827 matches
-
RFLP ale acestei gene. Prezența polimorfismului indus de situsul de restricție HindIII la subiecții diabetici a fost semnificativ corelat cu niveluri mai ridicate ale insulinemiei à jeun [75]. Aceasta sugerează că polimorfismele LPL ar putea juca un rol în apariția insulinorezistenței și, prin aceasta, la dezvoltarea T2DM. Date mai noi [60] sugerează asocierea variantelor genetice ale LPL cu prezența și severitatea microalbuminuriei la pacienții cu T2DM, indiferent de influența lor asupra profilului lipidic. Prin rolul lor important, atât în formarea cât
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
plus față de PPAR?1. Au fost descrise și analizate mai multe mutații ale genelor PPAR?. Astfel, au fost descrise două mutații la nivelul domeniului de fixare a ligandului al genei PPAR?: Pro467Leu și Val290Met. Trei familii purtătoare ale acestor mutații prezentau insulinorezistență severă, T2DM cu debut la vârstă mică și hipertensiune [11]. Mult mai frecvent în populația generală și mai amplu studiat este polimorfismul Pro12Ala al genei PPAR-?2. Purtătorii variantei Ala12 prezintă se pare un BMI mai scăzut, risc mai mic de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
aproximativ 1.5% din totalul cazurilor de diabet zaharat din populația generală [15]. Mecanismele fiziopatologice care stau la baza apariției diabetului mitocondrial nu sunt complet elucidate dar ar putea implica afectarea secreției de insulină, glucotoxicitate, distrugere de celule beta și insulinorezistență [15]. Deoarece fosforilarea oxidativă producătoare de ATP de la nivelul mitocondriilor este esențială pentru secreția de insulină ca răspuns la stimulul glicemic, afectarea răspunsului insulinosecretor la glucoză reprezintă se pare factorul patogenic major din mecanismul hiperglicemiei din diabetul mitocondrial [96]. Este
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
nivelul genei receptorului ?3 adrenergic a fost descrisă recent o mutație non-sens C/T la nivelul exonului 2 care duce la înlocuirea Triptofanului din poziția 64 cu Arginina - Trp64Arg. [91,93] Purtătorii mutației prezintă un grad cescut de obezitate androidă, insulinorezistență și hipertensiune arterială comparativ cu homozigoții wild type Trp64Trp [93]. De asemenea purtătorii homozigoți ai mutației (Arg64Arg) prezintă o vârstă mai mică la debutul diabetului zaharat [91,93]. În plus, purtătorii mutației prezintă o tendință crescută de creștere în greutate
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
în greutate și o frecvență sporită a obezității morbide [22]. Este interesant de notat că mai recent, alela 64Arg a fost asociată și cu insulinemie à jeun crescută și nivel crescut al AGL plasmatici, ambele elemente importante ale sindromului de insulinorezistență [18]. Același grup suedez a descris și asocierea cu T2DM a unui polimorfism Gln27Glu al genei receptorului ?2 adrenergic. Toate aceste date susțin rolul receptorului ? adrenergic în etiologia insulinorezistenței și, prin aceasta, a T2DM. Proteinele de decuplare (Uncoupling Proteins
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
crescut al AGL plasmatici, ambele elemente importante ale sindromului de insulinorezistență [18]. Același grup suedez a descris și asocierea cu T2DM a unui polimorfism Gln27Glu al genei receptorului ?2 adrenergic. Toate aceste date susțin rolul receptorului ? adrenergic în etiologia insulinorezistenței și, prin aceasta, a T2DM. Proteinele de decuplare (Uncoupling Proteins - UCP) sunt proteine mitocondriale cu rol în transportul transmembranar. Ele au o importanță deosebită în reglarea metabolismului energetic, realizând decuplarea fosforilării oxidative de la nivel mitocondrial, cu disiparea consecutivă a energiei
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
7kb. În această regiune a cromozomului 11au fost de altfel identificați mai mulți markeri asociați cu obezitatea și T2DM la șoareci. Recent a fost descrisă asocierea unor polimorfisme ale genei UCP2 cu T2DM la o populație de origine indiană prezentând insulinorezistență severă [19]. Mai multe mutații ale genei UCP3 au fost descrise ca fiind asociate cu T2DM. Astfel, asociația unor polimorfisme ale UCP3 cu T2DM la subiecți cu obezitate severă a fost descrisă în populația din Franța [69]. Un alt polimorfism
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
interes crescând adipocitului în ceea ce privește funcțiile sale de adevărată „celulă endocrină”. Nu vom reveni aici asupra semnificației funcționale a peptidelor hormonale adipocitare care includ printre altele leptina, TNF?, adiponectina și rezistina. Amintim doar că toate acestea au fost implicate în patogeneza insulinorezistenței și prin aceasta ele sunt candidate importante pentru susceptibilitatea genetică T2DM. Studiul genei TNF? a dus la identificarea unui polimorfism -308 G/A la nivelul promotorului, polimorfism care se pare că este asociat cu obezitatea (mai ales la femei) și
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
prin aceasta ele sunt candidate importante pentru susceptibilitatea genetică T2DM. Studiul genei TNF? a dus la identificarea unui polimorfism -308 G/A la nivelul promotorului, polimorfism care se pare că este asociat cu obezitatea (mai ales la femei) și cu insulinorezistența [44]. Gena adiponectinei localizată pe cromozomul 3q27, face parte dintre cele a căror expresie adipocitară este reglată prin intermediul PPAR?. Un studiu recent a arătat că un polimorfism al genei adiponectinei poate conferi risc de apariție a obezității și insulinorezistenței [85
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
cu insulinorezistența [44]. Gena adiponectinei localizată pe cromozomul 3q27, face parte dintre cele a căror expresie adipocitară este reglată prin intermediul PPAR?. Un studiu recent a arătat că un polimorfism al genei adiponectinei poate conferi risc de apariție a obezității și insulinorezistenței [85]. Astfel, alela G a substituției 45 T/G din exonul 2 crește moderat riscul de apariție a obezității și insulinorezistenței în cazul subiecților fără risc familial de T2DM [85]. Ulterior aceste date au fost confirmate, descriindu-se chiar un
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
Un studiu recent a arătat că un polimorfism al genei adiponectinei poate conferi risc de apariție a obezității și insulinorezistenței [85]. Astfel, alela G a substituției 45 T/G din exonul 2 crește moderat riscul de apariție a obezității și insulinorezistenței în cazul subiecților fără risc familial de T2DM [85]. Ulterior aceste date au fost confirmate, descriindu-se chiar un alt polimorfism 276 G/T, pentru care alela G este asociată cu insulinorezistența [64]. A fost descris chiar și un haplotip
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
crește moderat riscul de apariție a obezității și insulinorezistenței în cazul subiecților fără risc familial de T2DM [85]. Ulterior aceste date au fost confirmate, descriindu-se chiar un alt polimorfism 276 G/T, pentru care alela G este asociată cu insulinorezistența [64]. A fost descris chiar și un haplotip 45T/276G care este un mult mai bun predictor al insulinorezistenței decât fiecare polimorfism luat în parte [64]. Și mai recent (iulie 2002), un grup de cercetători japonezi a descris un alt
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
aceste date au fost confirmate, descriindu-se chiar un alt polimorfism 276 G/T, pentru care alela G este asociată cu insulinorezistența [64]. A fost descris chiar și un haplotip 45T/276G care este un mult mai bun predictor al insulinorezistenței decât fiecare polimorfism luat în parte [64]. Și mai recent (iulie 2002), un grup de cercetători japonezi a descris un alt polimorfism - Ile164Tre la nivelul exonului 3. Pentru acesta, alela 164Tre s-a dovedit a fi asociată cu T2DM, studiu
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
toleranței la glucoză la care contribuie și nivelele serice crescute ale acizilor grași liberi și catecolaminelor (19, 26). 6. Trigliceridele intramusculare Studii recente (24, 33) au indicat faptul că acumularea în exces a trigliceridelor în mușchiul scheletic se asociază cu insulinorezistența. Mecanismele potențiale (24) ar include posibile defecte în metabolismul acizilor grași la nivel mitocondrial, și mai ales, defecte ale beta oxidării în condiții à jeun care conduc la utilizarea scăzută și amplificarea esterificării și stocării lipidelor la nivel muscular. Pe
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
a glucozei. Autorii constată însă o scădere a metabolizării oxidative a glucozei cu 60% și o creștere cu 50% a metabolizării neoxidative. La pacienții cu diabet zaharat tip 2 slabi concentrația trigliceridelor intramiocitare este crescută cu 50-90% la subiecții cu insulinorezistență față de cei fără insulinorezistență (20). Se apreciază că o creștere a lipidelor intramiocitare poate fi o tulburare precoce în tipul 2 de diabet zaharat însoțit de insulinorezistență. Această creștere a fost înregistrată și la descendenții pacienților cu diabet zaharat de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
însă o scădere a metabolizării oxidative a glucozei cu 60% și o creștere cu 50% a metabolizării neoxidative. La pacienții cu diabet zaharat tip 2 slabi concentrația trigliceridelor intramiocitare este crescută cu 50-90% la subiecții cu insulinorezistență față de cei fără insulinorezistență (20). Se apreciază că o creștere a lipidelor intramiocitare poate fi o tulburare precoce în tipul 2 de diabet zaharat însoțit de insulinorezistență. Această creștere a fost înregistrată și la descendenții pacienților cu diabet zaharat de tip 2, demonstrând că
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
tip 2 slabi concentrația trigliceridelor intramiocitare este crescută cu 50-90% la subiecții cu insulinorezistență față de cei fără insulinorezistență (20). Se apreciază că o creștere a lipidelor intramiocitare poate fi o tulburare precoce în tipul 2 de diabet zaharat însoțit de insulinorezistență. Această creștere a fost înregistrată și la descendenții pacienților cu diabet zaharat de tip 2, demonstrând că tulburarea este o trăsătură moștenită. Evaluarea comparativă prin microscopie electronică a volumului depozitelor de trigliceride și glicogen intramiocitare la subiecți obezi cu și
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
la asiatici) o corelație negativă între cantitatea de lipide intramiocitare (cu valori între 2,5 și 5 mmol/Kg greutate uscată) și indexul de sensibilitate la insulină. Virkamaki și colaboratorii (33) constată că acumularea de lipide intramiocitare se asociază cu insulinorezistența și cu un defect de semnalizare insulinică în celula musculară, independent de greutatea corporală (masa adipoasă totală) sau de gradul de antrenament fizic. În final, într-un studiu (18) în care a fost evaluat efectul exercițiului fizic regulat asupra insulinosensibilității
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
sau cu alte componente ale sindromului metabolic. Când suspectăm prezența SHNA? 1. Obezitate 2. Diabet zaharat 3. Dislipidemie (în special hipertrigliceridemia) 4. Scădere ponderală severă (mai ales la persoanele obeze inițial, by pass jejunoileal și gastric) 5. Sindroame asociate cu insulinorezistență (sdr. X metabolic, sdr. Mauriac diabet lipoatrofic) 6. Nutriție parenterală totală 7. Iatrogen (amiodarona, diltiazem, tamoxifen, steroizi, terapie antivirală) 8. Expuneri la toxice 9. Valori ALT crescute fără identificarea unei cauze Evaluarea clinico-biologică - stabilirea circumstanțelor clinice specifice - Etapa 1: dozarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/227114_a_228443]
-
0,5-0,75 kg/săptămână - regim hipocaloric, reducerea alimentelor cu grăsimi saturate; grăsimile - conținut bogat în fibre alimentare - exerciții fizice b) Medico-chirurgical ... - nu există tratament farmacologic specific - vitamina E (400-600 mg/zi), UDCA (13-15 mg/kg/zi), medicamente care scad insulinorezistența 3x500mg/zi (metformin) - tratamentul hipertrigliceridemiei și/sau HDL-C inadecvat (lipantil 1 caps/zi) sub controlul eficienței - menținerea HbA1c - chirurgie bariatrică Evaluarea SHNA Pacient suspect de SHNA (clinic, imagistic) │ │ v Măsurarea transaminazelor │ ┌────────────────┴──────────────┐ │ │ v v Normale Repetarea măsurarii │ transaminazelor după 6 luni
EUR-Lex () [Corola-website/Law/227114_a_228443]
-
fumează, și RR este riscul relativ de cancer pancreatic al fumătorilor comparativ cu al nefumătorilor. Astfel dacă proporția fumătorilor este 30-35% și RR 2, riscul estimativ va fi aproximativ 25% [170]. În plus, fumătorii tind să aibă mult mai frecvent insulinorezistență decât nefumătorii și o insulinemie mai mare decât aceștia din urmă,indiferent dacă sunt sau nu obezi, acest lucru putând fi o altă verigă posibilă a lanțului patogenetic prin care fumatul determină cancer pancreatic [171]. Activitatea fizică și dieta Dieta
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92183_a_92678]
-
instabil Pentru a investiga un pacient care are în mod inexplicabil un control metabolic precar, trebuie să ținem seama de factorii care ar putea interfera cu acțiunea terapeutică a insulinei (tabelul 1). 2.1. Rezistența insulinică În clinică termenul de insulinorezistență este folosit atunci când doza totală zilnică de insulină depășește 200 U.I./zi sau 2 U.I./kgcorp/zi. Rezistența crescută la insulină este frecventă la pacienții cu T2DM și obezitate sau la pacienții cu T1DM cu hipersecreție de hormoni
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
doza totală zilnică de insulină depășește 200 U.I./zi sau 2 U.I./kgcorp/zi. Rezistența crescută la insulină este frecventă la pacienții cu T2DM și obezitate sau la pacienții cu T1DM cu hipersecreție de hormoni hiperglicemianți care induc insulinorezistența. Infecțiile acute/cronice pot induce hiperglicemie și creșterea necesarului insulinic (TBC pulmonar, infecții neglijate ale piciorului, abcese renale, flegmoane cu evoluție cronică) (1). Bolile endocrine care determină o secreție excesivă a hormonilor de contrareglare pot trece adesea neobservate: sindromul Cushing
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
ale piciorului, abcese renale, flegmoane cu evoluție cronică) (1). Bolile endocrine care determină o secreție excesivă a hormonilor de contrareglare pot trece adesea neobservate: sindromul Cushing, tireotoxicoze, feocromocitom, acromegalie. Medicamente cum ar fi glucocorticoizii și ?-blocantele pot să determine o insulinorezistență de obicei blândă și ușor de stăpânit prin majorarea dozelor de insulină. Obezitatea și inactivitatea fizică determină scăderea sensibilității mai ales la nivelul mușchilor scheletici cu diminuarea captării glucozei din circulație. În T2DM încercarea de echilibrare metabolică prin majorarea dozelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
mare de insulină. Și nu în ultimul rând, atragem atenția asupra relației terapeutice defectuoase, în care medicul are față de pacient o atitudine suspicioasă, critică și chiar confruntativă. Defecte ale farmacocineticii insulinei par a fi implicate în așa numitul „Sindrom de insulinorezistență subcutanată” - suspectat la pacienții care, în ciuda dozelor mari de insulină, continuă să aibă glicemii mari și chiar cetoacidoze recurente. La aceștia controlul metabolic se îmbunătățește evident cu doze convenționale, administrate pe altă cale decât cea subcutanată (intramuscular, intravenos sau intraperitoneal
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]