1,822 matches
-
recesiune economică Este greu de cuantificat cu exactitate momentul de timp când apare noua mega tendință economică, noul dinamism economic, care va întreține și va determina în mod decisiv avântul economic. Tot ceea ce putem spune este că noul ciclu se insinuează pe nesimțite și își urmează propriul "destin". Noua mega tendință economică nu intră în criză alături de vechea ordine. Ea își urmează propriul drum. Dacă ar fi să ne oprim asupra fostului ciclu economic, Kondratieff, pe care l-am situat între
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Îl determină să autorizeze masacrul pisicilor, de care profită pentru a-l judeca simbolic pentru administrarea incorectă a atelierului. Masacrul urmărea să fie și o vânătoare de vrăjitoare, o scuză pentru a ucide animalul preferat al stăpânei și pentru a insinua că ea Însăși este o vrăjitoare. În final, totul se transformă Într-un proces burlesc În care ea este insultată sexual, iar el batjocorit ca Încornorat (R. Darnton, 2000, pp. 88, 90). Riturile politicetc "Riturile politice" Dacă existența și importanța
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Marea transparență se alcătuiesc într-un univers în care aerul e încărcat de îngeri, „sămânță se naște din abur”, „pe un nor călătorim”, iar cuvântul „se-așază pe inimă suav”. Natură vizionara a lirismului și aspirația spre transcendență, care se insinuează și în raporturile cu limbajul poetic, sunt definitorii pentru poezia să: „A trebuit să-nvăț acel grâi pământesc/ întreb piatră și ea nu-mi răspunde/ întreb mierla și ea tace/ nedumerita/ Norul se furișează tiptil/ Vulturul mă ciocănește disprețuitor/ - Descoperă
DRAGAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286844_a_288173]
-
fond sufletesc zdruncinat, purtările neașteptate, curioase sunt consecința unor împrejurări care pun nervii unor inși hiperreactivi la grea încercare. În vreme de război istorisește un caz de demență, scrânteala cârciumarului Stavrache fiind pricinuită de o anxietate prelungită în care se insinuează frica. Frica îngrozitoare, paroxistică frânge ușor fragilul echilibru nervos al hangiului Leiba Zibal, echilibru și așa avariat de boală, de traumele suferite începând din copilărie (O făclie de Paște). Nici măruntul funcționar Lefter Popescu nu suportă șocul pe care i-
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
eveniment istoric (răscoala lui Tudor); în fine (în secțiunea cea mai amplă), emergența romantismului (1830-1840), văzută pe trei paliere: al „ideii naționale” ca factor de bază în structurarea romantismului românesc, al expansiunii romantice (cu specificarea că la noi romantismul „se insinuează”, „nu se impune”) și al esteticii romantice. Un „post-scriptum după 20 de ani”, publicat în „Revista de istorie și teorie literară” în 1992, precizează unele chestiuni de terminologie și periodizare și se ocupă de „grupările” postpașoptiste ale exilaților, preeminescienilor și
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
fapt în intimitatea morții. El refuză trezia, viața și, după atâta risipă și nebunie, „voia numai să zacă”. Paralizia morfinomană eliberează visarea, reveria și Hrisant se exilează în amintire. Fastul montărilor, dezlănțuirile carnavalești, jocul și goana măștilor, pofta de ceremonial insinuează ideea teatralității. Surparea idealului eterist, deșteptând - în replică - simțul actoricesc al lui Hrisant, pledează pentru ideea unei istorii consumate ca farsă. Barochismul cărții este indiscutabil. Se întâlnesc aici poetica preaplinului, tehnica aglomerativă, laitmotivul ubi sunt și, desigur, amenințarea Trimisului (adică
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Subiect banal (1935), același tip de personaj, trăindu-și existența în chip tensionat, la limita anormalului. Titlul e o provocare, întrucât încearcă să recupereze un „subiect banal”, gelozia, prin ocolirea sistematică a convențiilor. Dar literatura recuzată la nivelul discursului se insinuează în existența personajului, impunându-și schemele. Ludwig Holdengraeber nu face decât să întărească, prin nefericitul lui experiment, „adevărul” impus de literatură că toate soțiile își înșeală soții, în timp ce aspirația lui secretă era aceea de a se sustrage destinului comun. Dispus
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
supărărilor ce i s-ar putea întîmpla. Silnica convertire a celor de lege grecească din regatul maghiar. Întemeiarea acestei dieceze era în intimă legătură cu combaterea și alungarea ereticilor și schismaticilor, urmată înlăuntrul regatului unguresc și în afară de el, după ațâțările insinuate din partea papei în sufletul regelui. Regele Ludovic I (cel Mare) pe cât de zelos în credință, pe atât de războinic, încercase deja de-a sili cu sabia pe litvanii și pe rutenii necredincioși să primească catolicismul și câștigase atâtea succese în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pasiunile lor politice, nu s-au sfiit să acuze pe "protivnici" de toate infamiile închipuite, făcând pe lume să creadă că nu mai există om onest și patriot dezinteresat în această țară, aceia cari au împins licența polemicei până a insinua asasinatul și a provoca detronarea suveranului, aceia nu au dreptul de a se erige astăzi în moralizatori ai presei, căci sunt condamnați mai dinainte de propriele lor păcate, de trecutul lor. Colecțiunile "Romînului" sunt de față spre a dovedi că aceia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
știi, spionule? întrebă Abatele. ― Mai întîi, ar fi interesant de aflat de ce numai Abația a izbândit în încercarea de a forma o populație care să poată fi folosită pe Lumile Agricole. Tainele au un fel al lor de a se insinua în mințile tuturor acelora care calcă dincolo de zidurile Abației. Sau poate Tu, Doamne, îl luminezi pe acest venetic. Este el alesul Tău, Doamne? Radoslav se prefăcu gânditor pentru câteva clipe, dar își întrerupse repede tăcerea. ― Edictul Korona spune totul... ― Da
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sa îmi pun propria viață în pericol decât să îi expun pe colegii mei la un sfârșit tragic. Nu știu la ce tentativă de asasinat vă referiți. Tonul bătrânului devenise tăios și Johansson simți brusc cum, în minte, i se insinua o senzație de neliniște. Se hotărî să facă un pas înapoi. - Nu știu câți dintre voi au ieșit vreodată din psiac să se plimbe cu barca... Mulțimea operatorilor fu străbătută de rumoare. - Știți bine, domnule Johansson, că așa ceva nu este posibil, clătină
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rama de lemn a patului de deasupra sa, în care dormea Kasser. Avusese cel mai straniu vis de care își putea aminti, atât de straniu încît Maestrul simți nevoia să-și analizeze mintea, ca să vadă dacă nu cumva Alaana se insinuase acolo, în timp ce el dormea. În ciuda încordării, realiză în doar câteva secunde că nu știe cum ar trebui să-și urmărească gândurile ca să vadă dacă e singur acolo. Decise că nu avea rost să se ferească de ceea ce părea inevitabil și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
interior sau din exterior în propoziția narativă de acest tip. Mult mai important este contextul mai amplu în care apare o asemenea propoziție. Dacă predomină o situație narativă în mod evident auctorială, atunci doar o viziune din exterior s-ar insinua ca interpretare a propoziției "John stătea jos". Dacă, pe de altă parte, predomină o situație narativă actorială, atunci interpretarea acestei propoziții ca o descriere a experienței interioare este de asemenea posibilă. Analiza trăsăturilor necesită astfel cadrul unei teorii narative cuprinzătoare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
decît personajul-narator auctorial, care vorbește ocazional. Prin intermediul unei propoziții introductive etice, începutul narativ anticipează situația narativă personală care predomină în povestire, dar referința pronominală nedeterminată a propoziției etice este diminuată brusc de vocea naratorului. Prezența personajului-narator trebuie doar să fie insinuată pentru a sugera cititorului că nedeterminarea începutului narativ va fi rezolvată pe loc. De fapt, Thomas Mann folosește un început etic pentru a reține informația așteptată de cititor, și anume natura referentului acestui el, primul cuvînt al povestirii. Această tehnică
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
face naratorul auctorial mai în vîrstă decît este el, autorul Thackeray, atunci cînd scrie de fapt romanul (apropo, Dickens procedează foarte des în mod similar). Această observație furnizează un nou argument împotriva identificării autorului cu naratorul auctorial, care este încă insinuată de majoritatea criticilor. Prezența in persona a naratorului sub forma unui bărbat tînăr în scena unuia dintre ultimele episoade ale romanului oferă, de asemenea, o justificare pentru numeroasele comentarii auctoriale, care îi atrag atenția cititorului asupra faptului că timpurile s-
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
completă a funcțiilor vieții lui, spunînd povești de Saposcat, Macmann și alții. Aceste povestiri sînt narate la timpul trecut, în timp ce monologul interior al romanului este la timpul prezent. Chiar și această împărțire nu este absolută. Amintirile din propria viață se insinuează în monologul interior al lui Malone și sînt relatate consecvent la timpul trecut. Prin urmare, este evident faptul că monologul interior este de asemenea o formă deschisă 516. Sînt posibile multe modificări ale acestei forme și acestea pot fi adoptate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
închidere a jaluzelelor venețiene poate fi cu siguranță interpretat ca avînd fie o natură auctorială, fie una personală. Din nou, tehnica de tip "camera eye" a acestui roman nu este nicidecum întotdeauna depersonalizată în întregime. Cîteodată aceasta lasă să se insinueze presupoziții, concluzii incerte, chiar amintiri, ca în următorul citat: A... probabil că tocmai s-a spălat pe cap, altfel nu s-ar fi obosit să-și perie părul în miezul zilei. Și-a întrerupt mișcările, probabil după ce a terminat pe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
putem inculca spiritul disciplinei în școală (Durkheim, 1961, p. 148, apud Margolis și colab., 2001, pp. 5-6). 3.3.1. Conținutul ascuns tc "3.3.1. Conținutul ascuns " Asemănătoare este ideea din spatele conceptului de conținut ascuns (hidden curriculum) al școlii, insinuându-se de către marxiști, de pildă (Bowles și Gintis, 1976), că funcția latentă cea mai importantă a școlii ar fi aceea de a-i pregăti normativ, ideologic pe elevi pentru condițiile întreprinderii economice de tip capitalist. În școală, precum am arătat
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
depărtarea lor diferită de prezent și prin dominanta lor axiologică opusă. Trecutul apropiat este concret, aparent „realist”, relativ bine cunoscut, confirmat de mărturii numeroase și consemnat în documente cunoscute. Adesea, el este impregnat în experiența nemijlocită a contemporanilor, astfel încât se insinuează dramatic în prezent, la care aderă în chip dezesperant pentru filozoful social. Nu este ușor de scăpat de el și de viciile pe care el le-a acumulat. Dimpotrivă, trecutul originar (chiar cel istoric, pentru a nu mai vorbi despre
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
59). Pentru rațiune intră în joc doar considerentele zilei, care motivează și întemeiază acțiunea umană, în vreme ce „cealaltă parte” e circumscrisă, determinată și în cele din urmă valorizată (sau devalorizată) în numele acelorași legi „clare și distincte”. Între Antigona și Creon se insinuează distanța (de incomprehensiune) dintre lumea mitului și lumea modernă. * În 1973, la cinci ani de la intervenția asupra Antigonei, Patočka rostește în fața unui auditoriu restrâns o serie de conferințe centrate pe un subiect comun care vor constitui ulterior substanța volumului Platon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
amprenta mahalalei sub glodul unei pretinse erudiții. Nu rigoarea logică face, de cele mai multe ori, succesul unui discurs. Sofistul Antichității s-a machiat pentru contemporani și, respectând cerințele modei actuale, a devenit „tehnocratul competent”. Mesajul poetic și deopotrivă, cel publicitar, se insinuează într-o zonă a intimă a necesității de securizare intelectuală. Această securitate se întreține prin promisiunile camuflate pe care le presupune mesajul public imago-vizual. Acest tip de mesaj poate fi citit în cheie puternic personalizată și poate oferi în consecință
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
al psihologiei teoretice și experimentale a transformat creativitatea într-un fenomen marginal în raport cu preocupările centrale ale întregii sfere psihologice; d) dificultăți în definirea și stabilirea criteriilor creativității ce au conferit fenomenului o apartenență eludantă sau trivială; e) abordări care au insinuat că fenomenul creativ este un produs de excepție al proceselor și structurilor curente, cercetarea ei izolată nu pare a fi o necesitate; f) abordările unidisciplinare ale creativității tind să confunde un aspect parțial al creativității cu fenomenul în ansamblu, de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
întregului domeniu al psihologiei; dificultățile în definirea și stabilirea criteriilor creativității au ridicat probleme de metodologie a cercetării. Testele de creativitate de tip creion-hârtie au unele dintre aceste probleme, dar au atras critici referitoare la trivializarea fenomenului; abordările individuale au insinuat că fenomenul creativ este un produs de excepție al proceselor și structurilor existente și că, prin urmare, studierea separată a creativității nu a fost întotdeauna necesară. În realitate, astfel de abordări au presupus că fenomenul creativității este subordonat lor, fiind
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a devenit atât de mare în cercurile academice ale relațiilor internaționale, mai ales în spațiul euro-atlantic, încât adeseori conceptele sale, limbajul său și maniera de a concepe o agendă proprie de cercetare s-au banalizat, devenind o „modă” care se insinuează chiar și în discursul politic. Nu este primul fenomen de acest tip, „interdependența complexă” propusă de Keohane și Nye făcând vogă în anii ’70. În momentul de față, constructivismul în relațiile internaționale este cel mai frecvent asociat cu numele lui
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
față de „intelectuali” în genere și în special față de „filozofi”. N-am rezistat tentației, într-o discuție asupra inocenței sau vinovăției lui Rousseau, să amintesc faimosul dicton, dar n-aș vrea să fiu rău înțeles. Câtuși de puțin nu vreau să insinuez, nici măcar ca o „fentă”, că preopinentul meu Al. Ivasiuc, care-l ține răspunzător pe Rousseau de posteritatea lui, ar avea ceva comun cu mentalitatea de care am pomenit. De aceea, mă grăbesc să spun că și eu (și cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]