1,049 matches
-
felul în care funcționează procesul de luare a deciziilor are puncte comune cu vederea. Așa cum vederea centrală este profundă și pătrunde în conștiința centrală, cea periferică e confuză, cu o percepție selectivă. în mod similar, unele decizii sunt conștiente, altele instinctive. Cunoaștem motivele în cazul primelor, dar alegem de multe ori fără să conștientizăm decât vag acest lucru. Experții în marketing și analiștii politici se concentrează asupra a ceea nu iese în evidență. Unele alegeri sunt ghidate de căutarea plăcerii. Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
a nu se ridica la înălțimea gravității faptei și implicit de a nu gera surogatul justițiar cu elevi care se bîlbîie întru exercitarea votului democratic de excludere, nu are un fundament ideologic, ci reprezintă un refuz firesc, aș zice aproape instinctiv al abnormului, grotescului instituțional. Regăsim acest abnorm în șabloanele discursurilor oficiale, dar pînă și în încercarea copiilor de a scrie o poezie patriotică cu asistența călăuzitoare a unui adult: "Zi o rimă la partid iubit" "Sunt fericit". Cătălin Mitulescu nu
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
5 Marin se trezi cu furnicături în tot corpul. Era o senzație atât de ciudată, încât rămase nemișcat, cu inima bătându-i cu putere. TREPTAT, DEVENI ÎN MOD ACUT CONȘTIENT DE ÎNTUNERICUL DIN CAMERĂ ȘI ÎL CUPRINSE O TEAMĂ PRIMITIVĂ, INSTINCTIVĂ, DE NOAPTE. ASCULTĂ CU ATENȚIE, STRĂDUINDU-SE SĂ PERCEAPĂ UN SUNET. I SE PĂREA CĂ NUMAI UN ZGOMOT NEOBIȘNUIT L-AR FI PUTUT ADUCE ÎNTR-O ASEMENEA STARE DE VEGHE. SENZAȚIA DE MÂNCĂRIME A PIELII CREȘTEA ÎN LOC SĂ DISPARĂ, FĂCÂNDU-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
afaceriști, a prosperat în timpul războiului. Copiii pe biciclete sunt teama mea cea mai mare. Mi-i imaginez lovindu-se de capota lucioasă a Buickului meu. Îi văd alunecând sub cauciucurile dungate. Am cotit de pe Algonquin pe Iroquois. Mișcarea a fost instinctivă. Puteam să îmi găsesc casa și cu ochii închiși, dacă nu mi-ar fi fost teamă să nu lovesc vreunul din acei copii. Uneori, când conduc pe aceste drumuri, îmi imaginez scena de undeva de sus. Mă uit în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
oglinda unor conștiințe, actul critic, cu un cuvânt, se desfășoară după un ritual, la care participă, în măsuri diferite, cititorul, autorul și criticul însuși.” Perpessicius 464. „Ca oricare lucrare a spiritului, și critica cunoaște o tehnică, tradițională, dublată de una instinctivă, individuală și chiar instantanee. Căci fiecare carte își impune lectura ei și fiecare lectură pretinde alt diapazon, alt mod de a surprinde și a capta tonul potrivit.” Perpessicius 465. „Pentru a lăuda o carte nu e câtuși de puțin necesar
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
țină în viață. Corl se înfiora de plăcere, amintindu-și de acele ospețe. Scoase apoi un fel de mârâit, un sunet sfidător, repetat de ecou din stâncă în stâncă, înainte de a se întoarce în propriii săi nervi. Era o expresie instinctivă a voinței lui de a trăi. Deodată, încremeni. Zărise, cu mult deasupra liniei orizontului, un minuscul punct luminos. Acesta se apropia rapid, devenind întâi o minge de metal, apoi o enormă navă rotundă, argintie, care-și încetini vizibil viteză când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nicio șansă, Întunericul vine, acoperă, Înghite și crește. Lumina oferă celor din jur dreptul de a-și alege drumul. Eu, Metatron, știu că voi cei din această dimensiune, la nivel sufletesc, trupesc, celular, În lumea voastră, știți fiecare dintre voi instinctiv drumul bun sau drumul Întunecat. Dar aveți dreptul să alegeți calea lungă sau calea scurtă. De asemenea, Noi lăsăm Întunericul să vă mănânce pentru că mulți dintre voi numai prin durere și distrugere se pot maturiza, pentru că Noi știm că Întunericul
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
-și creadă urechilor... E un fel de jurnal, continuă Filip. Un aide-mØmoire. Memoria mea e slabă și selectivă. Nu rețin decât unele lucruri, câteodată inutile, în schimb pe altele le uit instantaneu, de parcă n-ar fi existat. E o formă instinctivă a memoriei de a nu se supraîncărca. Și atunci mă ajut de memoria hârtiei. La ce dracu ți-e bună memoria? Un șir nesfârșit de eșecuri etichetate, fișate și catalogate cronologic, menite să construiască eșafodajul "minunatei" noastre experiențe umane, pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
minutele se scurseră în tictacul ceasului și nu apăru nici un semn de la cei ce-l capturaseră. I se făcu foame. Se întoarse către tuburile cu mîncare și-și pregăti masa. În timp ce mînca începu să-și pună la îndoială politica sa instinctivă de a rămîne încordat și de a aștepta să vadă ce se întîmplă. La urma urmei acestea erau ființe inteligente. Îl lăsau să trăiască ― ceea ce însemna mai mult ca sigur că-l socoteau prețios dintr-un punct sau altul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
sine: Acum îmi dau seama că de fapt nu te-am iubit niciodată. Mă fascinai si poate că într-un fel îmi produceai și puțină repulsie. Sînt mîndră totuși că te-am ales fără să știu. Asta arată enorma vitalitate instinctivă a stirpei noastre. Robert! ― Da? ― Celelalte împărătese... cum ți-ai dus viața cu ele? Hedrock clătină din cap: ― N-am să-ți spun. Vreau să te hotărăști fără a te gîndi la ele. Innelda rîse puțin isteric: ― Mă crezi geloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Marea Revoluție Mondială când s-a rupt Cortina de Fier. Ea a votat conștiincios de fiecare dată cu liberalii, fiindcă așa se vota în familia ei din moși strămoși. Îi era frică doar de Comunistul cu Față Umană, o frică instinctivă, animalică, al șaselea simț îi spunea că acesta nu este sincer, de aceea poartă mereu o mască. Era adorat de bătrâni și de cerșetori fiindcă le promisese raiul pe pământ. Chiar dacă aceștia nu-i ceruseră un rai adevărat, unul ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din cap și m-am Îndreptat Înspre frigider să-mi iau ceva de băut. Am reușit astfel să mă Îndepărtez puțin de câmpul magnetic pe care-l emana Keiko Kataoka și mi-am dat seama că această acțiune simplă și instinctivă de a face câțiva pași era suficientă pentru a-mi reda conștiința propriului eu, pentru a-mi regăsi unitatea dintre trup și suflet. Atât spectrul camerei răscolite de atâtea orgii, cât și amintirea propriului sine anulat din cauza spaimei persistau Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o cale. Simbrii onorabile, cont personal, profesori, pensii! Gărzile vor aduce la ordine pe oricine se va abate de la contract, pentru că era vorba de o înțelegere: „Eu vă conduc, voi mă ascultați!”. Vicleniei rafinate a stăpânului i-a răspuns șiretenia instinctivă a târgovețului. Primul va încerca, în curând, să recupereze o parte din pierderi, celălalt, bucuros că există o oaie de muls, va munci mai puțin, totul spre paguba Stațiunii. S-a încheiat - pentru ambele părți - cel mai dezastruos pact. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
clătine din cap și se uită la el cum se așează. Era mai tânăr decât crezuse ea la început, poate chiar avea sub treizeci de ani. La o evaluare fulger — perfecționată de-a lungul atâtor ani încât acum devenise aproape instinctivă — constată numai lucruri bune. Pulover din bumbac cu croială migăloasă, dar casual, peste o cămașă albă. Jeanșii de calitate erau din fericire fără tăieturi, decolorări excesive, înscrisuri, ținte, broderii sau buzunare cu clape. Mocasinii de culoare maro, simpli, dar eleganți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
masă, iar Jesse în spatele lui. —Mă bucur să te revăd, spuse ea pe un ton moale, fără să se ridice în picioare să-l salute, doar întinzându-i mâna. El se aplecă să o sărute pe obraz. Era un gest instinctiv și absolut impersonal, însă Leigh simți un mic frison de emoție. Doar nervii, își zise ea. Jesse stătea în picioare lângă scaunul care fusese tras pentru ca el să se așeze și se uita în jurul lui. — Leigh, dragă, pot să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
semene; Hamlet era, de fapt, o fantasmă a lui Shakespeare, prințul, real sau născocit, era În dublu patrimoniu. În unul singur, al Întregii planete, de vreme ce, În fel și chip - nu neapărat cu aceleași vorbe -, toată omenirea se Întreba, conștient sau instinctiv: a fi sau a nu fi? Thomas era prins Într-un triunghi mortal, cei trei compatrioți, cînd se gîndea la ei, Îl sufocau, luaseră tot aerul, ce-ar mai fi fost de zis, de făcut? De căutat urmașii. O chestie
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spune sigur, fericirea, fie și ca o adiere, avea totdeauna ceva maladiv, adică, mai mult sau mai puțin, tulbura mintea, indiferent pe cine atingea; cînd trecea boarea, lumea se arăta așa cum era, ostilă, poate de aceea omul caută, conștient sau instinctiv, plăcerea, existența devine astfel mai suportabilă. Mai toate plăcerile omorau Încet; oricum ai fi privit lucrurile, nu era deloc lesne să exiști. Cei doi trăiau un moment bun. Au vorbit despre Antonia, Thomas a descris-o ca pe salvatoarea lumii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Are o grimasă. În cele zece luni cât am stat acolo, n-am avut nici măcar o secundă de întuneric sau de liniște totală. N-am auzit niciodată o păsăre ciripind. N-am văzut nici o stea. Îmi dau capul pe spate instinctiv, și mă uit la cerul senin al nopții. Încet, în timp ce ochii mi se obișnuiesc cu întunericul, încep să disting deasupra mea mici punctișoare de lumină, care formează tot felul de desene și de forme pe care nu reușesc să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s-au mai văzut cazuri. Marçal nu răspunse, se mișca între conștiința regretului de a fi rostit niște cuvinte ce vor rămâne pentru totdeauna ca o confesiune publică a unei supărări ascunse până în acest moment în adâncul sufletului său și instinctiva intuiție că, lăsându-le să iasă în acest fel, însemna că e pe punctul de a părăsi un drum pentru a o lua pe altul, deși era încă devreme să știe în ce direcție îl va purta. O sărută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca un semn că, într-o zi, poate va înceta să mai reacționeze așa, presupunând, bineînțeles, că timpul de viață în comun al celor doi va fi îndeajuns de îndelungat să preschimbe în obicei contrar ceea ce încă se manifestă ca instinctivă repulsie. Câinele Găsit n-are cum să înțeleagă aceste complicații, își folosește botul așa cum l-a învățat natura, este un gest mai sănătos autentic decât strângerile de mână umane, oricât de cordiale ne-ar părea la vedere și la atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Deschide acum în exterior. Kane repetă aceeași procedură care le îngăduise intrarea în sas. După coborârea ultimei manete, se înapoie lângă colegii lui și așteptă. În mod inconștient. Lambert se întoarse pe jumătate la deschiderea spre exterior, ca o reacție instinctivă la apropierea necunoscutului. Tambuchiul alunecă pe-o parte. Valuri de praf și vapori se-nvolburau în fața oamenilor. Zorile aruncau pe planetă luciri portocalii. Nu era galbenul familiar și reconfortant al lui Sol, dar Dallas nădăjduia că pe măsură ce astrul va urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dezgustător, fetid, pestilențial, ajunse la nările celor care, țintuiți, asistau la această scenă. Apoi, toți strigară îngroziți și fugiră cât mai departe de masă și de monstrul orb care se răsucea în pieptul lui Kane. În această acțiune de retragere instinctivă, disperată, motanul le-o luase înainte. Cu coada ridicată, cu blana zbârlită, cu gheruțele scoase, din două salturi părăsi masa și încăperea. Micul craniu dințat se zbătea convulsiv pentru a se extrage din ascunzătoarea lui. Brusc, parcă opintindu-se, țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dar sînt hotărît să mi-l asum. CÎnd eram copil și mă jignea cineva mă apăram printr-un joc ciudat și Înfricoșător. Mă uitam la el cu tristețe și mi-l Închipuiam mort. Nu era acest joc bizar o Încercare instinctivă de a Învăța indiferența? În sinea mea eram convins că oamenii treceau prea grăbiți pe lîngă cimitirul Înconjurat cu brazi, de unde florile răspîndeau un miros pătrunzător de plantă Îmbibată de soare. După ani de zile trebuie să recunosc că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
coș imaginar, gonind cu piciorul imaginea unui câine care se gudura la picioarele imaginii gospodină, apoi mâncau împreună imaginându-și că mușcă și mestecă presupusa hrană, pentru ca, în sfârșit, să se întindă pe imaginea unui pat închipuindu-și odihna, mângâierea instinctivă a trupurilor, împreunarea lor la granița dintre somn și trezie, toate într-o presupusă cameră întunecată, pentru că se frecau la ochi, căscau și își imaginau o discuție în registru calm, care avea să-i dizolve cu totul și cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
reacții emotive în mentalul colectiv, epidemia ocupând un loc de frunte printre calamitățile ce s-au abătut atât de des asupra Principatelor la acest început de epocă a regenerării lor, dar și de înfruntare a unor crunte adversități. Cele mai instinctive și elementare reacții s-au manifestat prin panică nebună și teroare, ce au determinat fuga locuitorilor din așezările afectate în regiuni mai izolate, ceea ce le-a adus, până în cele din urmă, salvarea. Au avut loc, de asemenea, procesiuni cu moaște
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]