De ce puneți o astfel de Întrebare? vru el să afle. — Zău așa, Herr Gunther, zise Schemm, arătându-se șocat de faptul că mă dovedisem atât de insensibil. — Am avut și noi divergențele noastre de opinie, zise Six. Dar care bărbat nu are, uneori, altă părere decât ginerele său? Puse vătraiul jos. Eu am rămas tăcut vreun minut. În cele din urmă, spuse: În legătură cu investigația dumitale, aș prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
false Îndoieli, sub ipocrite Îngrijorări și incertitudini. Să-mi recunosc, adică, succesele, dar să-mi și dezvălui public... apartenența. Venise momentul să smulg măștile Sectei Secrete lucrând pentru Supremație. Chiar și măștile germane! Un travesti etnic șocant doar pentru cei insensibili la ironiile Istoriei. New York, august 2002 (Observator cultural, nr. 151/14-20 ianuarie 2003) Post-scriptum tc "Post‑scriptum " La moartea unui prieten, nu doar despre prietenie ar trebui, poate, să vorbim, ci și despre Moarte - dușmanul nostru suprem, cum credea Canetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
brazilieni cărora li se scot ochii sau despre prostituatele omorâte de protectorii lor. Dacă ați plâns citind toate astea, aveți dreptul să plângeți și la moartea prințesei Diana. Dacă ați plâns Însă doar la funeraliile ei, sunteți mai rău decât insensibilă, sunteți proastă. La sfârșit, am adăugat, ipocrit: am simțit În scrisoarea dumitale sensibilitate, sunt sigur că plângi și pentru toți ceilalți”. Am evocat și studenții clasei noastre. Magris aprecia, entuziasmat, directitatea Întrebărilor lor, spiritul lor critic și deschis. „Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
avut destul timp să te saturi de îndoitori de hârtie psihopați, îți vei reveni și vei fi recunoscătoare să cunoști niște bărbați minunați și normali. Am aplicat imediat „filtrul Lisa“ la cuvintele ei. Era talentul ei special de a părea insensibilă. Știam că acesta era modul ei de a mă „ajuta“, de a-mi arăta că-i pasă, dar aș fi preferat să-mi ofere în tăcere ajutorul ei. Sau un rinichi. Orice altceva, dar nu asta. — Te rog un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
își iubește primul prieten. —Exact! M-am aplecat în față vărsând șampanie pe amândouă. Și atunci cum rămâne cu cineva care are un singur prieten? Maria se tampona încercând să șteargă pata de șampanie. Știu că ți se va părea insensibil, dar cred că-ți faci iluzii în legătură cu Ed. Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar toate simțămintele de „dragoste“ pe care mi le-ai descris de când l-ai cunoscut, ei bine, mie îmi sună a îndrăgosteală trecătoare. Această remarcă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să semene ceva semințe, voiam să știu ca să le pot smulge. Eddie, putem să mergem la galop? — O, da, te rugăm, Eddie! Copiii se rugau de el, iar eu îmi doream ca el să refuze. Dacă asta înseamnă că sunt insensibilă și că am o inimă de piatră pentru că mă pun pe mine înaintea nevoilor celor doi copii, atunci înseamnă că ăsta e efectul iubirii. Deși nu-mi aminteam să mă fi transformat vreodată într-o scorpie pe vremea când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ziua cuminței, dar noaptea gemeau, plângeau, țipau speriați de coșmarurile febrei infecțiilor nerezolvate. Călătorii încărcați la Iaffa erau toți preveniți că nu trebuie să se formalizeze de faptul că se transportă și astfel de marfă, dar firea omenească, atât de insensibilă la suferințele unui adult, reacționa în mod surprinzător la auzul scâncetului continuu venit din cală. Călătorii nu vorbeau despre asta, căci promiseseră să tacă. Știau că lumea pământească este nedreaptă, dar... Era a doua noapte fără somn. Cum sta întins
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a băii, mai bine asta decât să trimită urgent un băiețel de unsprezece ani după tampoane! Pe unde Dumnezeu umbla soră-mea? Și unde îi erau rezervele pentru situațiile de urgență? De ce-o fi fost femeia asta atât de insensibilă, de opacă la vulnerabilitatea băiețelului ei - pe de-o parte atât de insensibilă la rușinea mea, iar pe de altă parte, totuși, atât de atentă la dorințele mele cele mai arzătoare! ...Sunt atât de mic încât aproape că nici nu știu cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ani după tampoane! Pe unde Dumnezeu umbla soră-mea? Și unde îi erau rezervele pentru situațiile de urgență? De ce-o fi fost femeia asta atât de insensibilă, de opacă la vulnerabilitatea băiețelului ei - pe de-o parte atât de insensibilă la rușinea mea, iar pe de altă parte, totuși, atât de atentă la dorințele mele cele mai arzătoare! ...Sunt atât de mic încât aproape că nici nu știu cărui sex îi aparțin sau cam așa ceva. Suntem în primele ceasuri ale după-amiezei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe bună învoială, ceea ce-i trebuie. Uneori, din exces de discreție, subliniem prin rezerva noastră ceea ce celălalt credea că trece neobservat, și devenim indiscreți. În unele cazuri, reușind să ne jucăm rolul perfect, excesul de discreție ne face să apărem insensibili. E naiv să te miri. E cinic să nu te indignezi. Tu crezi că, dacă ai vrea, ai putea să începi chiar de azi să fii minciunos, lingușitor și crud, ca să poți triumfa în viață. Credința că poți reuși să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când nu-i miluit. "Cinic", într-adevăr, în sens modern. Nesociabil și rău. Ironie greoaie și aproape de mintea omului. Infatuat. Inelegant la aspect și la suflet. Nici un orizont. Utilitarist mărginit. Obtuz la știință și la arte - "inutile", pentru el, "dăunătoare". Insensibil la orice frumusețe. Instincte canibalice. ("Era de părere că e permis să mănânci carne de om.") Falsificator de monede, în tinerețe. Trata, nenorocitul, de sus pe Platon. Deseară Adela e aici... Adela s-a întors la șase și treizeci și cinci de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]