918 matches
-
să vorbească limba lui corect, și "care îl răstignise pe Mîntuitor", fura puținii bani de care avea el nevoie ca să-și cumpere cele cîteva bunuri de larg consum a căror vînzare constituia monopolul statului. Țăranul avea o înțelegere limitată asupra insignifiantului profit pe care îl obținea evreul de pe urma băcăniei lui! El nu știa decît că puținii bani pe care îi avea el dispăreau în mîinile acestui străin dezgustător. Rezultatul a fost apariția unui antisemitism feroce. Marile afaceri capitaliste se aflau în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
plecat la Padova, unde Iorga și-a început rodnicele cercetări despre Șerban Vodă Cantacuzino. Apoi la Vicenza, Verona și la Roma, capitala imperiului. Pentru el (ca și pentru oricine altcineva), trecutul măreț făcea la Roma ca prezentul să fie comparativ insignifiant. Pentru un agnostic antireligios ca Iorga, bogățiile bisericii constituiau un afront. Nu scăpa ocazia să facă ori de cîte ori putea un calambur pe seama ei. Milano, singurul oraș modern din Italia zilelor acelea, îi repugna din toate punctele de vedere
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Democrat a fost întotdeauna o mică coterie de oameni mediocri adunați în jurul lui Iorga (iar el recunoștea că aceștia aveau capacități limitate). Acum, cînd ruptura din cadrul partidului era gata să se producă (datorită lui Cuza), ei au devenit și mai insignifianți. Începînd cu 1920, partidul va primi doar în jur de unu la sută din voturi. Partidul Liberal era dominat de clanul Brătianu și acesta era dușmanul. Iorga înțelegea foarte bine acest lucru. Dar Partidul Liberal avea o organizație, experiență, hotărîre
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și ai României. Critica literară sau istoriile literare ale lui Iorga care tratează subiecte ulterioare Junimii sînt lipsite de valoare. Ne aflăm astfel în fața unui rezultat stupefiant: același Iorga pentru care literatura era atît de importantă a adus cea mai insignifiantă contribuție în domeniul literaturii române. În domeniul literaturii, Iorga a mers consecvent pe urmele naționalismului său cultural, iar rezultatul a fost ceea ce Șeicaru pe drept cuvînt numea "realism naționalist". El a încercat (fără succes) să-și impună "realismul naționalist" cu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
râvnesc amarnic la lucruri pe care, atunci când mă uitam la tatăl meu, le disprețuiam. Nu mă puteam împiedica să văd în unchiul Abel și în mătușa Estelle niște făpturi strălucitoare ca niște zei, alături de care propriii mei părinți îmi păreau insignifianți și plicticoși. În lumina acestei comparații, nu puteam să nu văd în ei niște ratați. Dar, în același timp, știam că tatăl meu era un om virtuos, nepreocupat de deșertăciunile lumești, în timp ce unchiul Abel, cel atât de monden, reprezenta tipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eram în căutarea unor fisuri în structură... Ei bine, desigur că nu puteam căuta așa ceva, încercam doar să înțeleg. Oricât reflectam, nu puteam ajunge la vreo concluzie în ce privește „le mari“. Mă așteptasem, abia acum îmi dădeam seama, la un omuleț insignifiant. Fără îndoială, dorisem și cerusem un omuleț banal. Dar, nu știu de ce, Fitch nu era, în felul lui, insignifiant. Cum era de fapt? Ce se petrecea în interiorul recipientului pecetluit al acestui menaj? Și voi reuși vreodată să aflu? Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Oricât reflectam, nu puteam ajunge la vreo concluzie în ce privește „le mari“. Mă așteptasem, abia acum îmi dădeam seama, la un omuleț insignifiant. Fără îndoială, dorisem și cerusem un omuleț banal. Dar, nu știu de ce, Fitch nu era, în felul lui, insignifiant. Cum era de fapt? Ce se petrecea în interiorul recipientului pecetluit al acestui menaj? Și voi reuși vreodată să aflu? Cel puțin, nu mă puteam împiedica să mă bucur că Titus era fiu adoptat. Toate aceste gânduri mă duceau îndărăt la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am comunicat nimic din sentimentele de spaimă și de primejdie pe care mi le stârnea situația. Din fericire, Rosina era prea amuzată ca să pună întrebări amănunțite. — Charles, fii uman. E timidă, e stingherită, probabil că se simte prea nepotrivită și insignifiantă și plicticoasă, când după viața pe care a dus-o ea te întâlnește pe tine, după viața pe care ai dus-o tu. Probabil că se simte rușinată de soțul ei neinteresant, ceea ce-i stârnește un sentiment protector față de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
voința și a realiza. Atunci, așa cred, că propunându-ne lucruri foarte mari, vom realiza și ceva care să fie demn de luat în seamă. Când ne propunem mărunțișuri, ne pierdem într-o lume a banalului, într-o lume a insignifiantului și cred că omul trebuie să facă mai mult, pentru că așa cum spunea Heraclit, Daimonul locuiește în om. Pentru Heraclit, Daimonul era Zeul, era Divinitatea și în oricare om există scânteia divină. Această scânteie divină trebuie pusă în valoare. În afară de modelul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
metafizic. Niciun inițiat în filosofia culturii nu ignoră relațiile dintre spațiul fizic și stilul sufletesc: Hasdeu și Eminescu, Pârvan și Sadoveanu, Blaga și apoi Eliade. Romanii n-ar fi tăiat în marmură portretul adversarului învins, dacă acesta ar fi fost insignifiant. Fondul psihologic tracodacic își spune cuvântul alături de cel latin. Paralel cu nevoia de luciditate există nevoia de mit, încât pendularea între clasicismul structural și romantismul orientat spre acțiune și impregnat de seva populară e firească în literatura noastră, realizând un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
suferă de o incapacitate de a înfrunta viața, e mai degrabă pesimist decât lucid și dovedește un fatalism acceptat. Pe lângă vocația nefericirii, eroul are și o dorință de automistificare pentru a poza într-o eternă victimă, găsind în orice întâmplare insignifiantă germenele unui dezastru. Alexandru Călinescu observă că lamentarea continuă nu înseamnă luciditate ci este „un viciu, o manie, un instinct bolnav”, după cum mărturisește peronajul. „Luciditatea - ea există totuși - constă în aceea că el este conștient de forța destructivă și de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
autentic se poate explica și prin anumite <<reminiscențe literare>>. Vorbe sau gesturi amintesc altele asemănătoare ale vreunui personaj celebru, și similitudinea e subliniată cu satisfacție. Sugestiile proustiene (atracția pentru <<les jeunes filles en fleurs>> asociațiile imprevizibile și fortuite, căutarea detaliului insignifiant care poate provoca rememorarea etc.) abundă.”<footnote Ibidem., p.76 footnote> Analiza ucide lent, dar sigur, personajele transformându-le în imagini date cu încetinitorul pe ecranul unui cinematograf, analiza ucide viața, înlocuind-o cu mișcările automatizate și chinuite ale unor
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
care schimbul comercial și economic ca activitate conștientă a omului se găseau în căutarea unui mijloc flexibil și cu utilizare generală, care să joace rolul de monedă. Bancnota nu are nicio valoare în sine. Costul bucății de hârtie inscripționată fiind insignifiant, extrem de redus în comparație cu valoarea înscrisă pe ea. Valoarea bancnotei este dată și garantată de către emitentul ei. Bancnota este o monedă fiduciară, un mijloc de schimb perfecționat care circulă și îndeplinește funcțiile monedei metalice, prin garanția emitentului său. Bancnota este un
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
fiul ei a împlinit 20 de ani, s-a folosit de intrigi pentru a-l instala pe scaunul papal și acesta a devenit papa Ioan al XI-lea (931- 935). A făcut în așa fel încât să se descotoresească de insignifiantul ei soț Alberic, aranjând uciderea lui și căsătoria cu fratele lui, cumnatul ei. Chiar papa Ioan al XI-lea, fiul ei, a fost acela care a oficiat căsătoria. Numai că, în timpul banchetului ce a urmat ceremoniei de căsătorie, fiul legitim
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu regimul totalitar și să-i susțină propagandistic efortul de legitimare sunt diferite de la caz la caz, deși putem prezuma că există și situații ce ar putea fi reunite în aceeași categorie. Exceptându-i pe "intelectualii partidului" - cei mai mulți dintre ei insignifianți la nivelul spațiului public antecomunist - cei care s-au alăturat cauzei fie odată cu instaurarea regimului, fie mai târziu au avut motivații diverse, care merg de la constrângere, trecând prin dorința de ascensiune socială, dată de nevoia de status și ajungând până la
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
speră, într-o zi, să se reușească a se descifra semnificația lor religioasă. Altfel spus, se speră că aceste "documente" sunt susceptibile să constituie un "limbaj", la fel cum, grație geniului lui Freud, creațiile considerate până atunci producții absurde sau insignifiante ale inconștientului - vise, vise în stare de veghe, fantasme etc. - Au dezvăluit existența unui "limbaj" extrem de prețios pentru cunoașterea omului. 3 Această idee extrem de arhaică supraviețuia încă în Antichitatea mediteraneană; nu numai că se substituiau animale victimelor omenești (obiceiul este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
remarcă faptul că realizarea erotică, proiectată, neîmplinită însă, nu e nici măcar dorită, de aici lipsa tragediei. Singurul element care își asumă capacitatea de fantazare e luna, "luna goală zâmbea cu fantezie". Introducerea poantei finale, anticipate deja, e o dramă personală, insignifiantă, se face cu inocență jucată, ca și cum toată povestea aceasta își dezvăluie acum aspectele pozitive, "Cel puțin era liniște, femeia - bună și calmă.../ ...când m-am trezit, banca era dură și eu nu mai aveam pălărie...". E o trezire la realitate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al mașinii de măcinat cafea. Mă îmbiam/ într-o mireasmă vie (de mulatră ieșind din mare-n văzduh)". Odată elementele lumii comune introduse în imaginarul poetic, s-a trecut, în poezia recentă, la reproiectarea lor într-o atmosferă tulbure, onirică. Insignifiantul e proiectat dintr-o dată într-o altă lumină. În Dans! (Geo Dumitrescu), de exemplu, pe fundalul unui magazin devastat se distinge un pahar cu un "picior lung, frumos/ tot ca un picior de dansatoare", paharul acesta se metamorfozează într-un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai bine spiritul albatrosist, prin tăgada tradiției, prin sublinierea discrepanței dintre viziunea tradițională asupra artei și a lumii, prin universul artistic creat și care, deși are aparența ancorării în viața de zi cu tot arsenalul ei de fapte, obiecte, trăiri insignifiante, se construiește halucinatoriu ca într-un colaj în care se asociază elemente eterogene. Atât pentru a încadra generația albatrosistă într-o tradiție, cât și pentru a-i sublinia notele definitorii, am considerat necesară prezentarea climatului literar al deceniului al V
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
d-lui pune tragica problemă a unei autonomii a literaturii în cadrul a ceea ce ce se poate numi cultura românească. Cel puțin, o operă de însemnătatea aceleia de care ne ocupăm nu poate fi brevetată de o opinie publică a condeielor insignifiante, a petenților pătimași, a "culturalilor" troglodiți. O sentință oficială - și numai o asemenea sentință poate priva literatura noastră de o sinteză strălucită ca aceea a d-lui Călinescu - nu se poate elabora decât pe baza unei majorități defavorabile a vocilor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
înălțime avea Bacovia?” Cei ce l-au cunoscut spun că era „mărunt”. în epoca interbelică, „mărunt” însemna însă ceva mai mic decît înseamnă azi. Probabil, sub 1,60 m. Oricum, chiar dacă ar fi avut și peste, fizic, Bacovia era absolut insignifiant printre domnii eleganți și „voinicii idioți” (cum le zicea arhimandritul Scriban sportivilor) care ocupau promenadele în anumite zile, mai ales spre seară. Evitîndu-i, poetul a putut, în schimb, să contemple ceea ce aceia nu vedeau: amurgurile! înainte de eșecul definitiv, „Ateneul cultural
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
contemporanul său considerat superior? Lucrurile nu se mișcă singure. Ce forțe îl propulsează pe unul și-l frînează pe celălalt? Răspunsurile nu se potrivesc aproape niciodată. întotdeauna sînt invocate elemente a căror importanță nu poate fi determinată exact. Ceea ce pare insignifiant într-un caz se dovedește decisiv în altul. Pe unul îl favorizează faptul de a fi trăit în Capitală, pe altul acela de a fi trăit în provincie. Pe unul studiile, pe altul experiența, „școala vieții”. Pe unul tinerețea, pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
diagnosticul diferențial cu cancerul gastric ulcerat). Deși s-au descris numeroase criterii de diferențiere radiologice (tab.6) și endoscopice (tab.7) a leziunilor maligne de cele benigne, se consideră că numai examenul histologic asigură certitudinea. Orice leziune gastrică, oricât de insignifiantă și chiar cu tendință de vindecare se poate dovedi malignă și deci biopsia este obligatorie. Folosirea criteriilor enunțate este numai orientativă; este adevărat că diagnosticul este corect în marea majoritate a cazurilor, bazat pe criteriile endoscopice, dar regula este confirmarea
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
taxele (Hacker & Pierson, 2010). A argumenta în favoarea unor taxe încă și mai mici implică organizarea unei campanii permanente pentru a-l convinge pe cetățean că politicienii și partidele lor sunt corupte, că orice propunere privind intervenționismul guvernamental este fie ceva insignifiant, fie ceva care duce la corupție, că programele guvernului au o calitate slabă în raport cu alternativele puse la dispoziție de sectorul privat și că, prin urmare, taxele mai mici vor însemna o mai mare libertate și un mai mare grad de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aforism, de fragment cizelat și de sclipirea morală, memorabilă. Printre altele, țâfna sa amăruie și strălucitoare, retragerea sa aparentă de pe scena mondenă a lumii pariziene în minuscula mansardă din piața Odéon (în care a stat toată viața cu o chirie insignifiantă, beneficiind de stabilitatea legislativă franceză care i-a garantat contractul negociat în anii '50, spre disperarea proprietarului), precum și comentariul rafinat vitriolant, l-au făcut pe Cioran, ieri, ca și azi, extrem de popular și citit. Simpatia necondiționată, irațională câteodată, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]