1,667 matches
-
și administrative în mod particular -, continuă să fie fragile. În aceste condiții, mișcările sociale de tip dezvoltare sau organizare comunitară sunt menite, pe de o parte, să substituie deficitul funcțional al instituțiilor, iar, pe de altă parte, să contribuie la instituționalizări. În genere, perioadele de tranziție societală sunt favorabile instituirii unor mișcări sociale. Confirmarea tipică este dată de rolul pe care l-au jucat „comitetele școlare” în construcția de școli după 1920 sau campaniile „sănătate, muncă, minte, suflet” desfășurate de echipele
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
de un proces sistematic de construcție instituțională după modelul Uniunii Europene. Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România, publicată sub egida Guvernului Românei și a Comisiei Europene în 1997, și Legea dezvoltării regionale nr. 151/1998) sunt documentele fondatoare pentru instituționalizarea modelului european de dezvoltare regională. Practica dezvoltării comunitare urmează un drum diferit de consolidare. Este descoperită și promovată mai ales prin ONG-uri conectate internațional. În 1998 este înființat Fondul Român de Dezvoltare Socială, instituție inspirată de Banca Mondială, menită
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
capacitatea dovedită a Fondului de a prelua fonduri de tip grant și de la alți finanțatori și de a-și adapta tehnologia de abilitare a comunităților sărace sau vulnerabile pentru noi segmente sociale, pentru noi tipuri de comunități. Gradul sporit de instituționalizare în practica dezvoltării comunitare la nivelul FRDS, comparativ cu alte instituții românești - asociații, fundații sau agenții - este un factor cu relevanță ambivalentă pentru transferul de tehnologie spre alte instanțe de promovare a dezvoltării comunitare. Pe de o parte, acest spor
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Dezvoltare Comunitară (ARDC), a organizației Albamont sau a FRDS, World Learning și Banca Mondială au format și alte „valuri” de facilitatori locali - în Botoșani, Vâlcea, Alba etc. - unii fiind și în prezent colaboratori ai FRDS; vezi și World Learning (1999). Instituționalizarea și răspândirea modelelor de facilitare a avut loc la sfârșitul anilor ’90, prin prezența și contribuția unor finanțatori/programe care au inclus dezvoltarea și facilitarea comunitară printre prioritățile de intervenție: Fundația pentru o Societate Deschisă și Soros Open Network; prin
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
și a salva o situație compromisă. Teatrul de bulevard oferă, implicit, lecții despre forța cuvântului înșelător. Bois d’Enghien iese din încurcătură grație discursului său. Exemplele de acest fel sunt numeroase. În Boubouroche a lui Courteline, asistăm la o veritabilă instituționalizare a „dulapului” ca soluție de refugiu, căci amanții l-au dotat din timp cu cele necesare unei conviețuiri în trei pe termen lung. Dar și aici, chiar și în fața evidenței descoperirii, Adèle reușește, printr-o abilă mânuire a discursului, să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Comunicări prezentate la Sighetul Marmației, 7-9 iunie 1996, Fundația Academia Civică, București, 1996. Romulus Rusan (coord.), Anul 1947. Căderea cortinei. Comunicări prezentate la Simpozionul de la Sighetul Marmației, 20-22 iunie 1997, Fundația Academia Civică, București, 1997. Romulus Rusan (coord.), Anul 1948. Instituționalizarea comunismului. Comunicări prezentate la Simpozionul de la Sighetul Marmației, 19-21 iunie 1998, Fundația Academia Civică, București, 1998. O analiză a mutațiilor instituționale din intervalul 1944-1947, la Eleodor Focșeneanu, Istoria constituțională a României, 1859-1991, Humanitas, București, 1991, pp. 90-110. Marius Opreatc "Marius
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
redeprins modul de viață sub un regim de ocupație, din nefericire Îndelung exersat istoric și de care românii se despărțiseră doar de foarte scurtă vreme. Spre deosebire Însă de regimurile de ocupație din trecut, rigorile impuse de ocupația sovieto-comunistă odată cu instituționalizarea ei În anii 1946-1948 nu doar În România, ci și În celelalte state intrate sub „Cortina de Fier” au fost mult mai mari, iar teroarea a fost mult mai „eficient” administrată. Războiul brutal dezlănțuit de comuniști Împotriva propriului popor, cu
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și represiune”, În Analele Sighet, 5, 1997, pp. 415-429. Muntean, Ioan, La pas prin „reeducările” de la Pitești, Gherla și Aiud sau „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”, Majadahonda, București, 1997. Oprea, Marius, „Nașterea Securității”, În Analele Sighet, 6, Anul 1948 - instituționalizarea comunismului (pp. 271-306), Fundația Academia Civică, București, 1998. Oprea, Marius, Banalitatea răului. O istorie a Securității În documente, 1949-1989, Polirom, Iași, 2002. Oșca, Alexandru, Popa, Vasile, „Tratatul de pace de la Paris - pretext pentru Înființarea Serviciului Muncii”, În Analele Sighet, 5
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Roske, Octavian, „Colectivizarea și mecanismul colectărilor: istorii paralele”, În Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi (ed.), Țărănimea și puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii În România (1949-1962) (pp. 113-135), cuvânt Înainte de Gail Kligman și Katherine Verdery, Polirom, Iași, 2005. Stoica, Cătălin Augustin, „Instituționalizarea partidului-stat și a proprietății colective În Vadu Roșca și Nănești, județul Vrancea”, În Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi (ed.), Țărănimea și puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii În România (1949-1962) (pp. 445-470), cuvânt Înainte de Gail Kligman și Katherine Verdery, Polirom, Iași
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
este mai probabil să facă acel lucru în situații similare în viitor. Pedeapsă va scade probabilitatrea de a face același lucru altădată. După concretizarea schimbărilor dorite, acestea trebuie să fie permanentizate. Dacă evaluarea programului a dovedit eficientă să trebuie realizată instituționalizarea schimbării, aprobarea formală a schimbării. Schimbările referitoare la structura și politica organizației pot fi mai ușor instituționalizate decât cele referitoare la relațiile interumane sau la cultura organizațională. Concentrarea în realizarea schimbării organizaționale planificate pe cultură organizațională este importantă deoarece aceasta
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
1984). 3.2. Elemente și etape în elaborarea strategiilortc "3.2. Elemente și etape în elaborarea strategiilor" Componentele managementului strategic sunt: misiunea organizației, profilul organizației, mediul extern, analiza strategică, obiectivele pe termen lung, strategia globală, obiectivele anuale, strategiile funcționale, politicile, instituționalizarea strategiei, controlul și evaluarea. Componentele procesului de management strategic: • Misiunea organizației are drept scop diferențierea de alte organizații din același domeniu de activitate; definește filosofia activității din perspectiva managerilor decidenți și precizează scopul activităților organizației, încercând să armonizeze interesele tuturor
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
-urilor sau grupurilor de interese, poate determina temeri legate de urmărirea unor interese speciale. În plus, un număr mare de participanți poate crește șansele de conflict sau de prelungire a negocierilor, paralizând, în ultimă instanță, procesul de luare a deciziei. Instituționalizarea coparticipării are ca rezultat estomparea granițelor dintre public și privat (în termeni de organizații, resurse, autoritate etc.). De asemenea, puterea, autoritatea și controlul resurselor sunt susceptibile de a fi împărțite (nu neapărat în mod egal) între stat și grupurile de
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
la credibilitate, în variatele sensuri ale termenului” (Bourdieu, 1986, p. 148). Simpla apartenență la grup poate constitui prin urmare o resursă în sine. Totuși, „existența unei rețele de legături nu este un dat natural sau social al unui act de instituționalizare primordială”. Dimpotrivă, este produsul unui lung șir de eforturi permanente de instituționalizare și reinstituționalizare, al unor „strategii de investire, individuale sau colective, conștiente sau inconștiente, menite a stabili sau a reproduce relații sociale care sunt utilizabile direct pe termen lung
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
apartenență la grup poate constitui prin urmare o resursă în sine. Totuși, „existența unei rețele de legături nu este un dat natural sau social al unui act de instituționalizare primordială”. Dimpotrivă, este produsul unui lung șir de eforturi permanente de instituționalizare și reinstituționalizare, al unor „strategii de investire, individuale sau colective, conștiente sau inconștiente, menite a stabili sau a reproduce relații sociale care sunt utilizabile direct pe termen lung sau scurt [...]” (Bourdieu, 1986, p. 249). Ulterior, acestea au fost dezvoltate de
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
comunitățile mai puțin dezvoltate? Cum ar putea acestea să beneficieze de aportul acestei resurse atât de importante? Cercetări recente au arătat că instituțiile pot promova capitalul social prin crearea unor mecanisme care să faciliteze participarea cetățenilor în procesul politicilor publice. Instituționalizarea guvernanței participative, prin includerea chiar a unor „procese pedagogice”, generează încredere, încurajează existența unui set de valori unanim împărtășit de membrii comunității și contribuie la crearea unui climat de cooperare în cadrul comunității. Noile aranjamente instituționale prin care este încurajată participarea
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
instituțiile pot fi văzute ca niște construcții sociale prin care comunitățile de indivizi își organizează viața în comun, prin intermediul structurilor și mecanismelor de ordine socială și cu spontaneitatea pe care condițiile istorice o permit. Comportamentul lor este guvernat de cooperare. Instituționalizarea este înțeleasă ca procesul de a face ceva (de exemplu, un concept, un rol social, anumite norme și valori sau moduri de comportament) care să se încorporeze într-o organizație socială, de exemplu, stabilirea unei norme într-un sistem (North
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
al unor activități codificate, adoptate și repetitive între domeniul de acțiune și domeniul instituțional. Dacă ne referim la contextul Uniunii Europene, atunci enunțul anterior devine și mai complicat, cel puțin din cauza a două aspecte conceptuale. În primul rând, procesul de instituționalizare se produce, în acest caz, în interiorul unui cadru simultan supranațional și național. Acest aspect este luat în considerare, cel puțin indirect, de teoriile clasice supranaționale și interguvernamentale ale integrării europene (Hix, 2005; Nugent, 2006). Acestea descriu instituționalizarea, deși cu accente
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
rând, procesul de instituționalizare se produce, în acest caz, în interiorul unui cadru simultan supranațional și național. Acest aspect este luat în considerare, cel puțin indirect, de teoriile clasice supranaționale și interguvernamentale ale integrării europene (Hix, 2005; Nugent, 2006). Acestea descriu instituționalizarea, deși cu accente diferite, ca un proces care se petrece de-a lungul a două faze: una ascendentă și cea de-a doua descendentă (de la statele membre la nivelul UE și reciproc). Ipoteza că domeniul instituțional este reprezentat de nivelul
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
acțiunii este asociat nivelului național este mult prea simplă, caz în care concluziile ar fi nesemnificative. O variantă acceptabilă ar fi aceea în care s-ar putea considera că relațiile dintre domeniul instituțional și domeniul de acțiune, în procesul de instituționalizare al Uniunii Europene, au potențialul de a deveni asimetrice, fragmentate și discontinue din cauza medierii instituțiilor naționale. În ultimii ani, la explicarea diferitelor aspecte referitoare la natura specifică a progreselor instituționale în Uniunea Europeană au contribuit o serie de combinații ale middle-range
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
frumosului și al onestului, și fiind în toate apărătorul și sprijinitorul bunelor moravuri". Este latura pe care o viza și G. Barițiu atunci când condiționa adevărata libertate de un bun exercițiu al presei. Asupra acestui punct, mai toți publiciștii din epoca instituționalizării noastre moderne erau de acord, căci ei urmau un model deja experimentat în societățile apusene. "Presa liberă devine un arbitru", spunea Bolliac, atent și el la funcția acesteia de element armonizator. Prin ea se scurg tensiunile acumulate și se decantează
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și ajuns la expresia matură în 1857, cu ocazia Adunărilor ad-hoc. Erau ideile lumii moderne, active demult în Apusul Europei, evocate tot mai insistent și la noi, dar abia acum după criza orientală încheiată cu pacea de la Paris susceptibile de instituționalizare efectivă. Adunările ad-hoc au adoptat noile principii menite a ne pune pe aceeași direcție de dezvoltare cu Occidentul, iar Convenția de la Paris (1858) ne-a oferit cadrul de drept internațional în care să ne putem înscrie opțiunile. O strategie a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fi scos de la președinția Tunisiei, deși evident bolnav, decât în urma unei lovituri de stat. Hotărât lucru, puterea e o subtilă otravă și rareori se întâmplă ca deținătorii ei să o părăsească din proprie inițiativă. Tocmai de aceea e necesară o instituționalizare a raportului dintre maladie și rațiunea de stat, mai ales dacă maladia e adeseori tăinuită dacă nu și utilizată ca armă în serviciul guvernanților. Maladia, în asemenea cazuri, nu mai ține de mica istorie, ci constituie o serioasă problemă, plină
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acestora, expresia noii organizări, identificând-o în Strategia Națională în domeniul Proprietății Intelectuale 2010-2015, continuatoarea anterioarei Strategii în domeniu, aferentă perioadei 2003-2007, pusă în deplină concordanță cu prevederile Strategiei drepturilor de proprietate industrială din Uniunea Europeană. Din această planificare derivă și instituționalizarea protecției drepturilor de proprietate intelectuală, realizată de către un întreg sistem de autorități publice: Ministerul Public, Ministerul Justiției, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, Autoritatea Națională a Vămilor, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Jandarmeria Română, dar
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
ori studii de documentare, prin publicații de specialitate si publicitate permanenta. Existenta părinților fara locuri de munca, condițiile grele de locuit, familiile dezorganizate ori cu venituri insuficiente, părinții bolnavi sau handicapați generează un fenomen cu efecte adesea dramatice pentru copii: instituționalizarea copiilor. Cauzele care determina acest fenomen pot fi clasificate în patru grupuri, conform statisticilor si studiilor relativ recente: Cauze centrate pe copil: * abandon; * abuz; * copil nedorit; * copil cu SIDA/handicap. Cauze centrate pe situația mamei: * mama sub 18 ani; * mama
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3140]
-
atât mai dificilă cu cât specialiștii subliniază faptul că, aproape fără excepție ei sunt „sortiți" practic delincventei, unei vieți dezechilibrate, adesea dramatice. Majoritatea manifestă probleme de ordin psihiatric, devin asociali, sunt, într-o proporție îngrijorătoare, deficienți mintal ori „copii problemă”. Instituționalizarea nu este o soluție și societatea căută alte căi de a le asigura o evoluție relativ normală. „Evident, pentru copil modelul ideal al instituției este instituția familiei, în înfățișarea ei cea mai favorabila. Probabil, de asemenea, ca unei familii ce
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3140]