7,575 matches
-
să facă nimic, nu putea să-și apere terenul. Totul rămânea la mila lui." (p. 343). Înainte de a fi un roman al supranaturalului manifest, Fantoma din moară e cronica, remarcabil conturată, a unei comunități distruse în epoca "omului nou". Cu instinct de romancier veritabil, Doina Ruști se ferește să caracterizeze pozitiv ori negativ oamenii și faptele lor. Istoria fiecăruia este desfășurată (nonlinear, dar coerent) în condițiile date, impuse de către noul Centru. Satul trăiește după indicațiile și tabelele activiștilor județeni: cine să
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
trebuit să fie un personaj de vârf al operei rebreniene. Unul care exprima ordinea, dar și teroarea imperială. Analizînd statutul personajului principal din Ciuleandra, Ioana Em. Petrescu observă: "Treptat, amintirile biografice se ordonează în jurul unei obsesii ascunse, în jurul manifestărilor unui instinct al cruzimii, în care eroul nu se recunoaște pe sine, cel care "în treizeci de ani n-a avut să-și impute o scenă de brutalitate" . Instinctul apare ca o fatalitate, dictată, ereditar, de sîngele unui neam prea vechi - așadar
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
observă: "Treptat, amintirile biografice se ordonează în jurul unei obsesii ascunse, în jurul manifestărilor unui instinct al cruzimii, în care eroul nu se recunoaște pe sine, cel care "în treizeci de ani n-a avut să-și impute o scenă de brutalitate" . Instinctul apare ca o fatalitate, dictată, ereditar, de sîngele unui neam prea vechi - așadar ca o vină transindividuală... (...) Anamneza aduce așadar la suprafață motivele pe care le-am întîlnit în Fiara (sîngele, vocea străină, nebunia, voluptatea de a ucide) atribuite și
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
dictată, ereditar, de sîngele unui neam prea vechi - așadar ca o vină transindividuală... (...) Anamneza aduce așadar la suprafață motivele pe care le-am întîlnit în Fiara (sîngele, vocea străină, nebunia, voluptatea de a ucide) atribuite și aici vocii transindividuale a instinctului. Pentru Puiu Faranga rămîne însă de soluționat o a doua, esențială, întrebare: de ce a ales-o ca victimă pe Madeleine...."7 "Gorila" Pahonțu va încerca să-l "educe" pe antisemitul Dolinescu așa: "Măi Barbule, te-am ascultat, dar toată vremea
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
la scenă deschisă, în sunet de fanfare, sub răpăit de gloanțe (ca-n decembrie 1989), trădăm din greu, vital, triumfător, împrăștiat. Trădăm și suntem trădați cu o frenezie multicoloră, ce ține loc și de inteligență, și de patos, și de instinct. Trădăm cum respirăm și nu mai putem respira normal decât aerul fetid al trădării. Și totuși, de ce ne apărăm, plini de oroare, când cineva ne acuză c-am trădat? Dacă acesta e mediul natural al vieții noastre, de ce vedem în
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
Firește, datorită reziduurilor de memorie culturală. Poate pentru că încă nu ni s-au șters din minte exemplele cetăților ce n-au putut fi cucerite decât printr-o trădare din interior. Poate pentru că, deși ținem mereu partea lui David, un irepresibil instinct moral ne șoptește că există și o dreptate a lui Goliath. Trădarea e o valoare aflată mereu pe muchie: ea nu se află în slujba dreptului natural, pentru că atunci uriașul Goliath l-ar învinge întotdeauna pe fragilul David. Iar grecii
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
filmul său în majoritate actori neprofesioniști care trec din realitatea care i-a ciuntit, în film, cu naturalețe, povestea este toată acolo, vie, regizorul doar o direcționează spre noi. Tentativele lui Agrin de a scăpa de bastard, revolta împotriva propriului instinct matern, instinctul patern al fratelui mai mare care își protejează "nepotul" de tentativele ucigașe ale "mamei" ne situează în dimensiunea incomensurabilă a tragicului grec deplasat în această zonă periferică a teatrului de război. Într-un fel, tocmai capacitatea de predicție
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
în majoritate actori neprofesioniști care trec din realitatea care i-a ciuntit, în film, cu naturalețe, povestea este toată acolo, vie, regizorul doar o direcționează spre noi. Tentativele lui Agrin de a scăpa de bastard, revolta împotriva propriului instinct matern, instinctul patern al fratelui mai mare care își protejează "nepotul" de tentativele ucigașe ale "mamei" ne situează în dimensiunea incomensurabilă a tragicului grec deplasat în această zonă periferică a teatrului de război. Într-un fel, tocmai capacitatea de predicție a lui
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
alta a comunismului românesc (ca și în cazul celui sovietic), dar filonul proletcultist, ca literatură oficială, e același, fie că se numește proletcultism, realism socialist sau cultură de masă. Proletcultismul originar moscovit, ca variantă de avangardism, exprimă, în fond, acel instinct primar al literaturii oportuniste de a se adapta, de a se conforma timpului politic. Comanda socială nu mai e liber consimțită, ci opresivă, dictatorială. Literatura proletcultistă avangardistă vrea să fie proletară de capul ei, fără să se subordoneze partidului bolșevic
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
spontane a clasei muncitoare în domeniul culturii" (p. 25). O altă tendință este pregătită în paralel, în 1917-1918, de un futurism revoluționar, "arta oficială a Revoluției" ruse (cum constată Michel Aucouturier), avangarda comunismului. El (sau ea) a exprimat foarte bine instinctul de adaptare a artiștilor, într-un moment în care partidul bolșevic avea alte priorități, legate de consolidarea puterii politice. Futurismul se proclama pripit "artă de Stat". Maiakovski era unul dintre cei mai cunoscuți animatori ai grupării și ai revistei "Arta
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
Pavel Șușară Depășind cu mult simpla acțiune politică, socială și economică, sistemul comunist a încercat să devină și să se impună ca o religie fără Dumnezeu. Deliberat, într-o mare măsură, dar și printr-un infailibil instinct primar, el a reușit să ocupe încetul cu încetul toate compartimentele și funcțiile organismului social. Repede instaurat ca stăpîn peste trupuri, cu oasele cărora a albit geografia și istoria, nu a părăsit niciodată visul de a poseda cu aceeași tărie
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
Pentru ei compoziția este o profesiune imanentă. Cei mai mulți însă își abandonează vocația artistică, adaptându-se unei societăți permeabile la o existență pragmatică, speculativă. Uneori mă revolt, alteori mă resemnez. Mă revolt atunci când am în față tineri de mare talent și instinct componistic. Mă resemnez când văd că studenții sunt ca niște actori care își joacă rolul în travesti, mimând vocația de creator. - Ești deopotrivă compozitor și pianist. Cine este mai resemnat, compozitorul sau pianistul? - în nici un caz nu este o competiție
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
un creator cerebral, reflexiv, ci unul instinctual, primar (fără notă peiorativă), la care cuvintele sunt calde încă. De aceea, orice demonstrație este de prisos: autorul ar fi trebuit să-și suspende voința explicativă și să-și lase, pur și simplu, instinctul verbal să lucreze. Așa cum a procedat în alte ocazii, evitând să intre în contradicție cu propria înzestrare. Să vedem câteva exemple: "Sunt tânăr și am un diamant în cap./ Un diamant care taie sticla. Măsor și tai toate ferestrele din
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
o asemenea perspectivă joasă, viața unui scriitor văzută la scară meschină. M-au preocupat mobilurile adânci ale lui Octavian Paler, iluziile și principiile sale, resorturile literaturii și biografiei, ceea ce îl face atât de special, inconfundabil, în elita autorilor noștri. Cu instinctul lui de scriitor, și-a dat seama că aceasta este o excelentă ocazie de a vorbi nu numai despre noi, despre umanitatea largă, ci și despre el însuși, omul din spatele cuvintelor, cu bucuriile și angoasele sale. Cât a vrut să
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
apoi, să releve împletirea, în cursele hipice, a interesului sportiv cu cel comercial. (Frapează aici utilizarea unei comparații savante, împrumutate ultimelor cercetări din psihologie: "și cum în sufletul nostru nu există graniți și garduri care să ne separe gîndurile și instinctele...".) Mai eficient e însă un alt argument, și anume omologia dintre parte - "viața curselor" - și întreg - viața societății. Totul trebuie judecat, se spune apoi, în funcție de un criteriu esențial: "un roman din viața curselor, pentru a fi într-adevăr roman, trebuie
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile se complică brusc. După ce-și însușește fără ezitare orizontul, reflexele și deprinderile unui sculptor european responsabil, se trezește în el, dintr-o dată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al celui care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
a fugi de la stăpân, ar fi "dat-o pe mama de rușine" în "gura mahalalei". Diatriba contra stăpânului pune în lumină psihologia copilului răzvrătit precoce împotriva condiției sale: "Copilul, ființă încă neîmbâcsită de prejudecăți și care se conduce numai prin instincte... se răzvrătește în sufletul lui și contractează o ură înverșunată atât împotriva stăpânului, cât și împotriva propriei sale familii". E definită aici psihologia resentimentului încă viu în momentul în care e analizat. în 1924 Istrati își reactualiza condiția de pauper
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
matematicieni se inspiră din anatomia artei sunetelor. Probabil că nu poți intra în împărăția muzicii autentice dacă nu ai măcar o intuiție matematică, tot așa cum presupun că nu poți atinge marea performanță într-ale matematicii dacă nu posezi un oarece instinct muzical. în mod frecvent tinerii muzicieni americani se lasă pătrunși de un anume spirit matematic pentru a prinde vibrația muzicii, în același timp însă se umplu de muzică întru exersarea acelui organ al simțului superior lăuntric, generator de ecuații și
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
una din servitoarele devotate ale familiei și aceasta răspunde "Plîng pentru că tu nu poți plînge." - se transformă nu în împietrire, ci într-o acuitate dureroasă a înregistrării fiecărui detaliu, într-o tensiune permanentă între dorința de a muri și puternicul instinct al vieții. În bazinul în care înoată, cu reflexele sale albastre, Julie se oprește o clipă și încearcă să se ridice în mîini sprijinindu-se de marginea acestuia, și tot pentru o clipă credem că va reuși, dar o forță
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
În schimb, creatorii veritabili obțin efecte de insolitare din cele mai uscate cuvinte și sintagme. Limba, vocabularul ne aparțin tuturor; dar modul lor de rulare și exploatare îi împarte și subîmparte pe utilizatori. Las pe altă dată problema disocierii între instinctul, reflexele bune ale autorului liric și elaborația atât de dificilă, efortul la care acesta se înhamă. Revenind la Gabi Eftimie, semnatara versurilor de mai sus, trebuie spus de la bun început că scriitura ei are o maturitate frapantă. Ochi roșii polaroid
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
cu aceeași duplicitate cu care reacționăm noi azi. Ar fi cîrmit oportunist de partea mentalității dominante împrumutînd aerul obedient al unui intelectual ce intonează un refren menit a-i asigura liniștea. Ar fi fost ipocrit din calcul și oportunist din instinct. Dar nu a fost așa. Decuplat de atmosfera de intimidare ce domnea în acei ani, Ierunca a putut să scrie despre Pitești liber și detașat, chiar dacă oarecum "la mînă a doua", precum un autor ce repovestește mărturiile scrise sau vorbite
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
plîns" al duratei: "dincolo de lumină sunt alte lumini/ se-aude un plâns printre vii/ cel ce fuge purtînd între umerii lui/ un copil/ nu poate fi decât sufletul/ cu poala veșmântului plină de/ struguri și frunze" (cel ce fuge). Un instinct al modestiei, așadar de la antipodul ipostazei egolatre proprii creatorului care sfidează alcătuirea universală, o îndreaptă spre "lucrurile mici" în care se răsfrînge splendoarea obiectivă a lumii. Lucrurile mici" au un rol expiator, întrucît ne pun în contact cu totalitatea, dizolvînd
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
astfel: - Ta-ta-ma-ta-ko! Ta-ta-ko! Ko! Iar mama lui îl înțelege și-i răspunde: - Co-co-do? Nu-i, nu-i pui. Ia cu pa-pi, ba-pi. Însă mititelul se rățoiește: - Ko-ko-to! Ko! Ta-ta-ma-ta! Ko! Ko! - Nu-i, nu-i pui, zice mama și din instinctul feminin de a distrage cu ceva de-ale gurii atenția celui care mort-copt îl vrea pe Ko-ko-to, îi întinde băiatului o napolitană. (pp. 8-9). Pornind de la Ta-ta-ma-ta-ko-ul sugarului, prozatoarea străbate cu multă dezinvoltură toate straturile limbii. Bețivul incurabil, fost pe
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
imediat, o îndemnă el pierzându-și un pic răbdarea, ca un copil. Te simți bine? întrebă ea cu neliniște în glas. Da, da! De îndată ce ea ieși, el se apucă de scris. Își dorea să ducă totul la bun sfârșit, iar instinctul lui de avocat îl îndemna să lase lucrurile cât se poate de clare. Ar fi vrut să știe exact cum era formulat decretul, dar probabil că nu afecta transferul de proprietate inițial decât dacă una din părți denunța contractul. Formulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
din lenea noastră de gazetari sau din pană de inspirație. Atunci ștergea cu noi pe jos și ne umilea inventând subiecte din nimic. Ziarist cu simțurile mereu la pândă, vedea temele mari. Ajungea repede la esență. Simțea clipa, momentul, avea instinct și nerv. știa cum să facă ziarul să plesnească. Cât pricepea cu adevărat din politică sau economie, Dumnezeu știe. În fiecare mare gazetar zace un mic impostor. Prin 2003, scria un editorial în fiecare zi. Unele texte erau mediocre, altele
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]